Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 296 din 6 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 859 din 20 septembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Nicolae Ioan Pãlcuţ în Dosarul nr. 3.597/PI/2003 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã judecarea cauzei în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale atacate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazii cu care, prin deciziile nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003 şi nr. 4 din 13 ianuarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 4 februarie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 sunt conforme cu Legea fundamentalã. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei amintite, reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã soluţiile şi considerentele invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.597/PI/2003, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarul de mai sus, de inculpatul Nicolae Ioan Pãlcuţ, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi perversiune sexualã, prevãzute şi pedepsite de art. 321 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã avizul dat de ministrul justiţiei pentru situaţiile prevãzute de textul legal criticat constituie un amestec în competenţa materialã a organului de urmãrire penalã, referitor la procedura de punere în mişcare a acţiunii penale, cu consecinţa directã a înfrângerii principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece ministrul justiţiei, organ politic şi membru al executivului, intervine în activitatea autoritãţii judecãtoreşti.
Autorul excepţiei mai susţine cã <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, este neconstituţional, deoarece are o formã elipticã, ce nu permite o interpretare unitarã din partea organului de urmãrire penalã şi a instanţei de judecatã, privitoare la competenţa dupã materie (în speţã fiind vorba de infracţiuni date în competenţa judecãtoriei ca primã instanţã) şi dupã calitatea persoanei (la momentul comiterii infracţiunilor autorul avea calitatea de judecãtor la nivel de judecãtorie, iar în momentul începerii urmãririi penale nu mai avea aceastã calitate, ca urmare a demisiei), în situaţia în care inculpatul şi-a schimbat calitatea. Organele abilitate manifestã astfel o regretabilã inconsecvenţã în aplicarea normelor procedural penale, de naturã a aduce atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil, deoarece în faza de judecatã calitatea de fost magistrat la nivel de judecãtorie este avutã în vedere la stabilirea instanţei competente, iar în faza de urmãrire penalã s-au aplicat toate normele procedurale referitoare la aceastã calitate, cu excepţia obligaţiei de a solicita avizul ministrului justiţiei, prevãzut de textul legal atacat, situaţie care, potrivit art. 10 lit. f) din Codul de procedurã penalã, constituie o cauzã de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece independenţa şi inamovibilitatea judecãtorilor reprezintã o garanţie pentru o bunã administrare a justiţiei şi, în egalã mãsurã, un mijloc de protecţie în faţa oricãrei ingerinţe de ordin politic sau administrativ. Prin posibilitatea ministrului justiţiei de a emite avizul pentru cercetarea magistraţilor se aduce atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât acesta este membru al guvernului, care face parte din autoritatea executivã. Mai mult decât atât, textul contestat excedeazã nepermis dispoziţiilor constituţionale, deoarece doar Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplinã a magistraţilor, sens în care implicarea ministrului justiţiei în rãspunderea penalã a judecãtorilor este nejustificatã.
Critica referitoare la omisiunea din textul menţionat a calitãţii de magistrat în funcţie de data comiterii faptei, data începerii urmãririi penale sau a trimiterii în judecatã, în cazul în care aceastã calitate a fost pierdutã dupã comiterea faptei, este apreciatã de instanţa de judecatã ca întemeiatã, fãrã a arãta în mod concret care sunt motivele de neconstituţionalitate ce stau la baza acestei raţiuni.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României a apreciat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu aduc atingere principiului separaţiei puterilor şi accesului liber la justiţie. În motivarea punctului de vedere al Guvernului este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece atribuţia ministrului justiţiei de a aviza cercetarea, reţinerea, arestarea, percheziţionarea sau trimiterea în judecatã a magistraţilor contravine dispoziţiilor constituţionale care reglementeazã raporturile dintre puterile publice şi echilibrul acestora. Avizul ministrului justiţiei reprezintã o condiţie legalã necesarã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi totodatã o importantã garanţie, care are drept scop protejarea magistratului prin faptul cã el nu va fi cercetat de organele de poliţie sau de alte organe de cercetare penalã, care aparţin puterii executive, şi, totodatã, nu va putea fi chemat în judecatã, prin acţiune directã. Emiterea avizului ar trebui însã sã fie datã în competenţa unei structuri aflate în sfera autoritãţii judecãtoreşti, şi nu ministrului justiţiei, deoarece acestuia din urmã, prin calitatea de membru al autoritãţii executive, i se oferã posibilitatea sã depãşeascã dimensiunile unei activitãţi administrative curente, cu consecinţa înfrângerii principiului constituţional prevãzut de art. 124 alin. (2), potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Referitor la critica privind omisiunea legiuitorului de a prevedea în mod expres, în textul contestat, dacã avizul este necesar sau nu, în condiţiile în care, la data comiterii faptei, fãptuitorul avea calitatea de magistrat, dar ulterior sãvârşirii ei a pierdut aceastã calitate, Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta reprezintã o problemã de legiferare, şi nu de constituţionalitate. Potrivit jurisprudenţei, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, deoarece ar îndeplini rolul de legislator pozitiv, depãşind astfel sfera atribuţiilor stabilite de Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi are urmãtorul conţinut:
- Art. 91 alin. 2: "Magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecatã fãrã avizul ministrului justiţiei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Legea fundamentalã consacrã principiul independenţei judecãtorilor şi pe cel al imparţialitãţii procurorilor în exercitarea atribuţiilor lor. Garantarea respectãrii acestor principii este asiguratã prin instituirea inamovibilitãţii judecãtorilor, prin mãsurile de protecţie a magistraţilor prevãzute de <>art. 91 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, prin alte mãsuri prevãzute de titlul VI din aceeaşi lege, precum şi prin dispoziţiile speciale din Codul de procedurã penalã.
Prin urmare, aceste reglementãri îl protejeazã pe magistrat prin faptul cã el nu va fi cercetat de organele poliţiei sau de alte organe de cercetare penalã care, prin apartenenţa lor la puterea executivã, ar putea fi direcţionate politic. De asemenea, magistratul nu va putea fi chemat în judecatã penalã prin acţiune directã introdusã la instanţa de judecatã, fiind ferit în felul acesta de eventualele acţiuni şicanatoare venite din partea unor persoane rãuvoitoare.
Independenţa justiţiei implicã deci un statut special, adecvat, al magistraţilor, menit sã imprime o valoare de necontestat actului de justiţie, prin protejarea membrilor corpului magistraţilor împotriva subiectivismului şi a acţiunilor nejustificate sau abuzive ale organelor de urmãrire penalã competente, care le-ar putea afecta credibilitatea.
În acest context <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, care condiţioneazã cercetarea, reţinerea, arestarea, percheziţionarea sau trimiterea în judecatã de avizul ministrului justiţiei, instituie o mãsurã raţionalã de protecţie a magistratului, care reprezintã o garanţie legalã a consolidãrii principiilor constituţionale enunţate anterior, privitoare la independenţa judecãtorilor şi la imparţialitatea procurorilor.
Curtea reţine cã este neîntemeiatã critica potrivit cãreia avizul ministrului justiţiei reprezintã o ingerinţã în activitatea de realizare a actului de justiţie, deoarece acesta rãspunde de activitatea judecãtorilor şi de modul cum se înfãptuieşte justiţia. Potrivit legii, ministrul justiţiei are un rol foarte important în selecţionarea, pregãtirea şi verificarea cunoştinţelor viitorilor magistraţi şi în vederea admiterii acestora în magistraturã. Fãrã sã intervinã în activitatea judiciarã a magistraţilor, care sunt independenţi şi inamovibili, ministrul justiţiei poate şi trebuie sã cunoascã modul în care aceştia îşi îndeplinesc îndatoririle. Nu se poate concepe ca el sã fie indiferent sau sã ignore cazurile în care magistraţii au sãvârşit ori sunt suspecţi cã au sãvârşit fapte prevãzute de legea penalã. Este evident cã orice caz în care un magistrat se dovedeşte cã a încãlcat legea penalã aruncã o umbrã asupra prestigiului întregii magistraturi. Tocmai de aceea singurul chemat sã avizeze urmãrirea penalã a unui magistrat este ministrul justiţiei, iar acest drept de aviz implicã angajarea rãspunderii sale personale, persoana interesatã având dreptul de a-l acţiona în justiţie pentru avizarea sau refuzul de a aviza urmãrirea penalã a unui magistrat pe care îl considerã vinovat sau, dimpotrivã, nevinovat de sãvârşirea unei fapte penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Nicolae Ioan Pãlcuţ în Dosarul nr. 3.597/PI/2003 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
