Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 293 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 344 din 21 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Amco - SPRL din Bucureşti, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã Zyrcon Medical - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 18.827/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.016D/2011.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Abbott GMBH & CO KG, domnul avocat Marius Cristian Bârlãdeanu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iulie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 18.827/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Amco - SPRL din Bucureşti, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã Zyrcon Medical - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de desemnare a unui administrator judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul colectivitãţii, unicitãţii şi caracterul concursual al procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului prevãzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006.
În procedura de verificare a creanţelor, administratorul judiciar va proceda la verificarea fiecãrei creanţe, pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactã şi prioritatea fiecãrei creanţe, dupã care va întocmi tabelul preliminar cuprinzând toate creanţele faţã de debitor, cu ordinea de prioritate prevãzutã de legea insolvenţei. Autorul excepţiei aratã cã privilegiul creditorului majoritar de a desemna, în afara colectivitãţii creditorilor, administratorul/lichidatorul judiciar creeazã o discriminare faţã de ceilalţi creditori, care pot fi garantaţi cu garanţii reale şi cu un rang prioritar atât la recuperarea creanţelor, cât şi la decizia procesualã a executãrii silite. Pe de altã parte, susţine cã decizia unicã poate fi atacatã numai pentru motiv de nelegalitate, contestaţia putând fi formulatã numai de creditori, nu şi de judecãtorul-sindic. Se aratã cã, oricând, fãrã motiv temeinic, se poate decide înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar pe considerentul cã este creditor majoritar, fiind astfel încãlcat dreptul practicianului în insolvenţã care îşi poate îndeplini atribuţiile în mod consistent şi legal.
Se mai aratã cã prin dispoziţiile legale criticate se aduce atingere şi dreptului la muncã, prin faptul cã administratorul/lichidatorul judiciar care doreşte sã fie desemnat nu mai are dreptul de a negocia condiţiile şi remuneraţia sa. Astfel este încãlcatã şi libertatea economicã, prin faptul cã nu se mai acordã şanse egale administratorilor/lichidatorilor judiciari care doresc sã fie desemnaţi sã negocieze condiţiile numirii (pe baza cererii şi ofertei) cu comitetul creditorilor şi adunarea creditorilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are urmãtorul cuprins: "Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor poate sã decidã, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã îi stabileascã remuneraţia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi art. 45 privind libertatea economicã, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 434 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, a reţinut constituţionalitatea art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pentru asigurarea respectãrii principiului celeritãţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfãşurãrii adecvate a activitãţii practicienilor în insolvenţã, aşa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanţe a Guvernului. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã desemneze, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã îi stabileascã remuneraţia. Curtea a observat cã, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, text nemodificat de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat cã adunarea creditorilor este convocatã pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevãzute de lege, iar pentru facilitarea luãrii deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevãzute douã modalitãţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în aceastã materie este stabilitã de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cãrora deciziile adunãrii creditorilor se adoptã cu votul titularilor unei majoritãţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Existã situaţii speciale, cum este aceea a desemnãrii unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporitã a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specialã, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numãrului creditorilor, este justificatã de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în mãsura în care repartizarea sumelor ce rezultã din lichidarea bunurilor debitorului se face proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii sã fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numãrul creditorilor.
Curtea a reţinut cã soluţia legislativã criticatã nu contravine principiului egalitãţii în faţa legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, ceea ce face inutilã consultarea adunãrii creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotãrârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specialã prevãzutã de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor ce deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecãtorul-sindic confirmã, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori pot contesta la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deţine cel puţin 50%, prevãzutã la alin. (2^1), în termen de 3 zile de la data publicãrii acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţã. Prin urmare, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã.
De asemenea, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, cã nu poate fi primitã critica autorului potrivit cãreia creditorul majoritar poate oricând sã decidã înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar doar pe acest unic considerent cã deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, ceea ce ar permite, într-adevãr, instaurarea arbitrarului şi abuzului de drept.
Dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 dau dreptul creditorului care deţine singur cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã desemneze un administrator/lichidator judiciar în locul administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau sã îl confirme pe acesta şi sã îi stabileascã remuneraţia.
Or, desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar "provizoriu" este atributul exclusiv al judecãtorului-sindic; potrivit tezei finale a art. 19 alin. (2), "creditorii [este vorba de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor] pot decide sã confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic", dispoziţii de care prevederile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu pot fi disociate. Dimpotrivã, pentru motive temeinice [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006], numai judecãtorul-sindic poate decide schimbarea administratorului/lichidatorului judiciar desemnat, ceea ce are ca efect tocmai aplicarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2), potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Totodatã, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu cã, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţã de toate pãrţile şi faţã de toţi ceilalţi participanţi la procedurã, el nefiind parte în proces, ci participant la procedurã, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Acesta nu acţioneazã în interes personal, ci în interesul bunei desfãşurãri a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia sã îşi poatã valorifica creanţele în cât mai mare mãsurã şi cât mai operativ.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, raportatã la art. 41 care reglementeazã principiul constituţional al dreptului la muncã, Curtea constatã cã în cadrul procedurii de insolvenţã raporturile dintre persoana supusã procedurii insolvenţei, creditorul majoritar (în speţa de faţã), şi orice administrator/lichidator judiciar sunt raporturi contractuale de drept privat, întrucât exercitarea profesiei de practician în insolvenţã se face în cadrul unui raport juridic de drept civil, în baza unei convenţii civile de prestãri de servicii încheiate între subiecte de drept privat. În consecinţã, art. 41 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte critica întemeiatã pe prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit acestor dispoziţii, coroborate cu cele ale art. 135 din Constituţie, economia ţãrii este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã între agenţii comerciali. În aceste condiţii de organizare, statul este obligat sã asigure accesul liber al persoanei la o activitate economicã, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; însã exercitarea acestor activitãţi cunoaşte anumite limite, stabilite prin lege, limite care au un fundament diferit în funcţie de specificul activitãţii vizate. Astfel, legea stabileşte condiţiile speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfãşura o activitate economicã. Din aceastã perspectivã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitãţii practicienilor în insolvenţã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, creeazã cadrul legal al desfãşurãrii activitãţii practicienilor în insolvenţã, reprezentând o concretizare a acestei dispoziţii constituţionale. Celelalte aspecte sunt chestiuni ce ţin de relaţiile contractuale dintre particulari, iar statul, de principiu, nu poate interveni în reglementarea efectelor pe care aceste contracte le produc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Amco - SPRL din Bucureşti, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã Zyrcon Medical - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 18.227/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
