Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 9 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicatã de Florea Mitroi în Dosarul nr. 48.175/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1200D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, asistat de avocat Lucian Bolcaş din cadrul Baroului Bucureşti, şi lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef referã asupra faptului cã dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 24 ianuarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberãrilor pentru o mai bunã studiere a problemelor ce formeazã obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 7 februarie 2012. La aceastã datã, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţãrii pentru data de 28 februarie 2012, când, pentru acelaşi motiv, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 6 martie 2012 şi, ulterior, pentru data de 7 martie 2012. La aceastã ultimã datã, Curtea, având în vedere necesitatea lãmuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei. Învedereazã faptul cã pensiile de serviciu sunt pensii profesionale, iar acordarea acestora ilustreazã apartenenţa la o anume categorie profesionalã, care îşi desfãşoarã activitatea în anumite condiţii predeterminate. Asimilarea prevãzutã de textul constituţional între magistraţi şi consilierii de conturi nu constituie un artificiu legislativ doar pentru a lega o categorie socioprofesionalã de alta, ci determinã încadrarea ambelor categorii într-un grup determinat. Considerã cã discriminarea poate exista numai în cadrul unui grup, care, în speţã, este format atât din magistraţi, cât şi din consilieri de conturi, din moment ce condiţiile de numire, incompatibilitãţile şi trãsãturile specifice exercitãrii profesiei sunt similare. Or, prin eliminarea pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi se creeazã automat un tratament juridic diferit în privinţa unei categorii socioprofesionale care face parte din acelaşi grup.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi Decizia de admisibilitate din 7 februarie 2012, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 48.175/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicatã de Florea Mitroi într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea deciziei prin care i s-a stabilit dreptul la o pensie de serviciu, precum şi restituirea sumelor reţinute nelegal şi neconstituţional ca urmare a emiterii deciziei de recalculare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, datoritã similitudinii de statut juridic dintre consilierii de conturi şi magistraţi, exprimat prin existenţa unor incompatibilitãţi şi obligaţii reglementate la nivel atât constituţional, cât şi legal, primii beneficiau de pensie de serviciu potrivit reglementãrilor legale aplicabile magistraţilor. În urma adoptãrii Legii nr. 119/2010 şi, ulterior, a Legii nr. 263/2010, a fost anulat dreptul consilierilor de conturi de a beneficia de pensie de serviciu, în timp ce judecãtorilor li s-a menţinut în continuare acest drept. În consecinţã, se apreciazã cã prevederile legale criticate înfrâng principiul constituţional al egalitãţii în drepturi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului menţioneazã cã art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 a format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate direct de aceastã instituţie şi a ataşat adresa prin care a ridicat excepţia menţionatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea observã cã, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, transpare în mod clar intenţia autorului acesteia de a contesta "anularea dreptului [sãu - s.n.] la pensia de serviciu". Mai mult, astfel cum rezultã din cererea de chemare în judecatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, consilier de conturi, prin chiar petitul acesteia, solicitã obligarea pârâtei, respectiv a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, la anularea deciziei de recalculare a pensiei speciale emise în baza Legii nr. 119/2010, decizie pe care o considerã nelegalã şi neconstituţionalã. Dincolo de aspectele de legalitate invocate, Curtea reţine cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã nu mai are dreptul la acordarea pensiei de serviciu; or, acest drept, în privinţa consilierilor de conturi, a fost eliminat tocmai prin Legea nr. 119/2010, respectiv art. 1 lit. h) al acestei legi. Prin urmare, deşi ridicã excepţia de neconstituţionalitate, în mod formal, numai în raport cu dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, intenţia sa realã este aceea de a beneficia din nou de pensia de serviciu reglementatã anterior datei de 3 iulie 2010 de Legea nr. 94/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009. În acest caz, devin aplicabile constatãrile Curţii Constituţionale din Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã trebuie sã ţinã cont de voinţa realã a pãrţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate; în caz contrar, Curtea ar fi ţinutã de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formalã de cãtre autorul excepţiei a textului legal criticat; de altfel, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a pronunţat în sensul eliminãrii unei condiţii procedurale pur formale, respectiv cerinţa ca textul criticat sã fie în vigoare, care împiedicã realizarea finalitãţii controlului de constituţionalitate, respectiv asigurarea supremaţiei Constituţiei. Or, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângã existenţa unor condiţionãri formale inerente ce incumbã în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivã a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmãritã de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datoritã caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie.
Instanţa constituţionalã, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, a reţinut cã pensiile de serviciu au fost eliminate şi integrate sistemului public de pensii prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Curtea a mai reţinut cã abrogãrile prevãzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operaţiune tehnico-legislativã de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementeazã pensiile speciale, respectiv alte mãsuri în domeniul pensiilor. În aceste condiţii, Curtea a constatat cã Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator şi nu aduce nicio modificare sau un element nou în raport cu cadrul legal consacrat odatã cu apariţia Legii nr. 119/2010.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea observã cã intenţia autorului excepţiei vizeazã constatarea coroboratã a neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 în privinţa consilierilor de conturi. A constata doar neconstituţionalitatea art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 ar însemna acordarea unui efect novator art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, ceea ce, pe de o parte, ar contrazice Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, iar, pe de altã parte, nu ar fi de naturã sã repunã în platã pensia de serviciu. De asemenea, constatarea neconstituţionalitãţii numai a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 nu ar avea niciun efect asupra situaţiei concrete a autorului excepţiei, pensia sa de serviciu neputând fi repusã în platã din moment ce Legea nr. 119/2010 ar fi în continuare în vigoare.
În consecinţã, Curtea, prin prisma consideraţiilor expuse, reţine cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. h): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: [...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010: "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: [...]
j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 140 alin. (4) privind membrii Curţii de Conturi. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. În fine, se aratã cã dispoziţiile legale criticate nesocotesc deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.094 din 15 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 octombrie 2008, şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat cã, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, "Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã, la data pensionãrii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi". Aceastã trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor, prevãzutã de Legea nr. 94/1992, este de naturã a indica faptul cã atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca naturã, cât şi din punctul de vedere al cuantumului, vor intra în sfera de incidenţã a prevederilor legale privind sistemul general de pensii publice, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi.
Curtea a mai constatat cã ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat sã beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu a celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmã nu mai beneficiazã de acelaşi cuantum sau aceeaşi naturã a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare. În situaţia specialã a personalului Curţii de Conturi, Curtea a observat cã eliminarea pensiilor de serviciu ale acestuia cuprinde pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricãror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, s-a arãtat cã o atare operaţiune vizeazã întreg personalul Curţii de Conturi cuprins la cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege). Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementãrilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional.
Astfel, Curtea, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arãtat cã trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu cel acordat personalului la care au fost asimilaţi, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.
În consecinţã, Curtea, prin decizia menţionatã, a constatat constituţionalitatea eliminãrii tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.
Faţã de situaţia reţinutã prin decizia menţionatã, Curtea, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a observat faptul cã instanţa constituţionalã, printr-o decizie ulterioarã, şi anume Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat cã eliminarea pensiei de serviciu a judecãtorilor, procurorilor şi judecãtorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţionalã, întrucât încalcã principiul independenţei justiţiei, prevãzut de art. 124 din Constituţie. Curtea a stabilit cã "statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organicã şi care cuprinde o serie de incompatibilitãţi şi interdicţii, precum şi responsabilitãţile şi riscurile pe care le implicã exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentã a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevãzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã".
În aceste condiţii, Curtea, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, a analizat dacã personalul Curţii de Conturi urmeazã sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacã statutul acestuia reclamã un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu.
În primul rând, Curtea a reţinut cã noţiunea de "personal al Curţii de Conturi" a fost analizatã explicit de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010; astfel, în redactarea Legii nr. 94/1992, reprezintã personal al Curţii de Conturi atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional, deşi consilierii de conturi au atât o altã reglementare constituţionalã şi legalã, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi.
În al doilea rând, prin decizia menţionatã, în privinţa pensiei de serviciu, Curtea Constituţionalã a reţinut cã nu avea competenţa de a face nicio deosebire în cadrul personalului Curţii de Conturi atât timp cât personalul la care se asimila în final regimul lor juridic - magistraţii - înceta sã mai beneficieze de pensie de serviciu.
În al treilea rând, Curtea a constatat cã, dupã adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacã existã o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmã sau unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor.
În al patrulea rând, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a reţinut cã autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, ceea ce, în final, a şi atras concluzia potrivit cãreia, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.
În dosarul de faţã, Curtea reţine cã autorul excepţiei este o persoanã care a exercitat funcţia de consilier de conturi în cadrul Curţii de Conturi, şi nu funcţia de auditor public extern. În consecinţã, având în vedere cele de mai sus, Curtea urmeazã a analiza dacã existã o similitudine între statutul constituţional şi legal al consilierilor de conturi şi cel al magistraţilor; în cazul constatãrii existenţei unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmeazã a beneficia de un tratament juridic similar cu magistraţii în privinţa acordãrii beneficiului pensiei de serviciu.
II. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a statuat: "Consilierii de conturi au atât o altã reglementare constituţionalã şi legalã, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi."
Pornind de la acest ultim aspect, Curtea constatã cã, de principiu, considerentele care au fundamentat Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 se aplicã, în mod corespunzãtor, şi consilierilor de conturi. Prin aceastã decizie Curtea a stabilit cã statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organicã şi care cuprinde o serie de incompatibilitãţi şi interdicţii, precum şi responsabilitãţile şi riscurile pe care le implicã exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentã a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevãzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã. Curtea a constatat, printre altele cã, dispoziţiile cap. II din Legea nr. 303/2004 stabilesc o serie de incompatibilitãţi şi interdicţii pentru judecãtori, cum ar fi: interzicerea desfãşurãrii de activitãţi comerciale, de activitãţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altã naturã, interzicerea dobândirii calitãţii de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societãţi civile, societãţi comerciale, inclusiv bãnci sau alte instituţii de credit, societãţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societãţi naţionale sau regii autonome, a calitãţii de membru al unui grup de interes economic; nu pot face parte din partide sau formaţiuni politice şi nici sã desfãşoare sau sã participe la activitãţi cu caracter politic; sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor sã se abţinã de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice; nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfãşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul; nu pot sã dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacã procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cãrora îşi exercitã funcţia şi nu pot îndeplini orice altã activitate care, potrivit legii, se realizeazã de avocat etc.
Prin Decizia nr. 1.094 din 15 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 octombrie 2008, Curtea a reţinut cã membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatã durata acestuia; sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori; nu pot face parte din partidele politice sau sã desfãşoare activitãţi publice cu caracter politic; le este interzisã exercitarea, direct sau indirect, a activitãţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor societãţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi întrun arbitraj. Curtea a constatat cã şi consilierii de conturi au incompatibilitãţile prevãzute pentru judecãtori la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior". Totodatã, Curtea, observând cã atât consilierii de conturi, cât şi judecãtorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor şi inamovibili pe durata exercitãrii acestora a concluzionat cã statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecãtorilor, fapt care justificã acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecãtorilor.
Aşadar, Curtea constatã cã asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilitãţilor, cu magistraţii este realizatã printr-o normã de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii. În consecinţã, Curtea reţine cã statutul consilierilor de conturi reclamã acelaşi tratament cu cel al judecãtorilor sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, dar nu şi sub cel al condiţiilor necesare a fi întrunite pentru a se putea emite decizia de pensionare, legiuitorul fiind liber sã stabileascã atât criteriile, cât şi condiţiile de pensionare. Însã legiuitorul nu are nicio marjã de apreciere în privinţa modului de stabilire a cuantumului pensiei consilierilor de conturi, mod care trebuie sã fie identic cu cel aplicabil judecãtorilor. Faptul cã textele legale criticate stabilesc un alt mod de calcul al cuantumului pensiei consilierilor de conturi faţã de cel al judecãtorilor este de naturã a încãlca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, este încãlcat şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât existã o diferenţã de tratament juridic între persoane aflate în situaţii analoage sau similare (consilieri de conturi - judecãtori) - a se vedea, în sensul aplicabilitãţii art. 14 din Convenţie în privinţa sistemelor de asigurare socialã, şi Hotãrârea din 25 octombrie 2011, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 116.
III. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele MuĂoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Totodatã, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţatã în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arãtat cã integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacã acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, a mai statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Mai mult, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat: "Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în platã nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintã un bun numai în mãsura în care acesta a devenit exigibil."
În aceste condiţii, nu se poate constata o încãlcare a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.
IV. Referitor la cererea reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulatã oral în faţa Curţii Constituţionale în şedinţa publicã din 24 ianuarie 2012 şi reţinutã în încheierea pronunţatã la acea datã, prin care se solicitã extinderea obiectului excepţiei şi cu privire la dispoziţiile art. 196 lit. b)-i), k) şi l) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în caz de admitere a excepţiei se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. Având în vedere aceastã prevedere legalã, Curtea constatã cã situaţia personalã a autorului excepţiei, consilier de conturi, nu justificã extinderea controlului Curţii cu privire la aceleaşi mãsuri de recalculare a pensiilor de serviciu, dar care vizeazã alte categorii socioprofesionale. Prin urmare, textul legal constatat ca fiind neconstituţional, nefiind nici cauza şi nici efectul dispoziţiilor art. 196 lit. b)-i), k) şi l) din Legea nr. 263/2010 nu se aflã într-o relaţie intrinsec legatã de acestea; aşadar, Curtea nu va putea face aplicarea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
V. Având în vedere cele expuse, Curtea reţine cã sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 14 din Convenţie, ceea ce duce la concluzia potrivit cãreia dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplicã şi consilierilor de conturi.
Devin astfel aplicabile considerentele din Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, potrivit cãrora "o eventualã neconstituţionalitate a Legii nr. 119/2010, coroboratã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în Legea nr. 263/2010 referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în platã a pensiei speciale existente anterior Legii nr. 119/2010".
Curtea constatã cã, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeazã a se aplica de cãtre Casa Naţionalã de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii, şi casele sectoriale de pensii, de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodatã, instanţele judecãtoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicãrii acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate pânã la data sus menţionatã, în aceastã ultimã ipotezã, decizia pronunţatã de Curtea Constituţionalã constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedurã civilã.
În fine, Curtea reţine cã puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşeazã nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijinã acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţã tuturor subiectelor de drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Florea Mitroi în Dosarul nr. 48.175/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi constatã cã dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplicã şi consilierilor de conturi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
