Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 290 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 344 din 5 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Szaborai Jolan, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria, Ilyes Zsolt Csaba, Lorint Simion şi Lorint Viorica în Dosarul nr. 297/117/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal rãspund Szabo Eugen şi Szabo Sofia, personal, şi prin avocat Luca Remus, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul apãrãtorului pãrţilor prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat instituie un regim juridic diferenţiat, discriminatoriu, între chiriaşii care au cumpãrat, în temeiul <>Legii nr. 112/1995 , imobile preluate de statul român de la cultele religioase şi persoanele care, în temeiul aceleiaşi legi, au cumpãrat imobile preluate de statul român de la persoanele fizice şi juridice, altele decât cultele religioase. Astfel, în cazul imobilelor preluate de statul român de la un cult religios, termenul pentru solicitarea constatãrii nulitãţii absolute a contractului de vânzare-cumpãrare s-a prelungit succesiv, de mai multe ori, pe când cei care nu au cumpãrat imobile de la un cult religios sunt discriminaţi, întrucât nu li se recunoaşte un drept câştigat. În consecinţã, considerã cã aceastã reglementare contravine art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã reglementarea criticatã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 297/117/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente. Excepţia a fost ridicatã de Szaborai Jolan, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria, Ilyes Zsolt Csaba, Lorint Simion şi Lorint Viorica într-o cauzã civilã, având ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat a introdus un nou termen de prescripţie, de 6 luni, înãuntrul cãruia se poate exercita acţiunea în anulare, termen calculat de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 247/2005 , adicã la data de 19 iulie 2005. Or, "reglementarea prin lege specialã a unui nou termen de atacare a unor acte juridice aduce atingere principiului constituţional şi european privind garantarea unui proces echitabil". Mai susţine cã un drept câştigat nu poate fi anulat sau anihilat prin efectul unei dispoziţii sau reglementãri a puterii legislative, care exercitã astfel o imixtiune în competenţa puterii judecãtoreşti. Aratã cã, în cauzã, "prin efectul modificãrii legislative, excepţia invocatã şi câştigatã de noi, de prescripţie a dreptului la acţiune, a trebuit respinsã dupã ce iniţial, sub imperiul reglementãrii iniţiale, a fost admisã şi am beneficiat de ea".
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat asigurã tuturor persoanelor interesate posibilitatea exercitãrii acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase din România, preluate în mod abuziv de cãtre stat.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivã, se bazeazã pe principul constituţional al accesului liber la justiţie şi, mai mult, sunt în concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitor la competenţa instanţelor de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III al titlului II - "Modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 " din <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Art. III din lege prevede: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune prevãzut la <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi." <>Art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , astfel cum a fost introdus prin <>art. I pct. 16 titlul II din Legea nr. 247/2005 , la care face trimitere textul de lege criticat, prevede: "(2) Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Autorii excepţiei susţin cã <>art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
În esenţã, autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare principiului constituţional privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, întrucât au introdus un nou termen de prescripţie, de 6 luni, înãuntrul cãruia se poate exercita acţiunea în anulare a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , dacã acestea au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, a statuat cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele au ca finalitate asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a dreptului constituţional privind accesul la justiţie, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile. Prin aceeaşi decizie, s-a statuat cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã, precum şi cã, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept. Consecinţa absolutizãrii exerciţiului unui anume drept este fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã. De asemenea, s-a mai reţinut cã, în condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen, iar nerespectarea lui îi este imputabilã. Totodatã, având în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa în faţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa constantã cã legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti.
În sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa anterior menţionatã, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauzã, sunt şi dispoziţiile <>art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 , criticate ca fiind neconstituţionale, întrucât stabilesc un termen de prescripţie de 6 luni în interiorul cãruia persoanele interesate pot exercita dreptul la acţiune în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase din România, preluate în mod abuziv de stat.
În legãturã cu susţinerile de neconstituţionalitate care vizeazã necorelarea dintre prevederile de lege criticate şi unele prevederi ale <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, Curtea constatã cã nici acestea nu pot fi primite. Astfel, în temeiul <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea lui cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Szaborai Jolan, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria, Ilyes Zsolt Csaba, Lorint Simion şi Lorint Viorica în Dosarul nr. 297/117/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
