Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 286 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 335 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ecaterina Ana Oprea în Dosarul nr. 27.196/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 27.196/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Excepţia a fost ridicatã de Ecaterina Ana Oprea într-o cauzã civilã având ca obiect preluarea în mod abuziv, în sensul <>Legii nr. 10/2001 , a unor utilaje şi instalaţii, ca bunuri imobile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat trebuie analizat, prin raportare la art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, sub aspectul discriminãrii între persoanele care introduc cerere în baza <>Legii nr. 10/2001 , în calitate de proprietar asupra imobilului preluat în mod abuziv de cãtre stat, cât şi cu privire la necesitatea ocrotirii proprietãţii indiferent de obiectul sãu.
În legãturã cu diferenţa de tratament dintre proprietarul imobilului prin natura sa şi proprietarul imobilului prin destinaţie, aratã cã, de exemplu, prin <>art. 10 din Legea nr. 10/2001 , "în cazul imobilelor prin natura lor care au fost demolate se acordã despãgubiri, în schimb, în cazul imobilelor prin destinaţie casate sau distruse, nu se acordã despãgubiri, creându-se o situaţie de inechitate şi inegalitate între proprietari." De asemenea, considerã cã textul este interpretabil, "în sensul cã utilajele şi instalaţiile preluate de cãtre stat ar putea fi revendicate doar odatã cu imobilul, interpretare de naturã sã aneantizeze drepturile persoanelor proprietare ale acestor bunuri, dar care deţineau imobilul sub un alt titlu decât cel de proprietate", precum şi cã, practic, se face "o distincţie între acţiunea în restituire introdusã de proprietarii de bunuri imobile prin natura lor şi cea introdusã de proprietarii de bunuri imobile prin destinaţie, bunuri mobile afectate folosinţei bunurilor imobile prin natura lor". Textul de lege criticat dispune doar cu privire la ipoteza în care aceeaşi persoanã ar fi fost atât proprietarul imobilului prin natura sa, cât şi al bunurilor afectate folosinţei acestuia, pe când ipoteza în care "persoanele acestor proprietari diferã" este nesoluţionatã. Autorul excepţiei considerã cã astfel se poate ajunge la douã categorii de situaţii: situaţia în care proprietarul imobilului revendicã şi instalaţiile şi utilajele preluate odatã cu imobilul şi situaţia în care proprietarul instalaţiilor şi utilajelor deţinea imobilul doar în baza unui titlu precar şi nu îşi poate întemeia acţiunea pe art. 6 alin. (2) din legea criticatã, care "face o diferenţiere arbitrarã între cele douã categorii de reclamanţi". Din punct de vedere al prejudiciului suferit, între cele douã situaţii nu existã decât cel mult o diferenţã de cuantum, "care nu poate justifica însã o diferenţã de tratament".
Cel de-al doilea aspect de neconstituţionalitate priveşte acordarea despãgubirilor, care, în opinia autorului excepţiei, "trebuie sã urmeze principiile dreptului comun în materie, preferându-se deci o restituire în naturã a bunului, şi numai în mãsura în care aceasta nu mai este posibilã, se va recurge la despãgubiri". Aceastã din urmã soluţie constituie o excepţie, care vizeazã situaţii similare celor prevãzute de art. 6 alin. (2) din legea criticatã şi care au rolul "de a înlocui în patrimoniul petentului însuşi bunul care nu mai poate fi restituit". Autorul excepţiei considerã cã "operaţiunile de casare şi distrugere vizate de <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 constituie exact situaţii care reclamã acordarea de despãgubiri prin echivalent", ceea ce diferã de mãsura "înlocuirii" prevãzute de lege, care comportã douã ipoteze: bunurile care le-au înlocuit pe cele vechi au fost acordate fostului proprietar, astfel cã se poate susţine cã pretenţiile acestuia au fost satisfãcute, şi situaţia în care înlocuirea constituie doar un temei pentru a justifica refuzul reconstituirii dreptului de proprietate, cu consecinţa încãlcãrii textului constituţional privind garantarea proprietãţii private.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã, "având în vedere art. 8 din Constituţia României din anul 1948, art. 44 din Constituţia României (actualã) şi art. 1 din Protocolul adiţional la CEDO", "se impune analizarea excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, sens în care invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 190 din 20 aprilie 2007 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, sens în care invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 668/2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , republicatã în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au urmãtorul cuprins: "(2) Mãsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odatã cu imobilul, în afarã de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), potrivit cãruia "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", şi alin. (2) teza întâi, care statueazã cã "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instituie o diferenţã de tratament între proprietarul imobilului prin natura sa şi proprietarul imobilului prin destinaţie, în sensul cã în cazul imobilelor prin natura lor, care au fost demolate, se acordã despãgubiri, pe când în cazul imobilelor prin destinaţie (utilaje, instalaţii), care au fost casate sau distruse, nu se acordã despãgubiri, creându-se o situaţie de inechitate şi inegalitate între proprietari. Considerã cã se încalcã astfel dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate.
Curtea constatã cã prevederile art. 6 alin. (2) din legea criticatã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile <>art. 44 din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 668 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, fãcând trimitere la jurisprudenţa sa constantã, Curtea a constatat cã exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, ci trebuie sã se ţinã seama de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) ce consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private "în condiţiile legii organice". Legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu fie în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând astfel sã instituie anumite limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În consecinţã, prin decizia menţionatã, Curtea a reţinut cã, prin art. 6 alin. (2) din legea criticatã, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
De asemenea, de exemplu, prin <>deciziile nr. 190 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 20 aprilie 2007, şi nr. 760 din 18 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, pronunţându-se asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ale <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , pentru critici similare celor din prezenta cauzã, Curtea a statuat cã legiuitorul este liber sã opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, fãrã ca prin aceasta sã instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetãţeni aflaţi în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretã a bunurilor preluate.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ecaterina Ana Oprea în Dosarul nr. 27.196/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
