Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 294 din 6 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 25/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 29 septembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor (PAS) Comsig - S.A. Sighişoara în Dosarul nr. 6.356/2003 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin <>Decizia nr. 165/2003 , <>Decizia nr. 175/2003 şi <>Decizia nr. 465/2003 a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.356/2003, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Salariaţilor (PAS) Comsig - S.A. Sighişoara în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect constatarea rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni încheiat de autoarea excepţiei cu A.P.A.P.S. (în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, deoarece reglementeazã posibilitatea modificãrii unilaterale a unor raporturi juridice anterioare adoptãrii textelor incriminate, ceea ce duce la o gravã atingere a stabilitãţii sistemului juridic, legiuitorul neputându-se, de altfel, substitui voinţei pãrţilor în modificarea unor clauze contractuale.
Tribunalul Mureş opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece, prin dispoziţiile criticate, organul legislativ s-a substituit voinţei pãrţilor, dându-se posibilitatea modificãrii unilaterale şi discreţionare a unui raport juridic nãscut anterior adoptãrii acestor dispoziţii legale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , faţã de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, Avocatul Poporului considerã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece textele legale incriminate nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv. În acest sens a fost citatã <>Decizia nr. 165/2003 , pronunţatã de Curtea Constituţionalã la data de 6 mai 2003.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , Avocatul Poporului apreciazã cã verificarea acestor dispoziţii intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ, iar nu în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. De asemenea, aratã cã nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale examinarea conformitãţii anumitor acte normative cu diferite dispoziţii legale, ci numai concordanţa acestora cu principiile şi normele constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 . Deşi autorul excepţiei indicã ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi <>art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , din motivarea excepţiei se observã cã de fapt dispoziţiile criticate de autor sunt cele ale art. 1.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 : "(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã Autoritatea va reţine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pânã la desfiinţarea acestuia.
(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societãţii de cãtre cumpãrãtor, aceasta poate cere instanţei judecãtoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevãzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autoritãţii se va face, la solicitarea societãţii/Autoritãţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuãrii expertizei prevãzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupã caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpãrãtor."
<>Art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 :
"(1) Dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare ordonanţã, şi ale prezentelor norme metodologice, denumite în continuare norme, se aplicã contractelor având ca obiect vânzarea-cumpãrarea de acţiuni deţinute de stat la societãţi comerciale, încheiate de Fondul Proprietãţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, denumitã în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de aceasta dupã intrarea în vigoare a ordonanţei, şi anume:
a) contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a ordonanţei, în care scadenţele obligaţiilor asumate sunt anterioare sau ulterioare intrãrii în vigoare a ordonanţei;
b) contractelor încheiate ulterior intrãrii în vigoare a ordonanţei.
(2) Contractele menţionate la alin. (1) sunt considerate ca aflate în perioada de derulare pânã când acestea înceteazã sã mai producã efecte, înţelegându-se prin aceasta stingerea tuturor obligaţiilor şi valorificarea tuturor drepturilor izvorâte din respectivele contracte, inclusiv pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a unor hotãrâri judecãtoreşti/arbitrale cu privire la litigii nãscute din neexecutarea sau executarea parţialã a contractelor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, articol care dupã revizuirea Legii fundamentale are urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile criticate vin în contradicţie şi cu art. 1 şi art. 969 alin. 1 din Codul civil.
1. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , Curtea constatã cã, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã, poate hotãrî numai "asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial". Aceastã dispoziţie a fost preluatã şi de <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel fiind, instanţa de judecatã, potrivit alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuia sã respingã excepţia printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Pe cale de consecinţã, Curtea urmeazã sã respingã aceastã excepţie ca fiind inadmisibilã.
2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , Curtea constatã cã aceasta a fost adoptatã în scopul organizãrii şi desfãşurãrii în condiţii unitare a controlului postprivatizare, ce are ca obiect urmãrirea modului în care sunt respectate de cãtre cumpãrãtor obligaţiile asumate prin contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţi şi, dupã caz, urmãrirea evoluţiei principalilor indicatori economico-financiari ai societãţilor la care au fost vândute acţiuni ale statului prin contracte aflate în perioada de derulare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 2, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 "se aplicã contractelor având ca obiect vânzarea-cumpãrarea de acţiuni deţinute de stat la societãţi, încheiate de Fondul Proprietãţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, denumitã în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea dupã intrarea ei în vigoare", şi nu pun în discuţie reglementarea iniţialã sau efectele scurse pânã la apariţia noilor dispoziţii.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu conţine, în sine, nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , şi anume de la data de 2 februarie 2002, data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României. Curtea Constituţionalã a statuat, de exemplu prin <>Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, cã o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , statuând prin <>Decizia nr. 165 din 6 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi prin <>Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, cã aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale.
În sfârşit, referitor la critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 prin raportare la dispoziţiile art. 1 şi art. 969 alin. 1 din Codul civil, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã. Prin <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, Curtea Constituţionalã a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietãţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor (PAS) Comsig - S.A. Sighişoara în Dosarul nr. 6.356/2003 al Tribunalului Mureş.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
