Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 283 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 25 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind litigii de munca şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ca inadmisibila, arãtând ca, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , solicita respingerea acesteia ca neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind litigii de munca şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Rodica Pricop.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii, cuprins în art. 15 alin. (2), deoarece "stabileşte cauze de nulitate absolutã retroactiv" şi "se aplica unor situaţii juridice create înainte de intrarea sa în vigoare".
Pentru aceleaşi considerente autorul exceptiei susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
De asemenea, arata ca prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, în opinia autoarei exceptiei de neconstituţionalitate, aceasta prevedere legalã "creeazã un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi foştii chiriaşi, instituind în sarcina acestora din urma o prezumţie de rea-credinţa".
Se mai susţine ca prin aceste prevederi legale sunt incalcate şi principiile constituţionale ale garantarii şi ocrotirii proprietãţii, cuprinse în art. 44 şi art. 136 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind litigii de munca şi asigurãri sociale apreciazã ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 şi art. 136 din Constituţie, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este inadmisibila, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , arata ca din cuprinsul motivarii exceptiei rezulta ca obiectul acesteia îl reprezintã doar alin. (2) al acestui articol. În legatura cu pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat, Guvernul apreciazã ca acesta nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece "un act de înstrãinare încheiat în condiţiile în care ambele pãrţi au fost de rea-credinţa era considerat nul absolut, chiar anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 ", astfel încât textul de lege criticat nu retroactiveaza.
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstitutio-nalitate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arata ca acest text de lege nu instituie un tratament inegal între persoanele care revendica imobile preluate de stat fãrã titlu şi dobanditorii de buna-credinţa, întrucât cele doua categorii de persoane se afla în situaţii juridice diferite.
Se mai arata ca prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, ci reprezintã "o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii private" (...) "din perspectiva proprietarului care a cumpãrat imobilul de la stat, în baza legii în vigoare la data respectiva şi cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia, fiind, deci, de buna-credinţa în momentul cumpãrãrii".
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, deoarece, "aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparentei de drept, (...) nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactiveaza".
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , se arata ca, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, excepţiile de neconstituţionalitate pot avea ca obiect numai legile şi ordonanţele, astfel încât excepţia este inadmisibila.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum rezulta din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 22 noiembrie 2004, îl constituie prevederile <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum şi prevederile <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003.
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o noua numerotare. Astfel, <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50, fãrã a se modifica soluţia legislativã anterioarã.
Curtea constata ca, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, este criticat pentru motive de neconstituţionalitate doar alin. (2) al <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2) în urma republicarii. Prin prezenta decizie, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, care are urmãtorul cuprins: "(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."
<>Art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 prevede:
"2.1. Preluarile de imobile efectuate în baza <>Legii nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere şi de transporturi, cu modificãrile ulterioare, sunt prezumate ca fiind fãcute cu titlu valabil.
A. Preluarile de imobile în baza celorlalte acte normative de nationalizare (este cazul <>Decretului nr. 232/1948 pentru nationalizarea unor întreprinderi de cai ferate particulare, <>Decretului nr. 302/1948 pentru nationalizarea instituţiilor sanitare particulare, <>Decretului nr. 303/1948 pentru nationalizarea industriei cinematografice şi reglementarea comerţului cu produse cinematografice, <>Decretului nr. 134/1949 pentru nationalizarea unitãţilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte şi neresedinte de judeţ şi centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente şi laboratoare de analize medicale, cu completãrile ulterioare, <>Decretului nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Decretului nr. 418/1953 pentru nationalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate «cu titlu», în mãsura în care s-au respectat condiţiile stabilite de acestea.
B. În cazul în care entitatea notificatã soluţioneazã o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enunţate la lit. A, aceasta este în mãsura sa se pronunţe şi cu privire la calificarea «fãrã titlu», în cazul în care apreciazã ca preluarea respectiva nu s-a încadrat în condiţiile actului de nationalizare."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, prevederile contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 şi art. 136 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietatea publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privatã.
(2) Proprietatea publica este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinta gratuita instituţiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:
I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele [...]", iar potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare [...]."
Astfel, hotãrârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanta judecãtoreascã trebuia sa respingã aceasta excepţie printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Întrucât instanta de judecata nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 sa fie respinsã ca inadmisibila de cãtre Curtea Constituţionalã.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea s-a pronunţat în mod constant asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã ca neîntemeiatã. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut ca un act de înstrãinare consimţit de un neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficienta juridicã, întrucât este de principiu ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet). Prin urmare, se poate susţine ca prevederea expresã a unei sancţiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiaşi text, Curtea constata ca, deşi nu se prevede în mod expres nulitatea, aceasta are în vedere actele de înstrãinare încheiate cu rea-credinţa. Astfel, se impune concluzia ca textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactiveaza.
Atât soluţia pronunţatã în decizia anterior menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În prezenta cauza, autorul exceptiei invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arãtând ca textul de lege criticat "creeazã un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi foştii chiriaşi (...)".
Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt întemeiate, deoarece foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pe de o parte, şi chiriaşii unor astfel de imobile, pe de alta parte, se afla în situaţii obiectiv diferite, astfel încât nici statutul lor juridic nu poate fi identic. De altfel, în sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situaţia juridicã diferita a anumitor categorii de persoane justifica aplicarea unui regim juridic diferit.
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privatã, şi ale art. 136, referitoare la regimul proprietãţii, Curtea constata ca, în sensul jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003), dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplica numai dupã dobândirea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind litigii de munca şi asigurãri sociale.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lapadat
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
