Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 292 din 23 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 450 din 23 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Nistor şi Mihai Nistor în Dosarul nr. 45.164/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2013.
La apelul nominal se prezintă, personal, Mihai Nistor, fiind lipsă celălalt autor al excepţiei, Doina Nistor, şi partea Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei prezent care, reiterând criticile formulate în faţa instanţei de judecată, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 45.164/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată de Doina Nistor şi Mihai Nistor într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neconstituţional în ceea ce priveşte sintagma "cu modificările ulterioare", deoarece, în această redactare, el primeşte o aplicare retroactivă şi are un caracter discriminatoriu, aducând atingere dreptului de proprietate privată. În acest sens, apreciază că "doctrina şi practica judiciară privind situaţia imobilelor confiscate (expropriate) de către vechiul regim comunist s-au modificat în mod consistent în perioada scursă între data încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare pe baza Legii nr. 112/1995 şi data finalizării unor acţiuni de anulare/revendicare ale titlului/imobilului prin decizii definitive de anulare ale titlului cumpărător".
Autorii excepţiei arată că au dobândit imobilul (apartamentul) care face obiectul prezentei cauze în baza unui contract încheiat la data de 26 februarie 1997, imobil achiziţionat în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aceştia precizând că au întreprins toate demersurile posibile la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pentru a verifica dacă statul român, în calitate de proprietar, poate să vândă imobilul respectiv. Instanţa de fond a considerat, însă, că acel contract nu a fost încheiat cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, deci cu fraudarea unor prevederi legale, aşa încât autorii excepţiei au fost evinşi de către fostul proprietar al imobilului, în urma admiterii acţiunii în revendicare introduse împotriva lor. Interpretarea greşită a instanţei de fond, în opinia autorilor excepţiei, are la bază formularea generică a legiuitorului din art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, modificată de Legea nr. 1/2009, şi anume sintagma "cu modificările ulterioare". S-ar realiza astfel, în speţă, o dublă sancţionare de către instanţele de judecată împotriva autorilor excepţiei, prima fiind deja realizată prin anularea titlului de proprietate asupra imobilului utilizat ca locuinţă personală şi obligarea la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a locuinţei. A doua sancţiune ar consta în neacordarea unei despăgubiri suficiente pentru achiziţionarea unei locuinţe, întrucât suma stabilită ca despăgubire de către instanţa de fond reprezintă o valoare foarte mică în raport cu valoarea la zi a apartamentului.
O altă critică a autorilor excepţiei este aceea că se realizează o discriminare multiplă faţă de chiriaşii-cumpărători, pe baza Legii nr. 112/1995, şi anume: discriminare faţă de ceilalţi proprietari ai locuinţelor construite de stat în perioada comunistă; discriminare faţă de alţi proprietari pe baza Legii nr. 112/1995, la care acţiunile de revendicare au fost judecate pe baza prevederilor de drept comun şi la care, de regulă, statul român, prin Ministerul de Finanţe, era chemat în garanţie, în care deciziile definitive au fost favorabile noilor proprietari; discriminare faţă de alţi chiriaşi-cumpărători care au pierdut proprietatea imobilelor cumpărate pe baza Legii nr. 112/1995, la care instanţele sesizate pe baza prevederilor de drept comun privind evicţiunea au obligat statul la despăgubirea chiriaşilor-cumpărători cu sume consistente, ce au inclus şi costul de oportunitate al acestor imobile având în vedere preţurile acestora pe piaţa imobiliară.
În fine, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii contra României, autorii excepţiei apreciază că sintagma încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare", cuprinsă de art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă art. 44 din Constituţie referitor la respectarea şi ocrotirea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă dreptul de proprietate privată şi nici dispoziţiile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile. Instanţa apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt discriminatorii, deoarece respectarea sau nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractelor presupune situaţii de fapt diferite, care necesită soluţii legislative, de asemenea diferite.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că sintagma criticată ca fiind neconstituţională nu determină neretroactivitatea prevederilor art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, ci determină instanţele de judecată să verifice legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare, ţinând seama şi de modificările suferite de Legea nr. 112/1995 până la data încheierii acestora.
De asemenea, apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt discriminatorii, întrucât legalitatea unui act juridic se apreciază întotdeauna în raport cu normele aflate în vigoare la momentul încheierii sale, conform principiului tempus regit actum.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate. Pe de altă parte, arată că autorii excepţiei evidenţiază şi probleme legate de modul de interpretare şi aplicare a legilor în materia retrocedărilor şi a normelor care trebuie respectate la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, or, în astfel de situaţii, competenţa de a stabili valabilitatea contractelor încheiate revine exclusiv instanţelor judecătoreşti, în fiecare caz în parte, în funcţie de probele propuse, încuviinţate şi administrate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi introduse prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.
Textul de lege criticat prevede că: "Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care cuprind sintagma "cu modificările ulterioare", nu aduc atingere vreunuia dintre cele două principii fundamentale instituite prin art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, deoarece atât Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, cât şi Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de la data intrării lor în vigoare, tuturor celor prevăzuţi în ipoteza normei juridice.
În acest sens, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte condiţiile în care cumpărătorii apartamentelor achiziţionate în baza Legii nr. 112/1995, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor acestei legi, şi evinşi de foştii proprietari, pot solicita statului restituirea preţului de piaţă al apartamentelor. Curtea apreciază că reglementarea criticată ca fiind neconstituţională, şi anume sintagma "cu modificările ulterioare" nu determină retroactivitatea textului criticat, sensul acesteia fiind acela ca instanţele de judecată să procedeze la verificarea legalităţii contractelor de vânzare-cumpărare în raport cu reglementarea Legii nr. 112/1995, la data încheierii lor, ţinând seama şi de modificările suferite de lege până la acel moment. Potrivit principiului tempus regit actum, cauza de nulitate este reglementată de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic civil, în vreme ce efectele nulităţii sunt determinate de legea în vigoare în momentul anulării efective.
Prin Decizia nr. 149 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a reţinut că nu poate fi primită pretinsa contrarietate a reglementării criticate faţă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece textul legal criticat nu ocroteşte în mod egal dreptul de proprietate dobândit de foştii proprietari cu respectarea cerinţelor Legii nr. 112/1995 şi dreptul de proprietate dobândit prin nerespectarea cerinţelor legii sau chiar prin fraudarea ei, deoarece principiul egalităţii impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Or, este evident că persoanele menţionate se află în situaţii juridice diferite.
Apare, deci, ca fiind echitabilă soluţia ca prima categorie să beneficieze de plata unor despăgubiri ca urmare a desfiinţării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil, la preţul de piaţă al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuinţe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit preţul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment. În ceea ce priveşte a doua categorie de persoane, care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea sunt lovite de nulitate absolută şi, ca atare, şi despăgubirile obţinute sunt diferite de prima categorie.
Aşa fiind, legiuitorul a prevăzut dreptul la despăgubiri doar pentru chiriaşii-cumpărători care sunt beneficiari ai unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, contracte ce au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Totodată, legea indică în termeni precişi şi clari faptul că, ori de câte ori printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că nulitatea contractului este generată de încălcarea prevederilor acestui act normativ la încheierea contractului, cumpărătorul nu are dreptul la plata preţului de piaţă al imobilului.
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, referitoare la faptul că desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 nu s-a datorat culpei "exclusive" a cumpărătorilor, ci şi culpei concurente a statului român, în jurisprudenţa sa în materie, precum Decizia nr. 380 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Curtea a statuat că împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile Legii nr. 112/1995 cu privire la condiţiile de înstrăinare a imobilelor cu destinaţia de locuinţă, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestora, nu s-a conformat exigenţelor legale, dă expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză.
Având în vedere cele menţionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Nistor şi Mihai Nistor în Dosarul nr. 45.164/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
