Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 287 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 24 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Nicolae Cosma şi Maria Cosma în Dosarul nr. 4.527/2003 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece, pentru situaţii juridice diferite, regimul juridic adoptat de cãtre legiuitor nu poate fi identic. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind cã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã opereazã numai în condiţiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.527/2003, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Nicolae Cosma şi Maria Cosma.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece "creeazã o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România". Se mai aratã cã prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încãlcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.
Judecãtoria Sibiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "nu prevede discriminãri între persoanele fizice şi cultele religioase", ci "reprezintã o normã specialã, aplicabilã unei anumite categorii de bunuri". Se mai aratã cã "interzicerea înstrãinãrilor sau schimbãrilor de destinaţie a imobilelor pânã la adoptarea unor acte normative speciale nu echivaleazã cu încãlcarea art. 44 din Constituţie", întrucât "o lege de reparaţie în materie imobiliarã nu poate avea un sens contrar principiilor constituţionale".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte prevederile <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , se aratã cã "în motivarea excepţiei autorii acesteia nu s-au referit deloc la prescripţia acţiunii în anulare" (...), "nici nu au justificat vreun interes pentru a o invoca", astfel încât "este de presupus cã motivarea s-a referit la alin. (3) al <>art. VI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 ". În legãturã cu textul de lege criticat, se aratã cã acesta reprezintã o aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivitãţii.
Avocatul Poporului considerã cã aceste reglementãri legale nu încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunitãţile minoritãţilor naţionale, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã aplicarea unui regim juridic diferit. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu este întemeiatã. În acest sens se aratã cã "prevederile legale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate se aplicã numai dupã constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate". Se invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 21 ianuarie 2005, îl constituie prevederile <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002 şi aprobatã prin <>Legea nr. 48/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
În legãturã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã, potrivit motivãrii formulate de cãtre autorul excepţiei, aceasta priveşte, în realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se referã la regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, astfel încât, prin prezenta decizie, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui text de lege.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut: "(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pânã la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauzã sau schimbarea destinaţiei acestora."
Articolul VI alin. (4) al titlului II din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 prevede: "(4) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecãtoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, care instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constând în interdicţia înstrãinãrii imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pânã la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reţinut cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi nu este încãlcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunitãţile minoritãţilor naţionale, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã adoptarea de cãtre legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menţionatã şi <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor <>art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 Curtea a statuat cã garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocatã protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate în condiţiile dobândirii acestui drept cu încãlcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , prin aceeaşi <>Decizie nr. 542 din 7 decembrie 2004 Curtea a reţinut cã aceastã reglementare, stabilind un termen special de prescripţie a acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de naturã a aduce atingere dreptului de proprietate sau de a încãlca principiul egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor. Curtea a reţinut totodatã cã soluţia legiuitorului este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
Soluţiile pronunţate şi considerentele ce au stat la baza lor sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
De altfel, în legãturã cu termenul de exercitare a dreptului la acţiune prevãzut de <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observã cã, pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevãzut iniţial de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit, ca mãsurã reparatorie, un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune. Astfel, <>art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acţiune prevãzut la titlul II <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauzã, autorii excepţiei mai susţin cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia. Sub acest aspect Curtea reţine cã nu este competentã sã se pronunţe, coordonarea legislativã fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "(2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei." Curtea, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, a stabilit cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Nicolae Cosma şi Maria Cosma în Dosarul nr. 4.527/2003 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
