Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 294 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) si art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 22 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Again" - S.R.L. din Meolo, Italia, în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 814/88/2011, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Again" - S.R.L. din Meolo, Italia cu prilejul soluţionãrii unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin normele legale criticate se nesocotesc prezumţia cã debitorul nu datoreazã nimic şi dreptul la un proces echitabil.
Se aratã cã textele de lege criticate nesocotesc principiul procesului civil care presupune dobândirea, inclusiv prin control judiciar, a unui titlu legal şi temeinic, precum şi dublul grad de jurisdicţie consacrat de legea procesual civilã.
Menţioneazã cã judecata în fond priveşte raportul litigios dedus soluţionãrii, iar judecata în recurs priveşte un control judiciar al hotãrârii pronunţate. Însã, conform procedurii speciale instituite de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, partea împotriva cãreia s-a pronunţat o hotãrâre nefavorabilã este lipsitã de posibilitatea declanşãrii unui control judiciar eficient cu privire la aceasta, aflându-se astfel în situaţia restrângerii unui drept, respectiv dreptul la un proces echitabil, precum şi limitarea accesului la justiţie.
De asemenea, autorul aratã cã legiuitorul a acordat protecţie judiciarã relei-credinţe a creditorului, orice pretins creditor fiind favorizat economic prin intrarea în patrimoniul acestuia a unei sume nedatorate şi folosirea în timp îndelungat a acesteia, chiar şi în condiţiile în care, eventual, dupã o perioadã de timp, ar fi obligat sã o restituie. În acest fel, judecata este lipsitã de aspectele sale obiective printr-o discriminare nepermisã şi nejustificatã a pãrţilor raportului juridic.
Autorul considerã cã textele legale criticate induc neechivoc arbitrariul, distorsioneazã mediul economic, vatãmã drepturile şi interesele legitime ale agenţilor economici.
Potrivit textelor legale criticate, autorul aratã cã pretinsul creditor, în prezenţa titlului executoriu nelegal, va avea tot interesul de a-l pune în executare, în acest fel ieşind din patrimoniul pretinsului debitor o sumã de bani pentru un timp îndelungat. Astfel, pretinsul debitor va fi obligat la atragerea de surse prin angajarea de credite, cu implicarea suportãrii costului acestora şi a dobânzii, ceea ce reprezintã o pagubã. În opinia autorului plata nedatoratã menţionatã poate conduce de la insolvenţã la insolvabilitate, caz în care vãtãmarea intereselor legitime ale comerciantului apare ca gravã şi iremediabilã.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere faptul cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 consacrã o procedurã de soluţionare a litigiilor nãscute din întârzierea plãţilor în tranzacţiile comerciale şi se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale. De asemenea, instanţa aratã cã debitorul beneficiazã de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil în condiţiile unei proceduri guvernate de celeritate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulatã: "Ordonanţã de urgenţã privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti". Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 13 alin. (3): "Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.";
- Art. 14 alin. (1): "Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietãţii private din Primul Protocol la Convenţie şi art. 7 privind egalitatea în drepturi a persoanelor şi art. 8 privind dreptul la satisfacţia efectivã din partea instanţelor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Totodatã, se considerã a fi încãlcate şi art. II-107 alin. (2) privind dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa cu referire la art. 2 din Tratatul de aderare din 25 aprilie 2005.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi actele depuse la dosarul Curţii Constituţionale se constatã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (3), Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã, textele de lege criticate nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât la momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate nici mãcar nu s-a emis ordonanţa de platã.
Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridicã excepţia trebuind sã fie nãscut, actual şi direct.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã, Curtea constatã, de asemenea, cã aceasta este inadmisibilã, întrucât susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã o fazã ulterioarã emiterii ordonanţei de platã. Fiind criticat caracterul executoriu al acesteia, într-o etapã procesualã anterioarã pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti care cuprinde ordonanţa de platã, problemele de neconstituţionalitate care vizeazã art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã pot fi invocate numai în faza de executare a hotãrârii. În acest sens, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 prevede posibilitatea debitorului de a formula contestaţie la executare împotriva executãrii silite a ordonanţei de platã, potrivit dreptului comun.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedurã civilã, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, prin neobservarea ori ignorarea condiţiilor şi formalitãţilor stabilite de procedura execuţionalã, se pot adresa instanţei competente în vederea desfiinţãrii sau anulãrii formelor ori actelor de executare nelegale.
În concluzie, Curtea reţine cã prevederile legale criticate nu îndeplinesc condiţia legãturii cu cauza prevãzutã de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Again" - S.R.L. în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
