Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 289 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 din 7 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicatã de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Marinela Ciucã, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa şi Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureş şi de Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros şi Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 26 mai 2005 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 7 iunie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 8 şi 9 martie 2005 pronunţate în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, încheierile din 8 februarie 2005 pronunţate în dosarele nr. 233/2005 şi nr. 234/2005 ale Tribunaului Mureş şi încheierea din 24 martie 2005 pronunţatã în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Excepţia a fost ridicatã de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi Carmen Iosup în cadrul unor cauze de contencios administrativ pentru anularea unor acte administrative referitoare la încadrarea în grade profesionale şi categorii de salarizare, precum şi de Marinela Ciucã, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa, Ioana Silvia Cealera, Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros, Violeta Bucur şi de Adina Maria Cruciatu cu prilejul soluţionãrii unor litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 contravin dispoziţiilor art. 15, art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 53 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 2, art. 7 şi art. 23 pct. 1, 2 şi 3 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 2 pct. 2 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În acest sens aratã cã textul de lege criticat produce efecte retroactive, vizând perioada anilor 2000-2003. De asemenea, susţin cã aceste dispoziţii legale au caracter discriminatoriu şi restrâng exerciţiul unor drepturi anterior câştigate, întrucât dispun retrogradarea din funcţia şi gradul profesional în care au fost încadraţi încã din anul 2003. În opinia autorilor excepţiei, <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 este contrar şi prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În acest sens aratã cã textul de lege criticat aduce atingere statutului funcţionarilor publici şi drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. De asemenea, apreciazã cã nu existã o situaţie extraordinarã care sã justifice adoptarea ordonanţei de urgenţã, astfel cã se afecteazã regimul unei instituţii fundamentale a statului.
Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã, prin adoptarea acestui act normativ s-a urmãrit reîncadrarea funcţionarilor publici corespunzãtor vechilor elemente de identificare - categorie, clasã şi grad -, precum şi încadrarea funcţionarilor publici care pânã atunci nu au avut un corespondent în categorie, clasã şi grad, în scopul implementãrii, începând cu anul 2006, a unui nou sistem de salarizare. Aşa fiind, nu ar putea fi reţinutã susţinerea potrivit cãreia <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 ar aduce atingere unor drepturi sau libertãţi, ar crea situaţii discriminatorii sau ar produce efecte retroactive.
Tribunalul Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, sens în care aratã cã prin <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 "se aduc modificãri esenţiale la statutul funcţionarilor publici, fiind afectatã cariera funcţionarilor publici printr-o reîncadrare a acestora cu efect de retrogradare în gradul profesional". În continuare, ţinând seama de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, instanţa considerã cã "nu a existat nici o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã cu privire la modificarea statutului funcţionarilor publici". În legãturã cu acest aspect, remarcã faptul cã Guvernul a motivat urgenţa adoptãrii acestui act normativ exclusiv sub aspectul reformei salarizãrii funcţionarilor publici, nu şi cu privire la modificarea statutului acestora, care este o instituţie juridicã distinctã. De asemenea, Tribunalul Mureş apreciazã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât "statutul funcţionarilor publici trebuie privit ca o instituţie fundamentalã a statului de drept".
Tribunalul Sibiu - Secţia civilã apreciazã cã <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 este constituţional, întrucât, prin aceastã ordonanţã, Guvernul nu a intenţionat sã modifice o lege, ci, în baza abilitãrii constituţionale, a reglementat o componentã a procesului de accelerare a reformei administraţiei publice pentru anii 2004-2006.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã ierarhizarea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici pe categorii, clase şi grade profesionale, realizatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , ţine de opţiunea liberã a legiuitorului. Faptul cã aceastã nouã ierarhie derogã de la cea prevãzutã în <>Legea nr. 188/1999 , respectiv de la <>Legea nr. 161/2003 , nu înseamnã cã noile reglementãri ar avea efecte retroactive, acestea aplicându-se numai pentru viitor. Dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât ele se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în aceeaşi situaţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã. Referindu-se la susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cãrora <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 contravine art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã aceste susţineri sunt neîntemeiate. În acest sens, aratã cã interdicţia reglementãrii în domenii ce fac obiectul legilor organice vizeazã doar ordonanţele emise pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu şi ordonanţele de urgenţã. Situaţia extraordinarã care a impus adoptarea ordonanţei de urgenţã a fost motivatã prin interesul social, buna desfãşurare a activitãţii în administraţia publicã şi creşterea calitãţii serviciului public, iar mãsurile prevãzute în aceastã ordonanţã reprezintã o etapã în reforma salarialã a funcţionarilor publici şi au fost adoptate în urma negocierilor cu Banca Mondialã, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici. În sfârşit, Guvernul aratã cã prin mãsurile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 nu sunt afectate drepturile sau libertãţile constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã "reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de noi criterii stabilite prin lege nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii. Astfel, dispoziţiile legale invocate modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, fapt pentru care legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze o anumitã situaţie juridicã în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare". De asemenea, aratã cã dispoziţiile legale nu au caracter discriminatoriu, aplicându-se în mod egal tuturor funcţionarilor publici şi nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã acestea nu au relevanţã în cauzã. Avocatul Poporului apreciazã cã <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 nu contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât "interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar ordonanţa de urgenţã reprezintã un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sã facã faţã unei situaţii extraordinare". Reîncadrarea funcţionarilor publici conform unor noi criterii este justificatã în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 "de interesul social, buna desfãşurare a activitãţii în administraţia publicã, creşterea calitãţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţã şi extraordinare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiior art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora: "Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 82/2004 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadreazã în gradul profesional asistent şi beneficiazã de salariul de bazã prevãzut de prezenta ordonanţã de urgenţã în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publicã de execuţie deţinutã, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1) şi (3), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) şi (3): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. [...]
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. j): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] j) statutul funcţionarilor publici;";
- Art. 115 alin. (4) şi (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. [...]
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã."
Autorii excepţiei susţin, de asemenea, cã <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 este contrar prevederilor art. 2, art. 7 şi art. 23 pct. 1, 2, şi 3 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora:
- Art. 2: "1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertãţile proclamate în prezenta Declaraţie, fãrã nici o deosebire, cum ar fi cea întemeiatã pe rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naţionalã sau socialã, avere, naştere sau orice altã situaţie.
2. Pe lângã aceasta, nu se va face nici o deosebire bazatã pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţãrii sau al teritoriului de care aparţine o persoanã, fie aceastã ţarã sau teritoriu independente, sub tutelã, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri a suveranitãţii.";
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fãrã deosebire, la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.";
- Art. 23: "1. Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfãcãtoare de muncã, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncã egalã.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilã şi satisfãcãtoare care sã-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţã conformã cu demnitatea umanã şi completatã, dacã este cazul, cu alte mijloace de protecţie socialã."
În sfârşit, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 este raportatã şi la prevederile art. 2 pct. 2 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care prevãd cã:
- Art. 2 pct. 2: "Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sã garanteze cã drepturile enunţate în el vor fi exercitate fãrã nici o discriminare întemeiatã pe rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naţionalã sau socialã, avere, naştere sau orice altã împrejurare.";
- Art. 7: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã de a se bucura de condiţii de muncã juste şi prielnice, care sã asigure îndeosebi:
a) remuneraţia care asigurã tuturor muncitorilor cel puţin:
(i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egalã pentru o muncã de valoare egalã, fãrã nici o distincţie; în special, femeile trebuie sã aibã garanţia cã condiţiile de muncã ce li se acordã nu sunt inferioare acelora de care beneficiazã bãrbaţii şi sã primeascã aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi muncã;
(ii) o existenţã decentã pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact;
b) securitatea şi igiena muncii;
c) posibilitatea egalã pentru toţi de a fi promovaţi în munca lor la o categorie superioarã adecvatã, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile;
d) odihna, timpul liber, limitarea raţionalã a duratei muncii şi concediile periodice plãtite, precum şi remunerarea zilelor de sãrbãtoare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organicã, iar sistemul de salarizare a acestei categorii de funcţionari ţine de statutul lor. Curtea observã, în acelaşi timp, cã atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrãri nu reprezintã drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept sã modifice sistemul de salarizare existent ori sã îl înlocuiascã cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmãrit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberã a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.
Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimatã din punct de vedere constituţional emiterea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , care, dupã cum se aratã în art. 1 alin. (1), îşi propune sã reglementeze drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultã cu claritate cã noile reglementãri nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.
Analizând prevederile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 în raport cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea constatã cã acest text de lege se aplicã deopotrivã tuturor funcţionarilor publici de execuţie, fãrã a crea privilegii sau discriminãri.
În consecinţã, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situaţii limitativ prevãzute a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, în deplinã concordanţã cu reglementãrile internaţionale invocate, nu sunt încãlcate prin dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 .
În continuare, analizând critica autorilor excepţiei raportatã la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea reţine cã interdicţia reglementãrii în domenii care fac obiectul legilor organice este prevãzutã de alin. (1) al aceluiaşi articol constituţional pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Aceastã interdicţie nu opereazã şi în cazul ordonanţelor de urgenţã care se adoptã de cãtre Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionatã însã de existenţa unor "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", iar Guvernul este obligat sã motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , Guvernul a motivat existenţa situaţiei extraordinare prin aceea cã "asigurarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publicã şi sunt supuşi unui regim sever al incompatibilitãţii şi conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publicã 2004-2006" şi cã "mãsurile cuprinse în aceastã ordonanţã reprezintã o etapã în reforma salarialã a funcţionarilor publici şi au la bazã negocierile Guvernului României cu Banca Mondialã, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici".
Prin urmare, Curtea reţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 apare ca un rãspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu instituţiile internaţionale amintite, precum şi cu organizaţiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administraţia publicã. De asemenea, emiterea acestei ordonanţe este justificatã de necesitatea reglementãrii aplicãrii dispoziţiilor legii bugetare pentru anul 2005. De altfel, Curtea observã cã aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 este limitatã doar pe durata acestui an. În consecinţã, Curtea apreciazã cã urgenţa reglementãrilor justificã, în acest caz, existenţa situaţiei extraordinare şi, în consecinţã, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. în sfârşit, Curtea constatã cã art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicatã de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Marinela Ciucã, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa şi Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureş şi de Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros şi Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
