Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 294 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei. La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, Dragos Panaitescu, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece magistraţilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege şi astfel se restrânge în mod nejustificat dreptul acestora la sporul de vechime cuvenit pana la intrarea în vigoare a ordonanţei. Autorul invoca în motivarea exceptiei sale Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 25 mai 1999, prin care Curtea a statuat ca restrangerea exerciţiului unui drept trebuie sa aibã un caracter temporar, or, în cazul de fata, <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 nu instituie perioada în care opereazã restrangerea dreptului la sporul de vechime, ci inlatura definitiv acest drept. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999. În susţinerile sale procurorul ridica problema asimilarii magistraţilor cu persoanele care ocupa funcţii de demnitate publica şi invedereaza Curţii necorelarile legislative din acest domeniu, arãtând ca, în acest sens, se asteapta propuneri de lege ferenda.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.685/2001, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Dragos Panaitescu în dosarul acelei instanţe, având ca obiect pretenţii pentru plata unor drepturi salariale. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate oral în fata instanţei judecãtoreşti autorul ei a susţinut ca dispoziţiile <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraţilor, sunt neconstituţionale, fãrã a motiva aceasta sustinere şi fãrã a indica dispoziţia constituţionalã incalcata. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata, deoarece "sporul pentru vechime în munca stabilit în funcţie de vechimea în munca este un drept general recunoscut de legislaţia muncii pentru toţi salariaţii bugetari, mai puţin magistraţilor". Se mai arata ca "privarea de sporul de vechime a acelor magistraţi care au o vechime îndelungatã în munca, dar insuficienta în magistratura, pentru a beneficia de sporul de stabilitate în magistratura, contravine principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi incalca, totodatã, dreptul la protecţia socialã a muncii, prevãzut de art. 38 alin. (2) din Legea fundamentalã". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu incalca principiul egalitãţii în fata legii, magistraţii fiind într-o situaţie diferita fata de alte categorii de salariaţi, fapt ce justifica şi tratamentul juridic diferit, dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998. Salarizarea magistraţilor, în urma modificãrii <>Legii nr. 50/1996 prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , a fost corelata cu dispoziţiile <>Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica. Astfel, magistraţii "sunt salarizaţi în aceleaşi condiţii cu membrii autoritãţilor legislativã şi executivã, cu indemnizaţii care reprezintã unica forma de remunerare a acestora". Se apreciazã în continuare ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, referitoare la protecţia socialã a muncii, întrucât chiar şi un magistrat stagiar are salariul mult mai mare decât salariul minim pe economie. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Analizând modul cum a fost ridicatã excepţia (oral, în fata instanţei, fãrã a fi motivatã de cãtre autor, ci de cãtre instanta prin încheierea de şedinţa), Curtea Constituţionalã constata ca sunt îndeplinite cele doua condiţii de admisibilitate prevãzute de <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate". Astfel, forma scrisã este realizatã prin însuşi actul de sesizare, încheierea de şedinţa, iar motivarea, prin indicarea de cãtre instanta de judecata a dispoziţiilor constituţionale considerate ca fiind incalcate de textul de lege criticat. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, introdus prin <>art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: "(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile magistraţilor." Alin. (1) şi (2) din legea sus-menţionatã prevãd acordarea unui "spor de vechime pana la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzãtor timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferenţiat pe transe de vechime, care "se plãteşte cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care s-a împlinit vechimea în munca". Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 38 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalitãţii în fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (de exemplu: Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999). Curtea Constituţionalã mai constata ca salarizarea magistraţilor, în urma modificãrii <>Legii nr. 50/1996 prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , a fost corelata cu dispoziţiile <>Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998. Conform prevederilor art. 19 şi <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 , "Persoanele care ocupa funcţii de demnitate publica au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizaţie lunarã", care "este unica forma de remunerare a activitãţii corespunzãtoare funcţiei [...]". Astfel, <>art. 1^1 alin. (1) teza întâi, introdus în Legea nr. 50/1996 prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , prevede: "Indemnizaţiile pentru magistraţi şi salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autoritãţii judecãtoreşti se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala prevãzute de lege pentru funcţiile de demnitate publica alese şi numite din cadrul autoritãţilor legislativã şi executivã." Conform <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , "Magistraţii au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizaţie de încadrare lunarã, stabilitã pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratura", care se stabileşte în baza unor coeficienţi de multiplicare. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede ca "Indemnizaţia prevãzutã la alin. (1) şi (2) este unica forma de remunerare lunarã a activitãţii corespunzãtoare funcţiei de magistrat şi reprezintã baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina în raport cu venitul salarial". Curtea mai observa ca potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, modificatã, "Magistraţii beneficiazã de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunarã, în raport cu vechimea efectivã în funcţiile prevãzute la art. 42 şi <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, calculate în procente la indemnizaţia bruta de încadrare, dupã cum urmeazã: [...]" În consecinta, Curtea retine ca instituirea unor reglementãri juridice diferenţiate în privinta drepturilor şi obligaţiilor unor categorii de cetãţeni care se afla în situaţii diferite nu este contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauza, întrucât dreptul la salariu, drept ce deriva din dreptul la munca reglementat de art. 38 din Constituţie, nu este îngrãdit sub nici o forma prin dispoziţiile legale care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 noiembrie 2001.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
