Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 29 din 27 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 26 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Biroul Notarului Public "Enise Eliean" în Dosarul nr. 518/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 13 ianuarie 2004 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 ianuarie 2003 şi, ulterior, pentru data de 27 ianuarie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 518/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Biroul Notarului Public "Enise Eliean".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, prin <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , Curtea Constituţionalã a statuat cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. În acest sens, caracterul facultativ al unei mãsuri procesuale pe parcursul desfãşurãrii procesului, mai ales în situaţii în care aplicarea acesteia este esenţialã, contravine exigenţelor constituţionale prevãzute în art. 125 alin. (3).
Se apreciazã cã accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil sunt încãlcate prin instituirea caracterului facultativ al suspendãrii, în cazul în care dezlegarea unei pricini atârnã în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecãţi.
Autorul excepţiei considerã cã soluţionarea cu precãdere a pricinii ce se solicitã a fi suspendatã printr-o hotãrâre susceptibilã de a fi executatã, poate avea drept consecinţã imposibilitatea protejãrii dreptului invocat pe calea justiţiei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât posibilitatea instanţei de a aprecia asupra temeiniciei unei cereri de suspendare formulate în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã este de naturã sã preîntâmpine exercitarea în mod abuziv de cãtre unele pãrţi a posibilitãţilor oferite de acest text de lege, care, în situaţia în care ar avea caracter imperativ, ar putea crea situaţii de inechitate şi lipsã de celeritate în soluţionarea cauzelor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, din perspectiva art. 125 alin. (3), Constituţia a lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei şi a procedurii de judecatã în ansamblul sãu. Astfel, prevederile art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã constituie, în fapt, expresia aplicãrii dispoziţiei constituţionale menţionate, cu atât mai mult cu cât art. 244^1 prevede posibilitatea pãrţii interesate de a ataca cu recurs încheierea datã asupra suspendãrii.
Se apreciazã cã textul de lege criticat asigurã exercitarea neîngrãditã a drepturilor procesuale, cu respectarea accesului la justiţie şi a dreptului la apãrare în cadrul unui proces echitabil. Prin caracterul lor permisiv, dispoziţiile art. 244 din Codul de procedurã civilã dau expresie textelor constituţionale considerate a fi încãlcate, judecãtorul având posibilitatea sã cenzureze, în fiecare caz, utilitatea suspendãrii, evitând prelungirea artificialã şi nejustificatã a procesului, asigurând astfel pãrţilor exercitarea drepturilor procesuale cu bunã-credinţã, fãrã a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi.
În concluzie, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 244: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 20, 21, 24, art. 125 alin. (3) din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
- Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care are urmãtorul cuprins:
- Art. 6 paragraful 1: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã suspendarea reprezintã un incident procedural survenit în cursul desfãşurãrii judecãţii şi are ca efect sistarea temporarã a procedurii de judecatã ca urmare a apariţiei unor împrejurãri voite de pãrţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã un caz de suspendare facultativã a judecãţii, întrucât permit instanţei sã aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecãţii.
Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi, suspendarea vizeazã o chestiune prejudicialã de a cãrei soluţionare ar putea depinde şi hotãrârea ce va fi pronunţatã în cauza dedusã judecãţii.
Curtea constatã cã suspendarea cauzei într-o astfel de ipotezã este de naturã sã preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilitãţii raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
În consecinţã, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textul criticat încalcã dispoziţiile constituţionale care prevãd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apãrare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiatã, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã constituind garanţia exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor procesuale de cãtre toate pãrţile implicate în proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Biroul Notarului Public "Enise Eliean" în Dosarul nr. 518/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
