Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 284 din 18 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yan Hongen în Dosarul nr. 549/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, în cadrul politicii de control al migraţiei, statele dispun de o marjã largã de apreciere în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a tolerãrii şederii pe teritoriul României, textele de lege criticate necontravenind dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 549/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Yan Hongen într-o cauzã având ca obiect acordarea regimului tolerãrii şederii acestuia pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este lipsit de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerãrii, noţiunile de "motive obiective" şi "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat" fiind prea vagi şi imprecise.
Autorul excepţiei descrie situaţia existentã în fapt, precizând cã soţia şi fiul sãu au drept de şedere în România, astfel cã eventuala sa returnare în ţara de origine ar constitui o încãlcare gravã a dreptului la viaţã de familie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Autoritãţile menţionate nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin numeroase decizii, a statuat cã dispoziţiile de lege criticate nu impieteazã exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele reglementând condiţiile de acordare a tolerãrii rãmânerii strãinilor pe teritoriul României. În acest sens, Curtea Constituţionalã a observat cã este firesc ca legiuitorul sã fi indicat doar elementele generice pentru identificarea acelor motive obiective ce pot justifica tolerarea rãmânerii pe teritoriul României şi sã nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, a reţinut cã însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudenţa sa, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999). În exemplificarea acestei jurisprudenţe, poate fi amintitã <>Decizia nr. 785 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, <>Decizia nr. 1.334 din 9 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, sau <>Decizia nr. 967 din 25 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009.
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yan Hongen în Dosarul nr. 549/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
