Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 295 din 8 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 din Codul de procedura penala si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 8 august 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedura penalã şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Victor Truta în Dosarul nr. 2.597/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece, privitor la art. 189 din Codul de procedura penalã, accesul la justiţie nu înseamnã gratuitate, iar <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu limiteazã competenta de examinare a constituţionalitãţii textelor contestate, ci introduce numai anumite condiţii de admisibilitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.597/P/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedura penalã şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.
Excepţia a fost ridicatã în dosarul de mai sus de partea vãtãmatã Victor Truta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca art. 189 din Codul de procedura penalã incalca dispoziţiile constituţionale prevãzute de art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 24 şi 51, iar prevederile <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, infrang dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie. În cererea adresatã instanţei de judecata Victor Truta nu şi-a motivat excepţia ridicatã, limitându-se doar la enumerarea textelor din Legea fundamentalã pe care se întemeiazã. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, a susţinut ca textele de lege criticate incalca, pe lângã dispoziţiile constituţionale menţionate, şi prevederile art. 4, 16 şi 21 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1-7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Astfel, în opinia autorului, dispoziţiile art. 189 din Codul de procedura penalã "nu prevãd obligativitatea motivarii în concret şi verificabil a cuantumului cheltuielilor judiciare la care este obligat justitiabilul", ceea ce duce la imposibilitatea partii interesate de a formula o apãrare adecvatã impotriva cuantumului stabilit în mod "arbitrar şi exagerat" de instanta de judecata, cu consecinta directa a încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi şi a încãlcãrii dreptului la un proces echitabil.
Autorul exceptiei a precizat, de asemenea, ca <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, incalca dispoziţiile constituţionale privind competenta Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii în drepturi, dreptul la apãrare şi celelalte dispoziţii enumerate mai sus, întrucât, pentru aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate invocatã de acelaşi justitiabil sau de mai mulţi justitiabili, instanţele de judecata se pronunţa diferit cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a opinat în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, stabileşte acele situaţii în care instanţele se pot pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, putând sa le respingã ca inadmisibile, inadmisibilitate ce rezulta din aceea ca dispoziţiile legale a cãror constitutionalitate se contesta nu au legatura cu soluţionarea cauzei şi ca, atât timp cat acestea nu intereseazã cauza, nu se justifica sesizarea Curţii, deoarece s-ar ajunge la o tergiversare a procesului.
Referitor la critica având ca obiect prevederile art. 189 din Codul de procedura penalã, instanta a apreciat ca prin dispoziţia de obligare la plata cheltuielilor judiciare a partii care a determinat, în mod nejustificat, efectuarea acestor cheltuieli nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât Legea fundamentalã permite oricãrei persoane liberul acces la justiţie pentru apãrarea unui drept al sau sau a unui interes legitim, dar, pe de alta parte, cetãţenii nu beneficiazã doar de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ci au şi obligaţiile prevãzute de acestea.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, în virtutea art. 21 din Constituţie, orice persoana se poate adresa în mod liber justiţiei pentru apãrarea oricãrui drept sau interes legitim. Constituţia oferã suficiente garanţii cu privire la egalitatea cetãţenilor în fata legii, la asigurarea îndeplinirii întocmai şi cu buna-credinţa a obligaţiilor statului roman referitoare la tratatele la care este parte, precum şi la dreptul la apãrare, garanţii ce rezulta din prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie.
Folosind exprimarea "interese legitime", textul constituţional obliga justiţia sa ocroteasca numai interesele întemeiate pe lege. Punerea în sarcina partii care nu şi-a dovedit caracterul legitim al pretenţiilor sale a cheltuielilor ocazionate de soluţionarea cauzei nu poate fi apreciatã, în consecinta, ca o încãlcare a dispoziţiilor din tratatele la care România este parte.
Referitor la neconstituţionalitatea <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, preşedintele Camerei Deputaţilor a opinat în sensul respingerii exceptiei ridicate, deoarece motivarea invocatã în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate este nefondata şi nu are legatura cu rezolvarea pricinii.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata pentru provocarea acelor cheltuieli. Textul de lege criticat nu opreşte partea interesatã sa apeleze la justiţie şi sa se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unei societãţi democratice.
Cu privire la susţinerea potrivit cãreia <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ar infrange prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, Guvernul arata ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie.
Avocatul Poporului considera neindoielnica soluţia ca pentru cheltuieli fãcute de organele judiciare, în baza unei plângeri prealabile care s-a dovedit a fi neîntemeiatã, sa rãspundã partea vãtãmatã, în baza unei culpe procesuale.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în raport cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului considera ca atât Constituţia, cat şi <>Legea nr. 47/1992 recunosc instanţelor judecãtoreşti numai dreptul de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în fata lor, nu şi dreptul de a se pronunţa asupra acestora. Împrejurarea ca instanta de judecata poate sa respingã excepţia ca inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã, nu constituie o substituire a instanţei în competenta Curţii Constituţionale, cu atât mai mult cu cat impotriva încheierii instanţei partea interesatã poate exercita cãile de atac prevãzute de lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 din Codul de procedura penalã şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 189 din Codul de procedura penalã: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfãşurarea procesului penal se acoperã din sumele avansate de stat sau plãtite de pãrţi.";
- <>Art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.
(2) Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanta de judecata.
(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra exceptiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspenda.
(6) Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca pevederile legale menţionate incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 24, 51 şi ale art. 144 lit. c) din Constituţia României, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 144 lit. c): "Curtea Constituţionalã are urmãtoarele atribuţii: [...]
c) hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã modalitatea de acoperire a cheltuielilor judiciare, Curtea Constituţionalã constata ca motivele invocate în susţinerea acestei excepţii sunt neintemeiate. Din conţinutul prevederilor constituţionale citate de autorul exceptiei nu rezulta ca justiţia este un serviciu gratuit. Pe de alta parte, având în vedere datoria cetãţenilor de a respecta legile, obligarea pãrţilor în procesul penal de a suporta cheltuielile de judecata - a inculpatului atunci când prin sãvârşirea infracţiunii sau prin comportamentul sau procesual a determinat acţiunea justiţiei şi implicit efectuarea unor cheltuieli inerente judecaţii, a celorlalte pãrţi atunci când sunt responsabile civilmente alãturi de inculpat sau când au formulat acuzatii ori pretenţii nejustificate - este legitima, cãci se întemeiazã pe culpa acestora, adicã pe lipsa lor de respect fata de lege şi de principiile dreptului.
Prin plata cheltuielilor judiciare în condiţiile prevãzute de Codul de procedura penalã nu este împiedicat şi nici restrâns accesul la justiţie, deoarece, de regula, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicita ca plata sa o facã pãrţile chiar în cursul procesului - de exemplu în cazul unor expertize solicitate de pãrţile civile ori de pãrţile responsabile civilmente -, refuzul acestora nu impiedica desfãşurarea procesului şi nu inlatura obligarea organului judiciar de a soluţiona cazul în mod concret, echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În aplicarea acestor dispoziţii, <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, prevede: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei." Rezulta ca în cadrul controlului constituţionalitãţii legilor, prevãzut de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declansarii controlului poate fi facuta numai pe calea ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate în fata instanţei judecãtoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sa depindã de legea sau ordonanta ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca neconstitutionala.
Curtea constata ca textul de lege criticat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei. În aceasta situaţie, potrivit <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta de judecata, printr-o încheiere motivatã, trebuia sa respingã excepţia ca inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Aceasta procedura nu determina încãlcarea competentei Curţii Constituţionale de cãtre instanta de judecata, asa cum fãrã temei susţine autorul exceptiei, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. În consecinta, sub acest aspect excepţia urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
De altfel, prin Decizia nr. 316 din 19 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituţionalã, în considerarea aceloraşi ratiuni, a respins ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al art. 1 alin. (3), al art. 11, 15, 20, 24 şi 51 din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Victor Truta în Dosarul nr. 2.597/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
2. Respinge, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
