Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 29 din 25 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 25 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Grup Dezvoltare Reţele" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.649/2004 al Judecãtoriei Roşiori de Vede.
La apelul nominal se prezintã Asociaţia Familialã "Cocoşilã Oana" din Roşiori de Vede, prin administrator Virgiliu Cocoşilã, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.649/2004, Judecãtoria Roşiori de Vede a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Grup Dezvoltare Reţele" - S.A. din Bucureşti, cu ocazia soluţionãrii somaţiei de platã ce are ca obiect pretenţii comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, care "permit judecãtorului sã examineze cererea numai pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor", contravin prevederilor constituţionale ale art. 24, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5), precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, apreciazã cã, "în lipsa administrãrii unui probatoriu complet, judecãtorul poate emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, apreciind în mod aproximativ atât cu privire la sume, cât şi cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei constatate", prin aceasta încãlcându-se în mod evident dreptul la apãrare al debitorului. De asemenea, aratã cã procedura specialã a somaţiei de platã constituie, practic, "o procedurã prealabilã introducerii unei cereri de chemare în judecatã care vizeazã fondul creanţei", care însã poate avea ca finalitate emiterea unui titlu executoriu. Deşi nu contestã posibilitatea realã a debitorului de a apela la cãile de atac prevãzute de dreptul comun, în cazul în care este nemulţumit de ordonanţa privind somaţia de platã, autorul excepţiei apreciazã cã aceastã posibilitate a sa de a se apãra în cadrul procedurii somaţiei de platã este totuşi strict limitatã, ceea ce contravine prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Roşiori de Vede apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã rapidã de recuperare a creanţelor certe, lichide şi exigibile, având în vedere atât ocrotirea debitorilor faţã de un eventual abuz de drept al creditorilor, prin instituirea unor mijloace procedurale menite sã le apere interesele şi sã le asigure dreptul la apãrare, cât şi egalitatea de tratament a debitorilor faţã de creditori.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 are în vedere, din perspectiva unei proceduri simplificate, soluţionarea cauzei prin convenţia pãrţilor ori, în caz contrar, emiterea titlului executoriu. De asemenea, aratã cã textele legale criticate trebuie privite în contextul întregii reglementãri a somaţiei de platã, "care este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor", care nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã expresia aplicãrii acestora. Astfel, apreciazã cã prin conţinutul lor dispoziţiile legale criticate nu împiedicã cu nimic "pãrţile sã-şi facã toate apãrãrile privind procesul în cadrul judecãţii în faţa instanţei care judecã cererea în anulare, introdusã potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanţã". Prin aceastã cerere în anulare debitorul declanşeazã faza contencioasã contradictorie a procedurii somaţiei de platã, desfãşuratã în faţa instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã, etapã procesualã în care nu existã nici o limitare a mijloacelor de probã exclusiv la înscrisuri. Pentru toate aceste argumente, Guvernul considerã cã nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24, art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) şi nici a dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În final, aratã cã asupra <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 109/2003 , statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 faţã de art. 24 din Constituţie, întrucât prin acest act normativ "exercitarea dreptului la apãrare nu este limitatã, ci, dimpotrivã, este asiguratã" prin instituirea în art. 8 a "posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul cãreia debitorul poate folosi în apãrarea sa toate mijloacele legale de probã, nefiind limitat la înscrisuri". În susţinerea acestui punct de vedere este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 251/2004 .
În ceea ce priveşte neconcordanţa dintre art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie şi dispoziţiile legale criticate, referitoare la procedura de examinare a cererii creditorului, Avocatul Poporului apreciazã cã acestea din urmã nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
Textul legal dedus controlului a fost modificat şi completat prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, şi are urmãtoarea redactare:
Art. 6 alin. (1): "Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 135 alin. (2): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Autorul excepţiei invocã, de asemenea, încãlcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constatã cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul cãreia se urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã în mai multe rânduri cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, atât în ansamblul sãu, cât şi separat, cu privire la unele dispoziţii ale sale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a respins, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , statuând cã acestea nu contravin principiului constituţional al dreptului la apãrare şi nici dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Tot cu acele prilejuri Curtea a constatat cã limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri, completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi, a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplicã, potrivit art. 1 alin. (1), doar în cazul "creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege". Întrucât ordonanţa privind somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare, fãrã a se încãlca prin aceasta dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat cã în timpul examinãrii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, în termenul prevãzut pentru introducerea acţiunii în anulare, cât şi în tot cursul soluţionãrii acţiunii în anulare, inclusiv a cãilor de atac, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, fiind asigurate pentru toate pãrţile condiţii ca interesele lor legitime sã fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare de cãtre debitor este asiguratã şi prin reglementarea, în <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
În ceea ce priveşte critica referitoare la înfrângerea art. 44 alin. (1) şi (2) ori a prevederilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, Curtea observã cã autorul excepţiei nu a precizat în ce anume constã neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale, neexistând nici o motivare în acest sens. Cu toate acestea, este de menţionat faptul cã, referitor la pretinsa încãlcare a dreptului de proprietate, prin <>Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Curtea a constatat cã executarea oricãrei obligaţii de a da determinã în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat sã dea. În toate cazurile în care o asemenea obligaţie se executã, chiar şi în mod silit, pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prevãzutã cu formulã executorie, atingerea adusã dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituţionale. De altfel, învestirea hotãrârii judecãtoreşti cu formulã executorie se poate face numai dupã epuizarea tuturor cãilor ordinare de atac ori dupã expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigurã tuturor pãrţilor un tratament egal şi posibilitatea formulãrii unor apãrãri adecvate. Chiar şi dupã momentul dispunerii sau al începerii executãrii, partea care se considerã nedreptãţitã are dreptul sã introducã, în faţa instanţei de executare, contestaţie la executare.
Deoarece în speţã nu au fost invocate elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Grup Dezvoltare Reţele" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.649/2004 al Judecãtoriei Roşiori de Vede.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
