Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 285 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 1 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 25.206/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 25.206/215/2009, Judecãtoria Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Marian Cristian Dulgheru într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã instituirea obligativitãţii unei cauţiuni lasã loc arbitrariului instanţei de judecatã, care poate impune plata unei sume excesiv de mari. Pe de altã parte, sintagma "poate suspenda executarea" din art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este de naturã a favoriza arbitrariul şi de a conduce la diferenţe de tratament juridic, permiţând adoptarea de soluţii diferite în cazuri similare, fãrã justificare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 402 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã absenţa unei reglementãri explicite, de naturã a contura sfera unor ajustãri procedurale reflectate de sintagma "aplicare corespunzãtoare", face dispoziţia respectivã "inaccesibilã şi neclarã", generând posibilitatea unor acte arbitrare, abuzive ale instanţei de judecatã, care poate utiliza procedura judecãţii în primã instanţã cu orice fel de reducţiuni, în numele "aplicãrii corespunzãtoare" dispuse de lege.
De asemenea, se mai afirmã cã lipsirea pãrţii de calea de atac a apelului este una arbitrarã, discriminatorie faţã de alte ipoteze juridice, şi încalcã realizarea deplinã a unui proces echitabil şi a dreptului la apãrare.
Judecãtoria Craiova - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 402 alin. 1 şi 2 şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Dupã modificãrile aduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederile art. 402 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã au urmãtorul cuprins: "Instanţa sesizatã va solicita de îndatã organului de executare sã-i transmitã, în termenul fixat, dosarul de executare sau, dupã caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauzã, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzãtor. Pãrţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţã şi cu precãdere. Procedura prevãzutã pentru judecata în primã instanţã se aplicã în mod corespunzãtor.
Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2."
De asemenea, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede cã: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile art. 402 alin. 1 din Codul de procedurã civilã modificate preiau soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale constate, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestor noi dispoziţii.
Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a constatat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite.
Aşa fiind, Curtea nu a putut reţine cã textul de lege dedus controlului contravine art. 21 din Constituţie, în mãsura în care, în cuprinsul acestuia, nu se precizeazã in terminis cã accesul liber la justiţie implicã întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativã a ambelor cãi de atac împotriva unei hotãrâri ar fi constituit, într-adevãr, un criteriu de constituţionalitate. De altfel, nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr de grade de jurisdicţie sau de cãi de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede asigurarea posibilitãţii unui recurs efectiv la o instanţã naţionalã.
Curtea a constatat cã nu poate fi acceptatã nici critica privind înfrângerea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, deoarece exercitarea acestui drept nu este îngrãditã, pãrţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului şi de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apãrare şi garanţiile prevãzute de lege, independent de gradele de jurisdicţie de care beneficiazã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia anterioarã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate mai sus, Curtea nu poate reţine nici critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate conform cãreia sintagma "aplicare corespunzãtoare" ar putea genera acte arbitrare din partea instanţelor de judecatã care potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie au competenţa de a realiza justiţia în conformitate şi în limitele prevãzute de Legea fundamentalã. Dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare, ceea ce permite instanţelor judecãtoreşti sã îşi îndeplineascã în mod corespunzãtor competenţele prevãzute de lege.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 902 din 5 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 539 din 18 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005 s-a statuat cã, în ceea ce priveşte pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauţiunii, de naturã sã permitã sãvârşirea de abuzuri de cãtre judecãtor, aceasta chiar realã fiind, nu ar putea fi complinitã de cãtre Curte, care nu are atribuţii de legiuitor pozitiv. În fapt, însã, judecãtorul este ţinut sã respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusã recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apãrare.
Prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
De asemenea, prin Decizia nr. 209 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 1.408 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 13 februarie 2009, Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.319 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, Curtea a respins excepţiile ridicate şi a constatat cã aceste dispoziţii legale criticate sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 25.206/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
