Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 286 din 23 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins in titlul VII - Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, precum si ale art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2010 privind destinatia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 19 august 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela-Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Dan Chiriac, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esenţă, că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (4) referitor la interzicerea naţionalizării, deoarece introducerea prin lege a unui raport de paritate leu/dolar S.U.A. pentru calculul creanţelor rezultate din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulate înainte de 31 decembrie 1989 a adus atingere dreptului de proprietate al societăţilor comerciale, succesoare în drepturi ale fostelor întreprinderi de comerţ exterior, care au de recuperat creanţe de la firmele din Irak. Se mai arată că raportul juridic în baza căruia s-a născut creanţa a fost guvernat de regimul constituţional aflat în vigoare înainte de anul 1989, astfel încât stabilirea unui asemenea raport de schimb între leu şi dolarul S.U.A., în timp ce contractele iniţiale presupuneau efectuarea unor plăţi direct în această monedă internaţională, este neconstituţională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 422 din 3 mai 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.000/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind anularea Hotărârii Guvernului nr. 1.638/2008 privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre Guvernul României, acţionând prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Republica Irak, acţionând prin Ministerul Finanţelor, semnat la Amman la 18 august 2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că raportul de paritate dintre leu şi dolar stabilit prin Legea nr. 247/2005, de 15 lei pentru un dolar S.U.A., raport utilizat pentru calculul datoriilor firmelor din Irak către furnizorii din România, a fost înlocuit, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, cu un raport de 0,0015 lei pentru un dolar S.U.A., astfel încât, prin oricare dintre cele două texte de lege criticate, valoarea debitelor neachitate către furnizorii români se reduce semnificativ. Se mai arată că introducerea prin lege a unui raport de paritate pentru calculul creanţelor rezultate din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulate înainte de 31 decembrie 1989 a adus atingere dreptului de proprietate, deoarece "în mod unilateral şi abuziv s-a stabilit un asemenea raport de schimb între leu şi dolar, în timp ce contractele iniţiale presupuneau efectuarea unor plăţi direct în moneda internaţională USD".
Se mai arată că acest fapt constituie o veritabilă naţionalizare, prin care statul român a naţionalizat 99,949% din creanţa pe care o avea de plată către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti, succesoare în drepturi a Întreprinderii de Comerţ Exterior "Prodexport", întreprindere de stat înainte de anul 1989.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că legiuitorul a decis constituirea Fondului "Proprietatea", la care urmau să se vireze, în măsura încasării, sumele rezultate din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989. Prin art. 1 din Legea nr. 29/1994 Guvernul a fost autorizat să aprobe negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, precum şi modalitatea de încasare a acestora, în aplicarea căreia au fost emise Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 732/1994.
Se arată că, aşa cum rezultă din aceste acte normative, referirile la creanţe vizează creanţele statului român împotriva altor state care au calitatea de debitori, ca urmare a activităţilor de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulate anterior anului 1989, iar în cadrul acestor raporturi juridice se aplică normele juridice de drept internaţional privat, fiind raporturi cu element de extraneitate, şi nu norme juridice de drept intern. Dispoziţia constituţională cuprinsă în art. 44 alin. (1) se referă la faptul că orice creanţă împotriva statului şi a oricărei autorităţi publice deţinută de către o persoana fizică sau juridică este garantată împotriva oricărei atingeri din partea acestora.
Se mai apreciază că sumele cuvenite agenţilor economici exportatori care se deduc din creanţele externe ale României, încasate ulterior anului 1989, sunt protejate de prevederile art. 44 din Constituţie.
Anterior anului 1989, activităţile de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională erau desfăşurate în numele statului de agenţi economici de stat. În consecinţă, creanţele statului faţă de state terţe s-au născut la momentul la care s-au stabilit raporturi juridice dintre statul român şi statele terţe, adică anterior anului 1989, astfel încât, în mod corespunzător, cheltuielile agenţilor economici exportatori care urmau să fie deduse din creanţele externe încasate s-au născut din raporturi juridice anterioare anului 1989. În consecinţă, aceste raporturi juridice născute anterior anului 1989 sunt guvernate de ordinea constituţională existentă anterior anului 1989. Noua ordine constituţională, instituită o dată cu Constituţia din 1991, nu poate decât să protejeze raporturile juridice în forma existentă la acel moment.
Astfel, prevederile art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005, care instituiau un curs de 15 lei la un dolar, au avut în vedere deducerea cheltuielilor cuvenite agenţilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar SUA, curs valutar existent la momentul naşterii raporturilor juridice, adică la momentul la care cheltuielile au fost efectuate.
Se mai arată că, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 382 din 29 octombrie 1984, s-a stabilit la 12,50 lei cursul necomercial pentru un dolar S.U.A., la data de 1 noiembrie 1984. Cursul oficial din anul 1989 era de 15 lei pentru un dolar, însă era un curs comercial, influenţat de ordinele autorităţii, care nu conta pentru populaţie, iar prin art. 1 din Decretul-lege nr. 44/1990 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale s-a stabilit cursul leu/dolar, la data de 1 februarie 1990, de 21,00 lei pentru un dolar S.U.A..
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea observă că obiectul criticii de neconstituţionalitate îl reprezintă atât prevederile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum şi ale art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010.
În lipsa unei dispoziţii exprese din dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 16 noiembrie 2012, cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005), urmează a se considera legal învestită cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010, astfel încât obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie atât prevederile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum şi art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010.
Dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, şi ulterior au fost abrogate prin dispoziţiile art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.
Curtea Constituţională urmează să se pronunţe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, respectiv art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, text de lege care a stabilit iniţial paritatea leu/dolar, deoarece, în sensul jurisprudenţei sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005: "(2) La Fondul «Proprietatea» se vor vira, pe măsura încasării:
a) sumele rezultate din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, reglementate în baza Legii nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată la 31 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, după deducerea cheltuielilor cuvenite agenţilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică în baza Legii nr. 7/1992 privind acoperirea financiară a obligaţiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 şi preluarea de către stat şi băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 şi 1990 de agenţii economici cu capital de stat, precum şi a creditelor bancare neperformante;"
- Art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010:
"(1) Sumele rezultate din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, prevăzute în Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, şi sumele rezultate din recuperarea drepturilor care decurg din acordurile comerciale şi de plăţi guvernamentale şi aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 59/1994 privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale, republicată, se fac venit la bugetul de stat după reţinerea următoarelor cheltuieli:
a) cheltuielile cuvenite operatorilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 0,0015 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică în baza Legii nr. 7/1992 privind acoperirea financiară a obligaţiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 şi preluarea de către stat şi băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 şi 1990 de agenţii economici cu capital de stat, precum şi a creditelor bancare neperformante;".
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, şi alin. (4) privind interzicerea naţionalizării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010, Curtea constată că autoarea excepţiei, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti, având calitatea de recurentă-reclamantă în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a mai invocat în acelaşi dosar al instanţei de fond excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la prevederile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, şi cu o motivare similară celei din prezenta cauză, excepţie respinsă ca neîntemeiată de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 422 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că referirea din textul de lege criticat la "cursul de 0,0015 lei pentru un dolar S.U.A." nu vine decât să reducă valoarea nominală prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în acord cu Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, fără a reprezenta o expropriere, o măsură de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri.
Curtea constată astfel că Decizia nr. 422 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012, este general obligatorie, iar partea care a invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, în temeiul autorităţii de lucru judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţată în aceeaşi cauză, este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, Curtea constată că, potrivit acestui text de lege, la Fondul "Proprietatea" au fost virate, pe măsura încasării, sumele rezultate, după deducerea, din sumele provenite din recuperarea creanţelor României din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, a cheltuielilor cuvenite agenţilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A..
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este nemulţumită, în realitate, de modalitatea concretă prin care, la Fondul "Proprietatea", au fost virate, pe măsura încasării, sumele provenite din recuperarea creanţelor României din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, ci critică, în fapt, modalitatea în care au fost deduse sumele cuvenite agenţilor economici exportatori, mai precis, prin raportarea la un curs de 15 lei pentru un dolar S.U.A., deşi, aşa cum susţine autorul excepţiei, "contractele iniţiale presupuneau efectuarea unor plăţi direct în dolari S.U.A".
Curtea reţine că, anterior anului 1989, activităţile de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională erau desfăşurate, datorită specificului economiei, în numele statului de agenţii săi economici. Prin urmare, astfel cum prevede şi textul de lege criticat, în privinţa creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, statul este legitimat constituţional să acţioneze în vederea recuperării acestora, astfel încât reducerea, compensarea, redimensionarea creanţelor, eşalonarea plăţii, aplicarea de dobânzi sau penalităţi, reprezintă modalităţi prin care statul poate să acţioneze în procesul de recuperare a creanţelor agenţilor economici de stat referitoare la operaţiuni economice desfăşurate anterior anului 1989.
În consecinţă, stabilirea atât a modalităţii concrete de îndestulare a persoanelor juridice succesoare a agenţilor economici de stat, cât şi a întinderii drepturilor acestora asupra creanţelor vizând operaţiunile economice desfăşurate anterior anului 1989, este de competenţa exclusivă a statului, care, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Stabilind o paritate de 15 lei pentru un dolar S.U.A., statul a asigurat recuperarea creanţelor la care se referă textul de lege criticat, acestea revenind în parte persoanelor juridice succesoare a agenţilor economici de stat, eventualele diferenţe rezultate urmând să se facă venit fie la Fondul "Proprietatea", fie la bugetul de stat.
Astfel, Curtea constată că sunt neîntemeiate susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora stabilirea acestui nivel al cursului de schimb leu/dolar S.U.A. reprezintă o veritabilă naţionalizare a creanţei pe care statul român trebuia să o plătească către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti, succesoare în drepturi a Întreprinderii de Comerţ Exterior "Prodexport", dat fiind faptul că această măsură de convertire a valutei în moneda naţională nu întruneşte caracterele juridice ale naţionalizării, ca măsură de privare de proprietate caracterizată de lipsa unei despăgubiri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela-Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
