Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 289 din 18 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a), b) si c) si art. 71 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Constantin şi însuşitã de Alin-Marian Gheţãu şi Dãnuţ Crãciun în Dosarul nr. 42.286/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 42.286/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Constantin şi însuşitã de Alin-Marian Gheţãu şi Dãnuţ Crãciun.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã "dreptul de a vota, dreptul de a munci, ca şi dreptul la viaţã şi libertatea cuvântului şi a presei sunt drepturi fundamentale şi universale, nu drepturi câştigate, şi ca atare ele nu pot fi interzise decât în regimuri dictatoriale sau nedemocratice." În plus, se mai aratã cã, în cazul autorului excepţiei Ion Constantin, "aplicarea interdicţiei de a exercita funcţia de comisar nu poate avea nicio legãturã cu eventuala interdicţie de a exercita profesia de economist, deoarece, aşa cum aratã prevederile <>art. 3 alin. (3) din Ordinul ministrului finanţelor nr. 817/1998 [...], comisarii Gãrzii Financiare sunt persoane cu studii medii sau superioare, iar exercitarea profesiei de economist nu are nicio legãturã cu exercitarea funcţiei de comisar".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 71 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c): "Pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi constã în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice";
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritãţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfãşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârşirea infracţiunii;";
- Art. 71: "Pedeapsa accesorie constã în interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplicã ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii sãvârşite, de împrejurãrile cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelã sau curatelã.
Pe durata amânãrii sau a întreruperii executãrii pedepsei detenţiunii pe viaţã sau a închisorii, condamnatul poate sã îşi exercite drepturile pãrinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afarã de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotãrârea de condamnare.
Pe durata suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei închisorii sau a suspendãrii sub supraveghere a executãrii pedepsei închisorii, se suspendã şi executarea pedepselor accesorii."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 - egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) - dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 - libertatea individualã, ale art. 34 - dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi ale art. 41 - munca şi protecţia socialã a muncii. Se mai invocã şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi protocoalele adiţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 71 din Codul penal, în raport cu critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 416 din 26 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, <>Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care Curtea Constituţionalã a respins, pentru considerentele acolo arãtate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi 71 din Codul penal. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care o fundamenteazã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De altfel, şi în prezenta cauzã criticile autorilor excepţiei vizeazã, în esenţã, modalitatea de aplicare a textelor legale, fapt ce nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci un aspect asupra cãruia decide instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea litigiului. În plus, cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat cã dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteazã în sensul cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a) (teza l) - c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Constantin şi însuşitã de Alin-Marian Gheţãu şi Crãciun Dãnuţ în Dosarul nr. 42.286/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
