Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 292 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei si ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 7 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei şi ale <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Mihaela Brânduşa Scotniţchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilã, apreciind cã aspectele invocate nu reprezintã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci tind spre modificarea şi completarea reglementãrii criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.901/314/2009, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, precum şi ale <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Mihaela Brânduşa Scotniţchi într-o cauzã civilã având ca obiect divorţ cu minori - apel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate, care reglementeazã motivele de desfacere a cãsãtoriei şi modalitatea de stabilire a relaţiilor personale cu minorul, sunt neconstituţionale, întrucât acestea au o formulare mult prea vagã şi imprecisã ce permite cu uşurinţã desfacerea cãsãtoriei din "motive temeinice", fãrã a oferi şi o definire detaliatã a acestora. Totodatã, susţine cã prevederile <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), deoarece permit pãrintelui divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legãturi personale cu acesta, fãrã a se institui o serie de mãsuri asigurãtorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivã a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã reglementarea criticatã nu contravine normelor constituţionale indicate şi invocã în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit de instanţa de judecatã prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile <>art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, precum şi ale <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Curtea observã cã, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, din eroare, a indicat ca fiind neconstituţionale prevederile art. 38^2 alin. 1 din Codul familiei, întrucât, din examinarea criticilor formulate în notele scrise depuse la dosar reiese în mod cert cã obiect al excepţiei îl constituie prevederile <>art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, şi nu cele ale art. 38^2 alin. 1 din acelaşi cod.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, ca urmare a modificãrilor şi completãrilor aduse Codului familiei prin <>Legea nr. 202/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, soluţia legislativã criticatã, reglementatã prin art. 38 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, a fost preluatã în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b).
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra cãruia Curtea urmeazã a se pronunţa îl constituie prevederile <>art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei şi ale <>art. 15 din Legea nr. 272/2004, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 37 alin. 2 din Codul familiei: "Cãsãtoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã;";
- <>Art. 15 din Legea nr. 272/2004: "(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:
a)întâlniri ale copilului cu pãrintele ori cu o altã persoanã care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gãzduirea copilului pe perioadã determinatã de cãtre pãrintele sau de cãtre altã persoanã la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţã ori altã formã de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la pãrintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluãri medicale sau şcolare, cãtre pãrintele sau cãtre alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã, precum şi celor ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, raportate la prevederile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 18/1990, precum şi la prevederile Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptatã la Strasbourg la 15 mai 2003, semnatã de România la 17 iulie 2006 şi ratificatã prin <>Legea nr. 87/2007.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în concret, critica autorului acesteia vizeazã deficienţe de reglementare, deoarece, aşa cum reiese din susţinerile sale, prevederile de lege supuse controlului, care reglementeazã motivele de desfacere a cãsãtoriei şi modalitatea de stabilire a relaţiilor personale cu minorul, au o formulare mult prea vagã şi imprecisã ce permite cu uşurinţã desfacerea cãsãtoriei din "motive temeinice", fãrã a oferi şi o definire detaliatã a acestora.
De asemenea, acesta susţine cã prevederile <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 sunt neconstituţionale, deoarece permit pãrintelui divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legãturi personale cu acesta, fãrã a se institui o serie de mãsuri asigurãtorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivã a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.
Aşa fiind, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Astfel, controlul de constituţionalitate se efectueazã numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei, coordonarea, formularea şi explicitarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei şi ale <>art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Mihaela Brânduşa Scotniţchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
