Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 286 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr. 12.122/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã traducãtorul autorizat desemnat în cauzã.
Magistratul-asistent aratã cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 12.122/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Muhammad Nasim Tarik într-o cauzã având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi asupra unei cereri de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei se aratã, în esenţã, cã textul criticat din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã. Se aratã cã, în ipoteza admiterii de cãtre instanţã a unei plângeri formulate împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, solicitantul dreptului de azil nu cunoaşte motivele reţinute de instanţã ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat sã declare recurs indiferent de soluţia pronunţatã de instanţã, spre deosebire de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care va declara recurs numai atunci când soluţia pronunţatã de instanţa de fond îi este nefavorabilã. Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronunţare, nesocotesc dreptul refugiaţilor de acces liber şi facil la instanţele de judecatã, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenţia de la Geneva. În continuare, comparã durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedurã civilã, de procedurã penalã şi în contencios administrativ şi conchide cã se creeazã o situaţie nefavorabilã solicitanţilor statutului de refugiat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate, devenite <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 , sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.
Prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 . Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Împotriva hotãrârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. (...)
(4) În cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevãzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rãmâne pe teritoriul României pe perioada soluţionãrii recursului."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil. De asemenea, se invocã şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil şi ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identicã.
De exemplu, prin <>Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţia şi a statuat cã textul de lege criticat nu conţine norme contrare prevederilor convenţionale invocate. Împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, solicitantul poate formula plângere în faţa instanţei de judecatã, în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a acesteia, iar hotãrârea instanţei poate fi atacatã, la rândul ei, cu recurs, în condiţiile prevãzute de <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 . Pe de altã parte, solicitantul nu este supus riscului de a fi expulzat pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive şi irevocabile, deoarece recursul este suspensiv de executare. Astfel, Curtea observã cã drepturile procedurale ale solicitantului sunt garantate şi nu contravin prevederilor Convenţiei din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor şi nici altor documente juridice internaţionale în materie de refugiaţi, referitoare la minimul de garanţii procedurale pe care România, în calitate de stat parte, are obligaţia sã le asigure.
Cele statuate în decizia pronunţatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr. 12.122/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
