Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 284 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 16 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicatã de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Drepturile bãneşti ale autorului exceptiei au devenit efective începând cu 1 decembrie 1999, data prevãzutã de <>Legea nr. 138/1999 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 6.798/2001, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicatã de Daniel Viloiu într-un dosar având ca obiect judecarea cererii acestuia referitoare la plata drepturilor salariale şi a ajutorului de 21 de solde lunare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât unele cadre militare primesc ajutoarele bãneşti prevãzute de <>Legea nr. 138/1999 , iar altele nu, diferentierea fãcându-se în raport cu data trecerii în rezerva şi a pensionãrii. Datoritã dispoziţiilor legale criticate, prevederile <>Legii nr. 138/1999 nu se aplica de la data intrãrii în vigoare a acesteia, în mod nelegal fiind amânatã aplicarea lor pana la data de 1 decembrie 1999. Totodatã se arata ca menţiunea, în art. 8 alin. (3) din lege, a aplicãrii dispoziţiilor Hotãrârii Guvernului nr. 0282/1993 "este ilegala şi neconstitutionala, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate anterior, prin intrarea în vigoare a <>Legii nr. 138/1999 ".
Judecãtoria Craiova, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 nu creeazã o situaţie de inegalitate în fata legii, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvenrului nr. 140/1999 nu incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, având în vedere ca în perioada 1 august - 1 decembrie 1999 nici o categorie de militari nu a beneficiat de drepturile bãneşti majorate potrivit reglementãrilor <>Legii nr. 138/1999 . Se mai arata ca amânarea punerii în aplicare a <>Legii nr. 138/1999 constituie o problema de legalitate, iar nu una de constitutionalitate, dispunerea unei asemenea amânãri fiind "un atribut exclusiv al legiuitorului".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 şi 465 bis din 24 septembrie 1999, aprobatã prin Legea nr. 44/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
"(2) Prevederile <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplica începând cu data de 1 decembrie 1999.
(3) Pana la data de 1 decembrie 1999 se aplica în continuare prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
1. În susţinerea exceptiei autorul acesteia arata ca prin aplicarea dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 "se creeazã o vãditã inechitate" între cadrele militare pensionate în perioada 1 august 1999 - 1 decembrie 1999, la care fac referire prevederile legale criticate, şi cei pensionaţi în baza dispoziţiilor <>art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, potrivit cãrora:
"(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcţie de vechimea efectivã ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevãzute la art. 1, beneficiazã de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunarã bruta avutã în luna schimbãrii poziţiei de activitate [...] (3-20 de solde în funcţie de vechime).
(2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevãzute de reglementãrile în vigoare, mai beneficiazã, pentru fiecare an rãmas pana la limita de varsta, de un ajutor egal cu doua solde brute neimpozabile."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 72 din Legea nr. 138/1999 , "Prezenta lege intra în vigoare la data de întâi a lunii urmãtoare publicãrii în Monitorul Oficial al României".
În felul acesta, potrivit opiniei autorului exceptiei, se incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca nu este intemeiata.
Dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cuprind o norma cu caracter aplicativ prin care se stabileşte data de la care personalul militar şi civil din instituţiile publice de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala va beneficia de prevederile <>Legii nr. 138/1999 . Aceasta reglementare este necesarã în condiţiile în care legiuitorul a prevãzut, la <>art. 69 din Legea nr. 138/1999 , ca "Acordarea drepturilor bãneşti reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevãzute la art. 1", respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin <>Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 şi 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificãrile ulterioare, inclusiv prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 . În aceste condiţii prevederile legale criticate nu fac vreo discriminare între cadrele militare sau civile la care fac referire dispoziţiile <>Legii nr. 138/1999 , ele aplicându-se deopotrivã tuturor acestor categorii de angajaţi. Asadar, textul de lege criticat nu vizeazã crearea unor situaţii juridice privilegiate pentru o anume categorie de salariaţi, ci urmãreşte reglementarea valorificãrii, în condiţii egale, a unor drepturi cuvenite acestora.
Aplicarea într-o anumitã perioada a dispoziţiilor <>Legii nr. 138/1999 sau ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 constituie o problema legatã de acţiunea în timp a normelor juridice, problema a carei rezolvare intra în competenta instanţelor judecãtoreşti, ţinând seama şi de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Astfel fiind, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constitutionalitate, întrucât, conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "[...] Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
2. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate, fãrã a indica un anume text constituţional care ar fi fost încãlcat, considera ca invocarea aplicãrii prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 0282/1993 în <>art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 este neconstitutionala, deoarece aceasta hotãrâre a Guvernului a fost abrogatã implicit prin intrarea în vigoare a <>Legii nr. 138/1999 .
Curtea constata ca este neîntemeiatã şi aceasta sustinere. Examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins incalcate. Problema aplicabilitatii dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 , prin care s-a reglementat modalitatea de salarizare a personalului militar şi civil din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vizeazã, de asemenea, reguli privind interpretarea şi aplicarea normelor juridice care nu aparţin competentei Curţii Constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicatã de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecãtoriei Craiova.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
