Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 29 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala si art. 281 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 15 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã şi art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, fãcând trimitere la jurisprudenţa existentã în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.805/256/2009 (înregistrat în evidenţa A.N.S.P.C.P. 4.140), Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã şi art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Anghel într-o cauzã având ca obiect judecarea unei acţiuni penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 281 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi şi art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativã, deoarece, de vreme ce Parlamentul nu poate adopta decât legi constituţionale, organice şi ordinare, este evident cã nu poate emite o lege specialã cu referire la exercitarea fãrã drept a profesiei. În plus, art. 115 alin. (1) din Constituţie "consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul poate adopta decât o singurã lege specialã" - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specialã invocatã de <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, pentru cã legea avocaturii este "lege organicã, nu specialã".
De asemenea, prevederile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece, în cazul autorului excepţiei, procurorul, dupã ce a pus în mişcare acţiunea penalã şi a dat rechizitoriu, nu l-a mai chemat pe inculpat pentru a-i aduce la cunoştinţã întregul material de urmãrire penalã existent la dosar. Face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999 prin care s-a declarat neconstituţionalã dispoziţia "...dacã socoteşte necesar..." din art. 257 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Medgidia opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Rezolvarea cauzelor şi art. 281 din Codul penal - Exercitarea fãrã drept a unei profesii, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau de inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;";
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.293 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, statuând cã "Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fãrã drept a unor profesii sau activitãţi, pentru care se cere o anumitã pregãtire şi, în consecinţã, sunt supuse autorizãrii, exprimã necesitatea apãrãrii unor valori sociale de o importanţã deosebitã, inclusiv viaţa şi integritatea fizicã şi psihicã ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngãdui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, sã fie practicate de persoane fãrã calificare şi fãrã rãspunderea necesarã în caz de urmãri periculoase ori pãgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, toleraţi electricieni instalatori care efectueazã lucrãri de instalaţii electrice fãrã sã aibã pregãtirea şi, mai ales, rãspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul cã aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinatã, astfel cum s-a mai arãtat, de o anumitã oportunitate, care intrã în activitatea de legiferare a Parlamentului.
De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta.
Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel cã niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt nesocotite prin dispoziţiile de lege criticate."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã modul de aplicare a acestora de cãtre organele de urmãrire penalã. Or, aceste aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea litigiului. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
