Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de judecata, avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Comisia de lichidare a patrimoniului C.A.P.-Lespezi, printr-un proces-verbal încheiat la data de 7 februarie 1992, a vîndut doamnei Achiz Aisea o clãdire în care functionase sediul acestei cooperative.
Primarul comunei Dobromir, unde se afla clãdirea, a solicitat Judecãtoriei Medgidia constatarea nulitãţii absolute a vinzarii, întrucît ea a avut loc cu încãlcarea prevederilor art. 28 alineatul ultim al Legii fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit acestui text de lege, sediile fostelor C.A.P.-uri trec, fãrã plata, în proprietatea primãriilor, respectiv a consiliilor locale.
Pirita Achiz Aisea, în afarã de intimpinarea formulatã prin care cere respingerea acţiunii, a formulat şi o cerere reconvenţionalã prin care solicita, dacã acţiunea va fi admisã, obligarea reclamantului la suportarea contravalorii reparaţiilor şi a imbunatatirilor pe care le-a fãcut la clãdirea cumpãratã.
În acest cadru, instanta , din oficiu, prin Încheierea din data de 24 ianuarie 1994, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 pe temeiul urmãtoarelor motive:
- acţiunea în anulare a vinzarii, intemeiata pe art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ar fi o expropiere de fapt, fãrã despãgubiri, contrarã art. 41 din Constituţie;
- art. 28 alineatul ultim din legea sus-menţionatã nu lamureste cine urmeazã a suporta îmbunãtãţirile aduse de constructorul de rea-credinţa.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Primul motiv, invocat în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, legat de caracterizarea acţiunii de anulare a vinzarii ca fiind o expropiere de fapt, fãrã despãgubiri, este nejustificat cît timp aceasta acţiune se întemeiazã pe încãlcarea unei norme imperative, şi anume art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991. Consecinţele nulitãţii absolute nu pot fi confundate cu exproprierea, întrucît ele nu reprezintã trecerea silitã a unui bun din proprietatea privatã în proprietatea publica cît timp actul nul este desfiinţat de la încheierea lui, asa încît în nici un fel nu poate constitui temei pentru dobindirea unui drept. Astfel, în situaţia admiterii acţiunii, pîrîtul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care legal l-a dobîndit, ci nu dobîndeşte acest drept, actul pentru dobindirea lui fiind contrar legii.
Şi cel de-al doilea motiv, referitor la soluţionarea consecinţelor legate de pagubirea constructorului de rea-credinţa este, de asemenea, nejustificat, întrucît acest aspect reprezintã o problema de interpretare şi aplicare a legii şi nu de constitutionalitate. Numai instanta de judecata poate stabili dacã la data apariţiei Legii nr. 18/1991 imobilul, în cauza dedusã judecaţii, mai era sediul C.A.P.- Lespezi, dacã îmbunãtãţirile fãcute de pirita reprezintã o imbogatire fãrã justa cauza a reclamantului sau dacã sînt incidente alte reguli şi principii de drept.
De aceea este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti sa soluţioneze acest aspect, ţinînd seama de principiile şi dispoziţiile legale în materie şi nu intra în atribuţiile Curţii Constituţionale sa se substituie instanţelor judecãtoreşti în calificarea juridicã a situaţiilor deduse judecaţii sau în stabilirea modului în care un text, a cãrui constitutionalitate nu poate fi negata, urmeazã a fi interpretat. În practica, este posibil ca prin efectul interpretãrii judecãtoreşti sa se încalce un drept constituţional, atunci cînd aceasta interpretare se abate de la normele legii fundamentale, dar aceasta este o problema a carei soluţionare este posibila, în regimul nostru constituţional, numai prin intermediul cãilor legale de atac.
Dacã se are în vedere art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, rezulta ca în temeiul legii s-a constituit un drept de proprietate asupra imobilelor avute în vedere de text. Fiind o lege anterioarã Constituţiei, nu se poate aplica regimul constituţional actual asupra modului de constituire a acestui drept, deoarece ar insemna sa se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituţiei - neretroactivitatea legii - prevãzut de art. 15 alin. (2), care se aplica şi legii fundamentale. Pe cale de consecinta, prevederile art. 41 din Constituţie nu pot avea ca urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicindu-se numai în ce priveşte regimul acestui drept.
Fata de cele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Medgidia, în cauza ce formeazã obiectul dosarului nr. 6095/1993 al acestei instanţe.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
