Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 284 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 16 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.575/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Eparhia Reformatã din Ardeal, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepţia Dosarului nr. 134D/2005, în care autorii excepţiei sunt Cornel Moldovean şi Monica Moldovean.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, precum şi pãrţile Eparhia Reformatã din Ardeal şi Arhiepiscopia romano-catolicã din Alba Iulia, prin avocat, cu delegaţie la dosar, Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Opriţa, Mariena Opriţa, Alexandru Nicodin Gruiţa, Dan Radu Gruiţa, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor şi Anna Gabor, prin avocat. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstitu-ţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 60D/2005, nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, precum şi reprezentanţii celorlalte pãrţi sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005 la Dosarul nr. 60D/2005.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 şi 44 din Constituţie. În acest sens susţine cã prevederile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 declarã nevaliditatea contractelor de vânzare-cumpãrare a imobilelor ce intrã sub incidenţa <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, fiind încãlcat astfel principiul constituţional al neretroactivitãţii legii. În acelaşi timp mai aratã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât înlãturã prezumţia de bunã-credinţã în privinţa cumpãrãtorilor unor imobile preluate de cãtre stat. Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie susţine cã, în temeiul prevederilor legale criticate, adevãratul proprietar al unui imobil preluat de cãtre stat pierde dreptul sãu de proprietate în favoarea altei persoane, "fãrã a fi expropriat în mod legal".
Reprezentantul pãrţilor Eparhia Reformatã din Ardeal şi Arhiepiscopia romano-catolicã din Alba Iulia susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, aratã cã, pe de o parte, analiza validitãţii unor contracte de vânzare-cumpãrare nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecãtoreşti. Pe de altã parte, susţine cã textul de lege criticat reprezintã consacrarea legalã a principiului nulitãţii actului juridic civil, potrivit cãruia un act juridic încheiat cu încãlcarea actelor normative în vigoare la data încheierii sale este lovit de nulitate absolutã. Nu este întemeiatã nici pretinsa contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece nici unul dintre criteriile discriminatorii enumerate prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie nu se regãseşte în textul de lege criticat, iar aprecierea asupra bunei-credinţe a cumpãrãtorului, în cadrul unui contract de vânzare-cumpã rare, este de competenţa instanţei judecãtoreşti. Se mai susţine cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece dreptul de proprietate este ocrotit numai dacã a fost dobândit în mod legal.
Reprezentantul pãrţilor Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Opriţa, Mariena Opriţa, Alexandru Nicodin Gruiţa, Dan Radu Gruiţa, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor şi Anna Gabor solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã. În acest sens aratã cã prevederile legale criticate încalcã principiile constituţionale ale neretroactivitãţii legii şi egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile legale criticate nu instituie un motiv nou de nulitate, ci, dimpotrivã, sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice încheiate cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care se încadreazã în ipoteza normei juridice. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, aceasta nu este întemeiatã, deoarece protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate este incidentã atunci când acest drept a fost legal dobândit.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 decembrie 2004, 12 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 21 ianuarie 2005, 24 ianuarie 2005, 26 ianuarie 2005, 28 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005, 2 februarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie 2005 şi din 14 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 şi nr. 15.240/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepţia Dosarului nr. 15.239/2004, în care autori ai excepţiei sunt Cornel Moldovean şi Monica Moldovean.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivitãţii legii, prin aceea cã declarã retroactivã nevalabilitatea unor acte juridice translative de proprietate legal constituite pe baza unei legi anterioare.
Se mai susţine şi încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prin discriminarea creatã între cumpãrãtorii imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase, deveniţi proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpãrare încheiat cu statul român dupã preluarea imobilelor, şi ceilalţi cumpãrãtori ai altor imobile preluate de stat, prin "înlãturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpãrãtorilor apartamentelor situate în imobilele care au apaţinut cultelor religioase".
De asemenea, autorul excepţiei aratã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece prin efectul legii se pierde un drept de proprietate în favoarea altei persoane, ceea ce echivaleazã cu o expropriere, fãrã a fi îndeplinite condiţiile constituţionale, şi anume cauza de utilitate publicã şi o despãgubire dreaptã şi prealabilã exproprierii. În acest fel "proprietatea privatã nu mai este ocrotitã şi garantatã în mod egal de lege (...)".
Judecãtoria Cluj-Napoca considerã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se aratã cã <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 reprezintã consacrarea legalã a "principiului cã actele juridice încheiate cu încãlcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolutã". Ca atare, apreciazã cã nu este încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici cel al garantãrii şi ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile legale criticate nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, deoarece nu conţin nici un element de noutate în raport de cauzele de nulitate prevãzute de legile în vigoare la data înstrãinãrii imobilelor. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii, dat fiind cã "dobânditorul unui imobil, în condiţiile în care înstrãinarea s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, pe de o parte, şi proprietarul deposedat abuziv de bunul sãu, pe de altã parte, nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã, şi, în acest caz, o soluţie juridicã diferitã este justificatã". Nu este întemeiatã nici invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, dat fiind cã protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate are în vedere un drept valabil dobândit.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile art. VI alin. (3), cuprinse în titlul II din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintã "o consacrare a principiului neretroactivitãţii legii, în sensul cã încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulitãţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor". Se mai aratã cã textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bunã-credinţã ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase, întrucât cele douã categorii de persoane se aflã în situaţii diferite". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se aratã cã "scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România (...)", în aplicarea dispoziţiilor constituţionale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai aratã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, "potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile legale nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea instituie sancţiunea nulitãţii absolute pentru actele juridice de înstrãinare încheiate cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrãinãrii şi reprezintã astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Se mai aratã cã acest aspect nu reprezintã însã o problemã de constituţionalitate, ci una de legalitate. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se aratã cã art. VI alin. (3), cuprins în titlul II din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altã parte, se mai aratã cã principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
"(3) Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"
În susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat se invocã şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Curtea constatã cã textul de lege criticat sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice de înstrãinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacã aceste acte au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
Adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a avut drept scop retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, respectiv a imobilelor compuse din construcţii împreunã cu terenul aferent, altele decât lãcaşele de cult, existente în naturã.
Prin urmare, textul de lege criticat, sancţionând cu nulitatea absolutã actele de înstrãinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, nu reprezintã decât consacrarea legalã a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor legale erau supuse sancţiunii nulitãţii absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivã, acesta nu face altceva decât sã instituie în mod expres sancţiunea nulitãţii absolute.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în acest sens prin <>Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicãrii legii. Curtea a constatat prin decizia menţionatã cã prevederile <>art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2), potrivit cãrora "Actele juridice de înstrãinare, (...), având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã (...)", nu au caracter retroactiv.
În prezenta cauzã autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , arãtând cã acestea contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Se susţine în acest sens cã textul de lege criticat instituie o discriminare între cumpãrãtorii imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase şi ceilalţi cumpãrãtori ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creatã prin "înlãturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpãrãtorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase".
Curtea constatã cã aceste susţineri nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat cã "principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Prin urmare, nu este întemeiatã susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, dat fiind cã foştii proprietari ai imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase şi cumpãrãtorii unor astfel de imobile se aflã în situaţii juridice diferite.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai invocã şi contrarietatea textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece "proprietatea privatã nu mai este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie".
Nu poate fi reţinutã aceastã criticã de neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Textul de lege criticat sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele de înstrãinare ale unor imobile, încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, astfel încât nu poate interveni protecţia constituţionalã a unui drept de proprietate privatã care nu este legal dobândit.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la "Protecţia proprietãţii".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 şi nr. 15.240/2004 ale Judecãtoriei Cluj-Napoca şi de Cornel Moldovean şi Monica Moldovean în Dosarul nr. 15.239/2004 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
