Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 294 din 22 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 514 din 10 iulie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Marinel Dima în Dosarul nr. 4.313/2/2013/a1 (număr în format vechi 2.305/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 60D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.122 din 10 septembrie 2009. De asemenea, arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate tind spre modificarea textului legal criticat, aspect care nu este de competenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.313/2/2013/a1 (număr în format vechi 2.305/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Marinel Dima într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin acestea se încalcă "drepturile sale în calitate de asociat de a-şi proteja interesele în societatea supusă reorganizării".
6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
- Art. 22 alin. (2): "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor."
- Art. 103 alin. (2): "Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare."
12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, menţionează prevederile art. 6 privind dreptul de recunoaştere a personalităţii juridice, art. 7 referitor la protecţia egală în faţa legii şi art. 8 privind dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 16 privind dreptul oricărui om de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi cele ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
14. Dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 85/2006 prevăd măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, una dintre aceste măsuri fiind înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Astfel, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.
15. Prevederile art. 103 din aceeaşi lege statuează că pe parcursul reorganizării debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, iar acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.
16. Din dosarul cauzei reiese că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat înlocuirea administratorului judiciar, iar această cerere a fost respinsă pe motivul lipsei calităţii procesuale active, întrucât, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, numai judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. În aceste condiţii, consideră că îi sunt încălcate drepturile ce decurg din calitatea de asociat, neputând să îşi protejeze interesele pe care le are în societatea ce se află în procedura reorganizării.
17. Curtea constată că specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin acestea să fie aduse atingeri accesului liber la justiţie. Or, astfel cum reiese din prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, acestea nu conţin norme care să limiteze accesul la justiţie, ci instituie posibilitatea judecătorului-sindic să ia măsuri în cazul în care administratorul judiciar nu îşi îndeplineşte atribuţiile, sens în care, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, acesta din urmă poate fi sancţionat cu amendă judiciară dacă, din culpă sau rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
18. În acest context, Curtea reţine că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. În acest sens sunt şi normele prevăzute la art. 103 alin. (2) din lege, care, pe parcursul reorganizării, limitează intervenţia în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, a acţionarilor, asociaţilor şi membrilor cu răspundere limitată, desigur, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.
19. De altfel, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acesteia actele de administrare necesare pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, iar administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare. În cadrul procedurii falimentului, administratorul special şi administratorul judiciar acţionează în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ (în acest sens este, spre exemplu Decizia nr. 346 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 31 octombrie 2013).
20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinel Dima în Dosarul nr. 4.313/2/2013/a1 (număr în format vechi 2.305/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
