Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 297 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, excepţie ridicată de Tudor Andrei Raneti în Dosarul nr. 39.360/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 976D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 977D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 39.471/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. 6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 977D/2015 la Dosarul nr. 976D/2015, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, având în vedere practica Curţii Constituţionale în materie. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât dispoziţiile acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzelor. În acest sens arată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauze având ca obiect pretenţii, respectiv daune morale, şi obligaţia de a face.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 16 decembrie 2014 şi 3 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 39.360/3/2014 şi nr. 39.471/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Excepţia a fost ridicată de petentul Tudor Andrei Raneti, în cauze având ca obiect plata de daune morale şi obligaţia de a face. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază, în esenţă, că "a obliga cetăţeanul să ţină evidenţa cererilor de asistenţă judiciară admise este un «abuz neconstituţional» şi, ca atare, şi limitarea ajutorului public judiciar la suma echivalentă a 12 salarii medii pe an este neconstituţională". De asemenea consideră că plata anticipată a taxelor judiciare de timbru încalcă accesul liber la justiţie. 10. Cu privire la cuprinsul cererii de chemare în judecată, autorul consideră că "lipsa semnăturii nu este de natură a conduce la uzurparea sau sancţionarea dreptului de acces liber la justiţie". 11. În final, autorul excepţiei susţine că orice interpretare a Legii nr. 455/2001 este de natură a uzurpa dreptul de acces liber la justiţie, restricţiile impuse de acest act normativ conducând la un monopol privind semnătura electronică şi, implicit, la o îngrădire a liberului acces la justiţie. 12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. În acest sens, referitor art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, accesul la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie nu înseamnă gratuitate şi nicio prevedere constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Cât priveşte pretinsa neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 precizează că instanţa de contencios constituţional, în jurisprudenţa sa, a constatat că furnizarea datelor şi a documentelor prevăzute de textul criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar şi a unei transparenţe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum şi pentru o mai bună administrare a fondurilor ce au această destinaţie. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 30 aprilie 2014. Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au următorul cuprins: - Art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008: "Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor."; - Art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege." 18. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21, care consacră accesul liber la justiţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici identice, iar prin Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 14 martie 2016, a respins excepţia, ca neîntemeiată. 20. Cu acel prilej, referitor la art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea a statuat că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară, la nivelul anului în care a fost formulată cererea, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură a împiedica accesul liber la justiţie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului, în formele prevăzute la art. 6 din această ordonanţă de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie (paragraful 14). 21. De asemenea, cu privire la art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea a constatat că reglementarea legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justiţie, deoarece plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. La finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie (paragraful 16). 22. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. În acest sens a se vedea spre exemplu, Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015. 23. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz contra Poloniei, instanţa europeană a reţinut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanţele judecătoreşti, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiţie cu gratuitatea actului de justiţie. Statele membre trebuie să se asigure, însă, de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilităţile financiare ale anumitor justiţiabili nu reprezintă o restricţie disproporţionată, ce împiedică dreptul de acces la o instanţă de judecată. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 455/2001 reprezintă o îngrădire a liberului acces la justiţie, Curtea reţine că acest act normativ reglementează regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. 26. Curtea observă că, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 pct. 3, 4, 5 şi 6, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare, iar semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. De asemenea, în sensul Legii nr. 455/2001, semnatar este persoana care deţine un dispozitiv de creare a semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terţ, iar datele de creare a semnăturii electronice reprezintă orice date în formă electronică cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei criptografice private, care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnături electronice. 27. Totodată, Curtea reţine că Normele tehnice şi metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr. 455/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 28 decembrie 2001, prevăd că orice persoană, fizică sau juridică, aflată pe teritoriul României poate beneficia de servicii de certificare în vederea utilizării semnăturii electronice în sensul definit la art. 4 din lege. 28. Cât priveşte regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, art. 5 din Legea nr. 455/2001 prevede că "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată". Potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, partea care invocă înaintea instanţei o semnătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001, respectiv este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar şi este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. 29. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). Ca atare, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei, prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. 30. Astfel, potrivit art. 148 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 199 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală "Înregistrarea cererii", cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare. Totodată, art. 268 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală "Rolul semnăturii", statuează că semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia şi atunci când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege. 31. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că indiferent de modul în care este sesizată instanţa cu o cerere de chemare în judecată, în cadrul procedurii de regularizare, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, acesta stabileşte un termen înlăuntrul căruia reclamantul trebuie să semneze fie olograf, fie electronic cererea de chemare în judecată. În situaţia în care se alege semnătura electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile Legii nr. 455/2001. Astfel, modalitatea în care reclamantul înţelege să semneze cererea de chemare în judecată reprezintă opţiunea sa. Prin urmare, Curtea constată că autorul excepţiei critică doar o facultate/posibilitate conferită de lege. 32. Ca atare, Legea nr. 455/2001, prin stabilirea regimului juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, în raport cu criticile formulate, nu prezintă niciun viciu de neconstituţionalitate.
33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Andrei Raneti în dosarele nr. 39.360/3/2014 şi nr. 39.471/3/2014 ale Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.
