Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 292 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 569/2003 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 787 din 26 august 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 569/2003 , şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 , excepţie ridicatã de Liliana-Adela Vaidner, Maria Colibã, Veronica Ghibirdic, Dumitru Ghibirdic, Liliana-Georgeta Tãnase, Petru Marcel Mogoşan, Lucia-Angela Iovan, Nicolae-Remus Bodrean, Lenuţa Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia Gheorghiţanu, Ileana Hodîrnãu, Aurelia Paşca, Stelian Racheru, Remus Gherman, Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cãinanţ, Sidonia Crãciun, Mariana Cherecheş, Mariana-Elena Negru, Rodica Boacheş, Corina-Agafia Nemeş, Alexandrina-Mariana Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur în Dosarul nr. 5.275/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 22 iunie 2004, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 36^9 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a amânat pronunţarea la 1 iulie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2004, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 569/2003 , excepţie ridicatã de Liliana-Adela Vaidner, Maria Colibã, Veronica Ghibirdic, Dumitru Ghibirdic, Liliana-Georgeta Tãnase, Petru Marcel Mogoşan, Lucia-Angela Iovan, Nicolae-Remus Bodrean, Lenuţa Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia Gheorghiţanu, Ileana Hodîrnãu, Aurelia Paşca, Stelian Racheru, Remus Gherman, Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cãinanţ, Sidonia Crãciun, Mariana Cherecheş, Mariana-Elena Negru, Rodica Boacheş, Corina-Agafia Nemeş, Alexandrina-Mariana Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur în Dosarul nr. 5.275/2003 al acelei instanţe, având ca obiect soluţionarea unui conflict de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) "partea a II-a" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societãţi naţionale, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 569/2003 de aprobare a acesteia, prin care "se reitereazã <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/11.04.2003 ", contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi celor ale art. 38 alin. (5), devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 41 alin. (5), în sensul cã se încalcã principiul neretroactivitãţii legii, respectiv principiul garantãrii caracterului obligatoriu al convenţiilor colective.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã, "dispoziţiile invocate neaducând atingere drepturilor constituţionale cu privire la negocieri colective în materie de muncã şi nici caracterului obligatoriu al convenţiilor colective". În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , "care reitereazã <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 ", instanţa apreciazã cã dispoziţiile respective sunt explicabile "prin existenţa unor situaţii diferite în care se aflau societãţile supuse privatizãrii prin perfectarea pânã la data apariţiei <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 a unor contracte generatoare de obligaţii". În concluzie, instanţa apreciazã ca nefondate criticile privind încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, republicatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 este inadmisibilã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , în redactarea datã prin legea de aprobare a acesteia, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Se aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsã prin <>Legea nr. 565/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003, şi, în consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este inadmisibilã.
Se învedereazã, de asemenea, faptul cã dispoziţiile sus-amintite au fost reluate în textul <>art. 2 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , ca urmare a aprobãrii acesteia cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 569/2003 . Guvernul considerã cã "aceste prevederi reiau într-o formulare nouã, adecvatã contextului redacţional, corespunzãtor normelor de tehnicã legislativã, dispoziţiile cuprinse în <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 ". Guvernul, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã "exceptarea societãţilor pentru care Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului semnase deja contractul pentru vânzarea acţiunilor statului, în perioada indicatã în text, are la bazã un criteriu raţional şi obiectiv".
Guvernul considerã cã prevederile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 569/2003 , nu au caracter retroactiv şi nu încalcã nici dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, republicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 569/2003 , este neîntemeiatã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), întrucât "textul de lege criticat reglementeazã o excepţie de la obligaţia acordãrii plãţilor compensatorii pentru acele societãţi ale cãror acţiuni au fãcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpãrare încheiate ulterior intrãrii în vigoare <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 ". De asemenea, se mai aratã cã dispoziţia în cauzã nu încalcã prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie, republicatã, invocându-se jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, care a statuat cã "încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii", aceste convenţii fiind "izvor de drept, dar forţa lor juridicã nu poate fi superioarã legii, deoarece s-ar încãlca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale".
Avocatul Poporului învedereazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsã prin <>Legea nr. 565/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003, anterior sesizãrii Curţii, ceea ce, conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, duce la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din ordonanţa de urgenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 232/2004 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 232/2004 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societãţi naţionale, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, text introdus prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , criticate pentru neconstituţionalitate în cauza de faţã, introduse prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 569/2003 , au urmãtorul cuprins:
"Prevederile prezentului alineat nu se aplicã societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale cãror acţiuni au fãcut obiectul contractelor de vânzare-cumpãrare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã şi data publicãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societãţi naţionale, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat."
Prevederile la care face referire textul criticat, cuprinse în acelaşi alineat, teza întâi, au urmãtorul cuprins:
"În situaţia în care societãţile care efectueazã concedieri colective potrivit art. 1 nu pot achita plãţile compensatorii prevãzute prin contractele colective de muncã, pânã la sfârşitul anului 2003, acestea pot fi acordate lunar, dupã caz, şi ulterior acestei date, aceste plãţi având acelaşi regim de impozitare ca şi indemnizaţia de şomaj."
Curtea reţine cã, anterior sesizãrii Curţii Constituţionale de cãtre instanţã, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , la care face referire textul de lege criticat, fusese respinsã prin <>Legea nr. 565/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003.
Dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 aveau urmãtorul cuprins: "Prevederile <>art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplicã societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale cãror acţiuni au fãcut obiectul contractelor de vânzare-cumpãrare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrãrii în vigoare a actului normativ sus-menţionat şi data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (5), acestea având urmãtorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã prevederea legalã criticatã, prin care se excepteazã de la obligaţia achitãrii plãţilor compensatorii societãţile comerciale cu capital majoritar de stat ale cãror acţiuni au fãcut obiectul contractelor de vânzare-cumpãrare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 şi data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 , încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, precum şi prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie privind garantarea caracterului obligatoriu al convenţiilor colective.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã textul criticat prevede exceptarea de la beneficiul prevederilor <>art. 2 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin legea sa de aprobare, a societãţilor cu capital majoritar de stat ale cãror acţiuni au fãcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpãrare încheiate între data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 şi data publicãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 . În cauzã deci nu este vorba de exceptarea de la beneficiul unor dispoziţii acordate anterior de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , în forma sa iniţialã, ci de la beneficiul unor dispoziţii noi, introduse prin <>Legea nr. 569/2003 . Prin urmare, nu se poate susţine încãlcarea textului constituţional al art. 15 alin. (2) din moment ce textul criticat de autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se referã la exceptarea de la beneficiul unor drepturi acordate în baza unui alt act normativ anterior, ci face referire la dispoziţiile legale prin care acestea sunt acordate, cuprinse în acelaşi act normativ.
De altfel, şi referirile fãcute în motivarea excepţiei, la <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 şi la <>art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , se bazau pe crearea aceleiaşi confuzii. Potrivit motivãrii excepţiei, se considera cã textul <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 era retroactiv, întrucât prevedea exceptarea societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale cãror acţiuni au fãcut obiectul contractelor de vânzare-cumpãrare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 şi data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 , fãrã sã se arate însã cã textul la care se referea exceptarea [alin. (4) al art. 2] nu era textul iniţial al <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , care în forma iniţialã nu avea decât trei alineate, ci un text care, introdus prin aceeaşi <>Ordonanţã de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 , care prevedea şi exceptarea respectivã.
Referitor la critica formulatã cu privire la încãlcarea art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate - teza a doua a alin. (5) al <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 569/2003 , nu au nici o referire directã la convenţiile colective în materie de muncã. Aceste prevederi, ca şi cele cuprinse în teza întâi a alin. (5) a articolului respectiv, nu au incidenţã în cauzã. Contractul colectiv de muncã cu privire la care s-a creat conflictul pe care îl soluţioneazã instanţa a fost încheiat la 10 martie 2003, deci sub regimul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , în forma sa iniţialã, în care art. 2 avea numai trei alineate, care reglementau în mod diferit problema drepturilor de care beneficiau persoanele disponibilizate ca urmare a restructurãrii sau reorganizãrii societãţilor vizate (cu capital majoritar de stat). Nu se putea pretinde deci ca prin contractul respectiv sã se anticipeze drepturi care au fost prevãzute ulterior (prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2003 , publicatã la data de 11 aprilie 2003, iar apoi, dupã respingerea acesteia de <>Legea nr. 565/2003 , prin <>Legea nr. 569/2003 , de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 , publicatã la data de 23 decembrie 2003).
Curtea reţine cã problema verificãrii situaţiilor de fapt, a condiţiilor în care a fost încheiat noul contract colectiv de muncã, din 10 martie 2003, la care se referã autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cuprinsul memoriului depus la instanţã, prin care au invocat excepţia, a conformitãţii acestui contract cu legile în vigoare la data încheierii sale, nu este de resortul instanţei de contencios constituţional, ci al instanţei învestite cu soluţionarea conflictului de muncã. Pe de altã parte, este de principiu cã încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridicã nu poate fi superioarã legii. În consecinţã, convenţiile colective sunt garantate în mãsura în care nu încalcã prevederile legale în materie. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 65/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societãţi naţionale, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 569/2003 , excepţie ridicatã de Liliana-Adela Vaidner, Maria Colibã, Veronica Ghibirdic, Dumitru Ghibirdic, Liliana-Georgeta Tãnase, Petru Marcel Mogoşan, Lucia-Angela Iovan, Nicolae-Remus Bodrean, Lenuţa Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia Gheorghiţanu, Ileana Hodîrnãu, Aurelia Paşca, Stelian Racheru, Remus Gherman, Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cãinanţ, Sidonia Crãciun, Mariana Cherecheş, Mariana-Elena Negru, Rodica Boacheş, Corina-Agafia Nemeş, Alexandrina-Mariana Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur în Dosarul nr. 5.275/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
