Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 296 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 22 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecãtoriei Braşov - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.190D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 18.723/197/2011, Judecãtoria Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, cu prilejul soluţionãrii unei cauze comerciale având ca obiect autorizarea executãrii obligaţiei de a face, ocazie cu care mandatarul autorului excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare întemeiatã pe art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã pentru lipsã de apãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţia legalã criticatã este neconstituţionalã prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţia României. Din examinarea încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu reiese cã autorul ar mai fi motivat în vreun fel excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã a fost invocatã de autor oral în faţa instanţei de judecatã.
Judecãtoria Braşov - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, norma legalã criticatã lãsând instanţei de judecatã libertatea de a aprecia temeinicia unei cereri formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în funcţie de împrejurãrile cauzei. Textul legal criticat nu constituie o restrângere a dreptului la apãrare, ci reprezintã o mãsurã de descurajare a exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare care tind la tergiversarea judecãrii cauzei. Discriminarea apare atunci când o persoanã este sau a fost tratatã mai puţin favorabil decât o altã persoanã, într-o situaţie comparabilã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului menţioneazã cã îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, astfel cum acesta a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 573 din 15 mai 2008 şi nr. 892 din 10 iulie 2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul cuprins: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã."
Potrivit susţinerilor orale ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţia legalã criticatã contravine dispoziţiilor din Constituţie ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi mandatarul autorului acesteia, în susţinerile orale ridicate în faţa instanţei de judecatã, nu a formulat o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci s-a limitat doar la a enumera textele constituţionale pretins a fi încãlcate, în mod rezonabil se poate determina, din simpla indicare a textului art. 16 din Constituţie, critica de neconstituţionalitate vizatã, respectiv încãlcarea principiului egalitãţii prin respingerea de cãtre instanţã a cererii formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în vederea acordãrii unui nou termen pentru angajarea unui apãrãtor.
Pe fondul excepţiei, analizând pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine cã nu se poate susţine cã textul de procedurã criticat instituie discriminãri, de vreme ce se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, împrejurarea cã, în baza textului de lege criticat, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a acorda un termen de judecatã pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã, nefiind de naturã sã instituie discriminãri între pãrţile care solicitã acest termen.
În acest sens Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 892 din 10 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 31 iulie 2008, şi prin Decizia nr. 585 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 1 iunie 2010.
Referitor la critica textului legal menţionat prin raportare la art. 20 din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece invocarea acestei dispoziţii constituţionale este lipsitã de relevanţã, în mãsura în care nu este indicatã prevederea încãlcatã din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecãtoriei Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
