Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 292 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2), precum si art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 22 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 3.498/89/2010 al acestei instanţe, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 774D/2011.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Virgil Popa, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.498/89/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile privind drepturi de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã recalcularea prin reducerea substanţialã, cu aproximativ 69%, a pensiilor ocupaţionale (de serviciu), chiar dacã pentru viitor, dar pentru pensii stabilite în condiţiile unei legi speciale în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, constituie o încãlcare a dreptului de proprietate, ce are semnificaţia exproprierii. Se aratã cã dispoziţiile legii criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de cãtre stat a principiilor prevãzute de lege anterior, care au stat la baza calculãrii pensiilor ocupaţionale (de serviciu), ceea ce afecteazã stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate.
De asemenea, se aratã cã se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât în cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultã nici cã mãsurile bugetare se impun şi nici faptul cã acestea ar fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat. În plus, mãsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar. Nu este respectat nici caracterul proporţional al mãsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o. Reducerea definitivã a pensiei reclamantului ca urmare a recalculãrii şi imposibilitãţii acestuia de a-şi mai recupera vreodatã sumele de bani aferente duce la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie pãstrat între protecţia proprietãţii şi cerinţele interesului general, fiind astfel atinsã chiar substanţa dreptului de proprietate al reclamantului. Totodatã, se aratã cã interesul public urmãrit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcã principiul proporţionalitãţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea cã rupe justul echilibru ce trebuie pãstrat între protecţia proprietãţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 96/2006.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, având în vedere calitatea în care partea a formulat contestaţia împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, respectiv de beneficiar al unei pensii de serviciu stabilitã conform Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Curtea urmeazã a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cãrora urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
[...]
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:[...] b)într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 12: "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Se apreciazã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul de proprietate.
Totodatã, sunt invocate cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotãrârea din 18 noiembrie 2004, pronunţatã în Cauza Pravednaya contra Rusiei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotãrârea din 20 noiembrie 1995, pronunţatã în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii împotriva Belgiei ş.a.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, ocazii cu care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
Cu aceste prilejuri Curtea a statuat cã, având în vedere faptul cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, o atare cauzã o reprezintã necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã, pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult ori mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arãtat, în privinţa pretinsei încãlcãri a art. 47 din Constituţie, cã drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În fine, Curtea reţine cã art. 53 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, din moment ce nu existã nicio încãlcare a vreunui drept sau a vreunei libertãţi fundamentale.
Distinct de cele arãtate mai sus, Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 14 februarie 2012, pronunţatã în Cauza Arras şi alţii împotriva Italiei (paragraful 78), a statuat cã "orice ingerinţã de cãtre o autoritate publicã, în ceea ce priveşte respectarea bunurilor poate fi justificatã numai în cazul în care serveşte unui interes legitim (sau general)." Datoritã cunoaşterii directe a societãţii şi a nevoilor acesteia, autoritãţile naţionale sunt, în principiu, mai potrivite decât o instanţã internaţionalã pentru a aprecia ce reprezintã interesul public. (paragraful 78)
Curtea a mai arãtat cã adoptarea legislaţiei în domeniu în vederea armonizãrii sistemului de pensii prin tratarea în mod egal a tuturor pensionarilor urmãreşte interesul public. (paragraful 81)
În opinia Curţii, o mãsurã de reducere a pensiilor, de principiu, nu este de naturã a aduce atingere esenţei drepturilor la pensie ale reclamanţilor, din moment ce aceastã reducere a avut ca efect egalizarea unei situaţii de fapt şi evitarea unor avantaje nejustificate pentru reclamanţi şi pentru alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. În acest context, Curtea a menţionat şi marja largã de apreciere a statului în reglementarea sistemului de pensii.
De altfel, în sensul unei libertãţi de apreciere a legiuitorului în domeniul pensiilor este şi Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (paragraful 59), în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã noţiunea de "utilitate publicã" este în mod necesar generalã. În special, decizia de adoptare a legilor privind prestaţiile de asigurãri sociale va implica în mod firesc luarea în considerare a aspectelor economice şi sociale. Curtea a considerat cã este firesc ca marja de apreciere de care dispune legiuitorul în punerea în aplicare a politicilor sociale şi economice ar trebui sã fie una extinsã; astfel, ea va respecta hotãrârea legiuitorului cu privire la ce este "pentru cauzã de utilitate publicã", cu excepţia cazului în care hotãrârea respectivã este în mod vãdit nefondatã (a se vedea, mutatis mutandis, Hotãrârea din 23 noiembrie 2000, pronunţatã în Cauza Ex-Regele şi alţii împotriva Greciei, paragraful 87).
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalitãţii mãsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţatã în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat cã mãsura de transformare a pensiilor de serviciu, în speţã a celor ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti, în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformã prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacã acest lucru a însemnat o scãdere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionatã, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând cã mãsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevãzutã de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul acesteia nr. 3.498/89/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
