Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 285 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 6 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 48/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Veronica Chiţea în Dosarul nr. 2.748/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal autorul excepţiei este prezent personal şi asistat de avocatul Iosif Friedmann Nicolescu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent şef referã asupra cauzei şi aratã cã la dosarul cauzei au depus note scrise pãrţile Liviu-Anton Vîlvoi, care solicitã admiterea excepţiei, şi Organizaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.748/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 48/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Veronica Chiţea cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.132 din 19 mai 2003, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã în Dosarul nr. 4.023/2002.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale consacrate în art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 51 alin. (2), art. 124 alin. (2) şi art. 129. Astfel, considerã cã <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , care conferã calitate activã procesualã organizaţiilor neguvernamentale ce au ca scop protecţia drepturilor omului, creeazã "o situaţie de inechitate şi discriminare" pentru celelalte pãrţi care nu s-au pus sub ocrotirea unei astfel de organizaţii. În opinia sa, dispoziţiile legale criticate ar trebui sã aibã în vedere numai cauzele în care aceste organizaţii se judecã în contradictoriu cu o autoritate publicã "care ar putea sã fie susceptibilã de a discrimina o persoanã fizicã, un grup de persoane fizice etc". Argumentând aceastã opinie, autorul excepţiei aratã cã partea în favoarea cãreia intervine organizaţia este favorizatã "prin crearea unei stãri tensional-emoţionale completului de judecatã care soluţioneazã cauza". De asemenea, considerã cã se produce o ingerinţã a organizaţiilor neguvernamentale în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, "astfel cã justiţia nu mai este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi". În altã ordine de idei, autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 129 din Constituţie, deoarece o organizaţie neguvernamentalã nu poate avea calitatea de "parte interesatã". Astfel, în opinia sa, "o organizaţie neguvernamentalã trebuie sã aibã o atitudine echidistantã faţã de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de justiţiabili şi nu se poate substitui folosinţei drepturilor civile în judecatã şi nici nu poate avea exerciţiul drepturilor procesuale ale persoanelor". De asemenea, observã cã, în cauzele civile, pãrţile au calitate procesualã activã în cazul în care au şi un interes legitim şi actual. În continuare, susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece doar cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea. În opinia sa, sunt înfrânte şi dispoziţiile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, întrucât organizaţia neguvernamentalã devine "partizanul" pãrţii ale cãrei interese le susţine în justiţie. De asemenea, considerã cã <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, republicatã, deoarece, în cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate numai de un avocat, nu şi de o organizaţie neguvernamentalã. În continuare aminteşte cã, potrivit art. 51 alin. (2) din Constituţie, republicatã, organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. În fine, apreciazã cã "<>Ordonanţa guvernamentalã nr. 137/2000 , adoptatã ca <>Legea nr. 48/2002 , nefiind o lege organicã, [...] nu poate sã fie în contradicţie cu drepturile şi libertãţile cetãţenilor". În concluzie, solicitã instanţei constituţionale sã modifice art. 22 din ordonanţã, în sensul restrângerii sferei acestor dispoziţii numai la acţiunile împotriva statului, cât şi în cauzele penale, "excluzându-se ingerinţele organizaţiilor neguvernamentale în cazul drepturilor subiectiv patrimoniale sau nepatrimoniale între persoanele private, între care nu existã privilegii şi discriminãri".
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în opinia sa, textul de lege criticat nu creeazã o situaţie inechitabilã şi discriminatorie celorlalte pãrţi din proces ale cãror interese nu sunt reprezentate de o organizaţie neguvernamentalã, deoarece folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale incumbã pãrţilor din proces cu respectarea tuturor principiilor care guverneazã activitatea de judecatã. Mai mult, aminteşte cã justiţia este unicã şi egalã pentru toţi, fapt ce presupune folosirea aceloraşi reguli procedurale şi acordarea drepturilor procesuale în mod egal tuturor participanţilor. În continuare, aratã cã organizaţiile neguvernamentale intervin în proces în baza mandatului pãrţii ale cãrei interese sunt atinse prin discriminare, astfel încât se respectã principiul constituţional al liberului acces la justiţie. De asemenea, apreciazã cã <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este în deplin acord cu principiul constituţional al universalitãţii drepturilor şi libertãţilor, întrucât universalitatea este conceputã fãrã deosebire de faptul reglementãrii acestor drepturi şi libertãţi prin Constituţie sau prin alte legi. În altã ordine de idei, observã cã, deşi instanţa de judecatã nu se învesteşte din oficiu, legea recunoaşte legitimarea procesualã activã unor organisme ce nu sunt titulare ale dreptului. În fine, potrivit opiniei instanţei de judecatã, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc atingeri nici dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie, republicatã, întrucât organizaţia neguvernamentalã intervine în proces alãturi de partea de care a fost mandatatã, şi nu în calitate de apãrãtor al acesteia.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin textul de lege criticat se reglementeazã "unul din cazurile de excepţie în care legea, pentru deplina şi prompta ocrotire a drepturilor şi libertãţilor pe care le conferã, recunoaşte, în situaţii anume prevãzute, legitimarea procesualã activã a anumitor organe care nu sunt titulare ale dreptului dedus judecãţii - cum este cazul acţiunii civile ce poate fi pornitã de Ministerul Public, potrivit art. 45 din Codul de procedurã civilã". În continuare, se aratã cã <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 "reprezintã un demers legislativ de respectare şi realizare a cerinţelor constituţionale de principiu, cum sunt cele ale egalitãţii în drepturi şi accesul liber la justiţie, şi nu de încãlcare a lor".
Avocatul Poporului considerã cã argumentele autorului excepţiei sunt neîntemeiate. În acest sens aratã cã, potrivit <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , organizaţiile neguvernamentale au calitate procesualã activã în cazul în care discriminarea se manifestã în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunitãţi sau unui grup de persoane, precum şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice. Aşa fiind, aceste organizaţii intervin în proces pentru realizarea scopului lor de protecţie a drepturilor persoanelor fizice şi a interesului lor legitim de combatere a discriminãrii, şi nu în calitate de apãrãtor al pãrţii care i-a solicitat intervenţia, aşa încât principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor nu este încãlcat. În sprijinul acestor argumente invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 44/1996 , în care s-a statuat cã nu constituie discriminare faptul cã, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã textul de lege ce face obiectul excepţiei nu conţine nici o dispoziţie contrarã prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, republicatã, şi nu contravine principiului constituţional consacrat în art. 15 alin. (1), ci reprezintã tocmai o concretizare a acestui principiu. Celelalte norme constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt apreciate ca fiind nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale pãrţilor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 48/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
- Art. 22: "(1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului au calitate procesualã activã în cazul în care discriminarea se manifestã în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunitãţi sau unui grup de persoane.
(2) Organizaţiile prevãzute la alin. (1) au calitate procesualã activã şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacã aceasta din urmã mandateazã organizaţia în acest sens."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţie:
- Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1) şi alin. (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51 alin. (2): "Organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Analizând textul legal criticat, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, acesta a fost modificat prin <>Legea nr. 27/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, pãstrându-se însã soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei.
Potrivit opiniei acestuia, atribuirea calitãţii procesuale active organizaţiilor neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului contravine principiilor constituţionale ale universalitãţii, egalitãţii cetãţenilor şi dreptului constituţional la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care consacrã caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei. În acest sens, aratã cã instanţa de judecatã este supusã unei "stãri tensional-emoţionale" care va influenţa soluţia datã în cauzã.
Examinând prevederile <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , Curtea constatã cã acestea nu creeazã o inegalitate a pãrţilor în faţa instanţei şi nici nu reprezintã o ingerinţã a organizaţiilor neguvernamentale în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Astfel, dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã, la care însuşi autorul excepţiei face trimitere, consacrã nu numai un deziderat, ci însãşi obligaţia instanţelor de a asigura o judecatã unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. Mai mult, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1), justiţia se înfãptuieşte în numele legii. Aşa fiind, judecãtorul îşi va fundamenta soluţia în cauzã pe dispoziţiile legale invocate şi probele administrate de pãrţi, şi nu pe "starea tensionalemoţionalã" indusã de participarea la proces a organizaţiilor neguvernamentale. De altfel, modul în care instanţele de judecatã înţeleg sã se supunã acestor obligaţii consacrate constituţional reprezintã o chestiune de aplicare a legii, iar nu un argument care sã susţinã neconstituţionalitatea textului de lege criticat. În virtutea <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, instanţa constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei.
De asemenea, Curtea apreciazã cã textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale consacrate în art. 15 alin. (1).
În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei în raport cu prevederile art. 24, autorul excepţiei le motiveazã arãtând cã, în cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate numai de un avocat, nu şi de o organizaţie neguvernamentalã. Mai mult, în opinia sa, organizaţiile neguvernamentale nu pot avea nici calitatea de "parte interesatã", deoarece nu justificã un interes legitim şi actual.
În faţa acestor susţineri, se constatã cã organizaţiile neguvernamentale nu participã la proces în calitate de reprezentanţi ai pãrţilor, ci în virtutea calitãţii procesuale active proprii pe care le-o atribuie legea. Acest fapt este confirmat şi de modificarea pe care textul legal criticat a suferit-o ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, tocmai pentru a îndepãrta ideea reprezentãrii, legiuitorul a modificat <>art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 în sensul cã organizaţiile neguvernamentale nu mai dobândesc calitate procesualã activã în cazurile când persoana fizicã supusã unei discriminãri le mandateazã, ci la cererea acesteia. De asemenea, se observã cã interesul participãrii în cauzã rezidã în însuşi scopul pentru care organizaţia neguvernamentalã fiinţeazã, şi anume protecţia drepturilor persoanelor care au fost supuse unei discriminãri.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textul de lege criticat aduce atingere art. 51 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Curtea observã cã aceste dispoziţii constituţionale se referã la "dreptul la petiţionare", care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie. Astfel, aşa cum Curtea Constituţionalã a statuat şi prin <>Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept nesocotit ori încãlcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare. Acest din urmã drept se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã, care declanşeazã procesul civil, se rezolvã dupã reguli specifice, proprii activitãţii de judecatã.
În fine, în ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei ca instanţa constituţionalã sã modifice textul legal criticat astfel încât acesta sã se aplice numai acţiunilor împotriva statului şi în cauzele penale, Curtea observã cã, în virtutea competenţei sale consacrate constituţional, cât şi prin <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu ar putea modifica un text de lege fãrã a se crea astfel o imixtiune în activitatea legiuitorului, încãlcându-se principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 48/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Veronica Chiţea în Dosarul nr. 2.748/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
