Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 287 din 3 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 27 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Ştefãnuţi în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, asistat de domnul avocat Mircea Stãnculescu, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi partea Vasile Şteţco.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecatã. Apreciazã, în concluzie, cã s-ar impune eliminarea din normele criticate a sintagmei "care au lipsit de la pronunţare", precum şi comunicarea copiei de pe dispozitivul hotãrârii judecãtoreşti, indiferent dacã inculpatul arestat a fost sau nu prezent la pronunţarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.393/100/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Ştefãnuţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate atrag o inegalã aplicare a legii faţã de inculpatul aflat în arest. Prezenţa acestuia la momentul pronunţãrii nu ar trebui, în opinia autorului excepţiei, sã scuteascã instanţa de obligaţia de a-i înmâna acestuia o copie de pe dispozitivul hotãrârii, cu efectul curgerii termenului de recurs de la acest moment. Astfel, citirea dispozitivului în şedinţã publicã nu este suficientã pentru ca inculpatul, necunoscãtor, de cele mai multe ori, al rigorilor legii penale, sã înţeleagã în întregime consecinţele pe care le poate avea hotãrârea instanţei asupra sa, cu privire la cuantumul pedepsei, modalitatea de executare, obligarea acestuia la plata de cheltuieli cãtre pãrţile din proces faţã de stat etc. Este evident cã, în condiţiile în care inculpatul arestat nu beneficiazã de toate drepturile care sã îi confere posibilitatea de a înţelege, în întregime, conţinutul soluţiei pronunţate faţã de el, precum şi interesul sãu de a promova o cale de atac, acestuia i se încalcã dreptul la un proces echitabil. Se invocã şi Decizia nr. XXIX din 9 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în care s-a statuat asupra importanţei comunicãrii dispozitivului hotãrârii cãtre inculpatul care lipseşte la judecatã şi de la pronunţare, chiar şi în condiţiile în care acesta a fost reprezentat de un avocat, şi se conchide în sensul cã sintagma "care au lipsit de la pronunţare", cuprinsã în normele criticate, este neconstituţionalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu împiedicã inculpatul arestat sã declare recurs, chiar şi oral, derogarea de la regula comunicãrii copiei de pe dispozitiv constituindu-se într-o normã de procedurã menitã sã-l protejeze pe acesta prin asigurarea judecãrii recursului într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 şi art. 385^3 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 363 (Termenul de declarare a apelului) alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";
- Art. 385^3 (Termenul de declarare a recursului):
"Termenul de recurs este de 10 zile, dacã legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a cãii de atac se aplicã în mod corespunzãtor."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 363 alin. (3) din Codul de procedurã penalã, rãspunzând unor critici similare. În acest sens sunt <>Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, şi <>Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Considerentele de principiu care au fundamentat aceastã jurisprudenţã sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte art. 385^3 din Codul de procedurã penalã, care face trimitere la art. 363 din acelaşi cod.
De altfel, şi în prezenta cauzã, ca şi în unul dintre precedentele invocate, se solicitã practic modificarea soluţiei legislative criticate, în sensul ca termenul de recurs sã înceapã sã curgã de la momentul comunicãrii dispozitivului hotãrârii, şi nu de la pronunţarea acesteia, în ceea ce priveşte inculpatul arestat, chiar dacã acesta a fost prezent la pronunţare. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Ştefãnuţi în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
