Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 283 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã, având ca obiect acţiunea intentatã de aceştia, în baza <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, impotriva debitorului C.N.M. "Navrom" - S.A. şi a lichidatorului Societatea Comercialã "Pricewaterhouse Coopers Management Consultants" - S.R.L. La apelul nominal Dumitru Velichi şi Amet Izmet sunt prezenţi personal; C.N.M. "Navrom" - S.A., prin lichidatorul sau, Societatea Comercialã "Pricewaterhouse Coopers Management Consultants" - S.R.L., este reprezentatã de consilierul juridic Virgil Nita; lipsesc celelalte pãrţi, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Dumitru Velichi solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, deoarece acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca instituie o discriminare între salariaţii cãrora li se datoreazã salarii pe o perioada de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului şi salariaţii cãrora li se datoreazã salarii pe o perioada mai mare. Amet Izmet solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, pentru aceleaşi considerente. Reprezentantul lichidatorului, consilierul juridic Virgil Nita, lasa la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât limitarea în timp a calitãţii de creanta privilegiatã a salariului nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.161/COM/2000, Tribunalul Constanta Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, ridicatã de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu (care s-au referit numai la pct. 3 al art. 108) şi de Mircea Ghita (care s-a referit la art. 108 în întregul sau). În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale menţionate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21, 38, ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 pct. 1 şi ale art. 7 alin. 1 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, art. 1 pct. 2 din Carta europeanã revizuitã, adoptatã la Strasburg la 3 mai 1996 şi ratificatã prin <>Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptatã la Bruxelles la 10 aprilie 1926 şi ratificatã prin <>Legea nr. 43/1937 , şi art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificatã prin Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973. Potrivit celor susţinute de autorii exceptiei, <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, contravine dispoziţiilor citate ale Constituţiei României şi ale actelor normative internaţionale citate, deoarece, pe de o parte, nu recunoaşte salariului caracterul de creanta privilegiatã şi îi plaseaza pe salariaţi printre creditorii chirografari (art. 108 pct. 9 din lege), iar pe de alta parte, stabilind, la pct. 3, o poziţie privilegiatã, în ordinea de preferinta, numai pentru creanţele izvorâte din contractele de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, instituie o discriminare inadmisibila între titularii creanţelor din aceasta categorie şi salariaţii cãrora li se datoreazã salariul pe o perioada mai mare. Tribunalul Constanta - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata pentru urmãtoarele considerente: Dispoziţiile <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, asigura protecţie, cu prioritate, numai salariaţilor ale cãror creanţe s-au nãscut într-o perioada de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii prevãzute de lege, deoarece creanţele mai vechi puteau fi realizate de titularii acestora prin urmãrire silitã, în condiţiile procedurii de drept civil, într-o perioada în care debitorul încã era capabil sa îşi plãteascã datoriile la scadenta. Neexistand, asadar, identitate între situaţia salariaţilor cãrora li se datoreazã salarii pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului şi cea a salariaţilor cu creanţe mai vechi, nu se poate retine ca ordinea de preferinta stabilitã prin art. 108 pct. 3 din lege, în favoarea celor dintâi, incalca principiul egalitãţii în drepturi prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Textul de lege criticat nu contravine nici celorlalte prevederi din Constituţie şi din tratatele internaţionale invocate de autorii exceptiei, deoarece, prin dispoziţiile pe care le conţine, nu incalca dreptul la munca al salariatului, iar în ceea ce priveşte caracterul salariului de creanta privilegiatã, actele normative internaţionale invocate recunosc dreptul statelor semnatare de a stabili, prin legislaţia proprie, ordinea de prioritate a creanţei constituite din salariu, precum şi nivelul salariului sau perioada anterioarã falimentului, pentru care aceasta creanta poate fi consideratã privilegiatã. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost transmisã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi comunica punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit considerentelor avute în vedere de Guvern, <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instituie o procedura specialã - concursuala -, punând pe toţi creditorii unui comerciant care nu şi-a plãtit datoriile într-o situaţie egala, procedura ce se încadreazã astfel în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. La formularea pct. 3 al art. 108 din lege s-a ţinut seama de cuprinsul art. 11 din Convenţia internationala privind protecţia salariului. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Creanţele vor fi plãtite, atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine: 1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata retributiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 şi ale art. 22, sub rezerva celor prevãzute la art. 69 alin. (3); 2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de bãnci în perioada de reorganizare, precum şi creanţele rezultând din continuarea activitãţii debitorului, în condiţiile art. 74; 3. creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii; 4. creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintã venituri publice, potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice; 5. în condiţiile art. 106 alin. (3), creanţele garantate cu garanţii reale asupra bunurilor; 6. creanţele reprezentând sumele datorate de cãtre debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenta; 7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecãtorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacã acesta este persoana fizica; 8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, precum şi din chirii; 9. alte creanţe chirografare." Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca aceste dispoziţii legale contravin urmãtoarelor prevederi din Constituţia României: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere."; - Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."; - Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte." În motivarea exceptiei sunt invocate, de asemenea, urmãtoarele reglementãri cuprinse în tratate şi pacte internaţionale: - Art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, cu urmãtorul cuprins: Art. 6 pct. 1: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept."; Art. 7 lit. a): "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice, care sa asigure îndeosebi: a) remuneraţia [...];"; - Art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã revizuitã, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, cu urmãtorul cuprins: "În vederea exercitãrii efective a dreptului la munca, pãrţile se angajeazã: [...]; 2. sa protezeje de o maniera eficienta dreptul lucrãtorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã;"; - Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptatã la Bruxelles la 10 aprilie 1926, cu urmãtorul cuprins: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul cãruia creanta privilegiatã a luat naştere: [...]; 2. Creanţele rezultând din contractul de angajare a cãpitanului, echipajului şi a celorlalte persoane angajate la bord."; - Art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificatã prin Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973, cu urmãtorul cuprins: "1. În caz de faliment sau lichidare judiciarã a unei întreprinderi lucrãtorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã de cãtre legislaţia nationala. 2. Salariul constituind o creanta privilegiatã va fi plãtit integral mai înainte ca creditorii ordinari sa poatã revendica cota-parte ce li se cuvine. 3. Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituitã de salariu, fata de celelalte creanţe privilegiate, trebuie sa fie determinata de cãtre legislaţia nationala." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Potrivit art. 1722 din Codul civil, privilegiul este un drept conferit unui creditor de calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari. De regula, creditorii privilegiaţi sunt plãtiţi înaintea celorlalţi creditori, în ordinea calitãţii privilegiului lor, determinat prin lege. Legislaţia româneascã, civilã şi comercialã, recunoaşte salariului calitatea de creanta privilegiatã, cu toate efectele ce decurg din aceasta în procedurile de executare silitã. Astfel, în ordinea de preferinta stabilitã prin art. 783 din Codul comercial roman, este definit ca o creanta privilegiatã "salariul datorat lucrãtorilor intrebuintati direct de cãtre falit, în timpul lunii ce a precedat declaraţia falimentului". Tot astfel, în ordinea de preferinta stabilitã prin art. 563 din Codul de procedura civilã, creanţele reprezentând salarii sunt aşezate pe locul al doilea, imediat dupã creanţele reprezentând cheltuielile de judecata şi cele ocazionate de procedura de executare silitã. Consecvent conceptiei privind calitatea salariului de creanta privilegiatã, legiuitorul a randuit salariul pe un loc privilegiat în ordinea de preferinta stabilitã prin <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, şi anume la pct. 3 din textul de lege amintit, dupã taxele şi celelalte cheltuieli ocazionate de procedura falimentului şi dupã creanţele nãscute în perioada de reorganizare. Ca şi în reglementarea prevãzutã de Codul comercial, în <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, se recunoaşte caracterul de creanta privilegiatã numai drepturilor salariale pe o perioada limitatã, şi anume pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Aceasta reglementare nu contravine nici unuia dintre textele Constituţiei invocate de autorii exceptiei de neconstituţionalitate. Astfel, pct. 3 al textului de lege amintit se aplica, fãrã deosebire, tuturor creditorilor ale cãror creanţe constau în drepturi salariale pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment, în deplin acord cu principiul egalitãţii în drepturi, prevãzut la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã. Drepturile salariale mai vechi de 6 luni sunt cuprinse, de asemenea, fãrã deosebire, în categoria creanţelor chirografare care, potrivit art. 108 pct. 9 din lege, sunt satisfacute dupã creanţele privilegiate şi celelalte creanţe prevãzute la pct. 1-8 din textul menţionat. Deosebirea de tratament juridic dintre creanţele constând în salarii datorate de debitor pe o perioada de pana la 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment şi creanţele constând în salarii datorate pe o perioada mai mare nu poate fi calificatã ca o încãlcare a principiului consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece situaţiile nu sunt nici identice şi nici similare. În cazul salariilor la care se referã art. 108 pct. 3 din lege este vorba despre creanţe nãscute într-o perioada în care debitorul se afla deja în incapacitate de plata, creditorii salariaţi neavând în aceasta situaţie nici o alta posibilitate de satisfacere a creanţelor lor decât participarea lor la distribuirea sumelor realizate în urma lichidãrii. Spre deosebire de titularii acestei categorii de creanţe, creditorii ale cãror creanţe constau în salarii datorate pe perioade mai indelungate aveau posibilitatea sa acţioneze impotriva debitorului încã solvabil şi sa îşi realizeze creanţele prin mijloacele prevãzute de lege, înainte ca acesta sa între în incapacitate de plata. Or, asa cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale - de exemplu, prin Decizia nr. 70/1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307/1993; Decizia nr. 6/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23/1996; Decizia nr. 136/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557/1999 -, principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii presupune identitate de soluţii, pentru situaţii identice ori similare, şi soluţii diferite, pentru situaţii diferite. Textul de lege care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu este în contradictie cu art. 38 din Constituţie privind munca şi protecţia socialã a muncii, invocat de autorii exceptiei, dat fiind ca, prin excluderea creanţelor constând în salarii datorate pe o perioada mai mare de 6 luni de la deschiderea procedurii falimentului, nu se ingradeste dreptul la munca al salariaţilor, ci se limiteazã, într-un mod raţional, privilegiul acordat creanţelor salariale, pentru a se da posibilitatea satisfacerii cu prioritate a acelor creanţe constând în salarii nãscute într-o perioada în care debitorul se afla în incapacitate de plata. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece nu conţin nici o ingradire a acestui drept. În sfârşit, textul de lege criticat nu incalca nici prevederile Constituţiei cuprinse în art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului roman de a îndeplini obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte şi în art. 20 alin. (1) privind tratatele internaţionale având ca obiect drepturile omului, dat fiind ca, asa cum se va arata în continuare, nu exista neconcordante între <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, şi actele normative internaţionale la care se referã Legea fundamentalã. Reglementãrile internaţionale invocate de autorii exceptiei de neconstituţionalitate nu exclud posibilitatea limitãrii caracterului salariului de creanta privilegiatã, în cazul falimentului datornicului. Dimpotriva, conform art. 11 pct. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, au calitatea de creanţe privilegiate numai salariile datorate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã în legislaţia nationala. Limitarea în timp a calitãţii de creanta privilegiatã a salariului nu contravine nici Convenţiei internaţionale din 10 aprilie 1926 şi nici art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale sau art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã revizuitã, citate de autorii exceptiei de neconstituţionalitate. Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala din 10 aprilie 1926 se referã la obiectul privilegiului - vasul, navlul pentru voiajul în care a luat naştere şi asupra accesoriilor vasului şi a navlului - şi nu la dimensiunile creanţei privilegiate şi la condiţiile în care i se recunoaşte acest caracter. Textele citate din celelalte doua documente internaţionale privesc protecţia dreptului la munca. Or, prin conţinutul sau, <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu ingradeste în vreun fel dreptul la munca, ci, dimpotriva, asa cum s-a arãtat mai sus, îl garanteazã prin caracterizarea salariului ca o creanta privilegiatã. Limitarea în timp a privilegiului nu reprezintã o încãlcare a dreptului la munca al persoanei, ci o determinare fireasca a condiţiilor în care acest privilegiu poate fi exercitat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
