Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 293 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) teza a treia partea intai din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 4 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki, Manuela Ştefãnescu şi Marian Pancu în Dosarul nr. 3.758/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 24 iunie 2004 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii la 1 iulie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.758/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ştefãnescu şi Marian Pancu într-o cauzã de contencios administrativ în care au solicitat anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 952/2003 privind aprobarea normelor şi procedurilor în vederea operaţionalizãrii Sistemului informatic integrat, componentã a Sistemului Electronic Naţional.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã <>art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990 încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, întrucât "siguranţa naţionalã nu poate fi un pretext pentru a justifica lipsa unui control judecãtoresc asupra respectãrii drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale oricãrei persoane". Se afirmã, de asemenea, cã "interdicţia ca o persoanã sã se adreseze justiţiei atunci când, prin acte care privesc, într-o mai mare sau mai micã mãsurã, siguranţa naţionalã, îi sunt încãlcate drepturi şi libertãţi ale omului este în contradicţie şi cu Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului", în special cu prevederile art. 6 şi art. 13 din aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciazã cã textul de lege criticat poate fi considerat abrogat în virtutea art. 154 din Constituţie, deoarece art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã restrânge "sfera actelor exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin textul de lege criticat "legiuitorul a stabilit anumite condiţii şi limite de exercitare a dreptului persoanei vãtãmate, printre care şi excluderea de la controlul instanţei de contencios administrativ a actelor administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului". Considerã cã aceste condiţii şi limite sunt în concordanţã atât cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", cât şi cu cele ale art. 53 din Legea fundamentalã, care reglementeazã condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În continuare, precizeazã cã şi prevederile art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabilesc cã "exercitarea unor drepturi şi libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, integritatea teritorialã sau siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sãnãtãţii sau a moralei, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecãtoreşti".
Guvernul şi preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, conform cãrora "Nu pot fi atacate în justiţie:
a) (...) actele administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului (...)".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege încalcã art. 21 din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia:
Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine şi art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 6: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
- Art. 13: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990 , potrivit cãrora actele administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului sunt exceptate de la controlul judecãtoresc, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, îngrãdeşte dreptul de acces liber la justiţie.
În legãturã cu prevederile de lege criticate, Curtea constatã cã acestea sunt contrare dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, republicatã, în sensul cãrora "Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar." Or, dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv, orice altã excepţie reprezentând o adãugare la Constituţie, nepermisã de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale. Aşa fiind, întrucât actele administrative privitoare la siguranţa internã şi externã a statului, la care se referã textul ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu se regãsesc printre excepţiile prevãzute în mod expres de art. 126 alin. (6) din Constituţie, republicatã, rezultã cã acestea sunt susceptibile de a fi supuse controlului judecãtoresc.
Aceasta nu înseamnã cã, în cazul actelor administrative privitoare la siguranţa internã şi externã a statului, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicatã, în virtutea cãrora "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor [...]". Aceastã restrângere a exerciţiului unor drepturi trebuie sã fie necesarã într-o societate democraticã, sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu trebuie sã ducã la suprimarea dreptului sau a libertãţii, cum se întâmplã în speţã.
Având în vedere contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã şi ţinând seama de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie, Curtea urmeazã a constata cã prevederile <>art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990 nu mai sunt în vigoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce fac obiectul excepţiei ridicate de Asociaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ştefãnescu şi Marian Pancu în Dosarul nr. 3.758/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, nu mai sunt în vigoare, conform art. 154 alin. (1) din Constituţie, fiind contrare art. 126 alin. (6) din Constituţie, republicatã.
Definitivã şi obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
