Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 283 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 20 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Tãfãlan în Dosarul nr. 1.175/P/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar, doamna avocat Ileana Dancãu, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicitã, prin apãrãtorul sãu, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine cã textul de lege criticat derogã de la regula potrivit cãreia toate hotãrârile pronunţate în apel sunt supuse recursului, înlãturând posibilitatea controlului judiciar asupra tuturor acelor hotãrâri pronunţate în apel, prin care se decide trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. Apreciazã cã astfel se poate ajunge la reluarea ciclului procesual fãrã nici o motivare pertinentã, hotãrârea instanţei de apel fiind necenzurabilã. Conchide cã prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale. Face referire şi la Hotãrârea din 26 octombrie 2000, pronunţatã în cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000, prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat încãlcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din convenţie prin lipsa unui recurs intern care sã permitã acuzatului sã îi fie soluţionatã cauza într-un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.175/P/2005, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Vasile Tãfãlan într-o cauzã penalã având ca obiect soluţionarea unui recurs.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã priveazã pãrţile de dreptul de a cenzura, prin exercitarea unei cãi de atac, o hotãrâre judecãtoreascã nedreaptã, instituind astfel o îngrãdire a dreptului de acces liber la justiţie, la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Deciziile nr. 355/2004, nr. 481/2004 şi nr. 122/2005).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi cele ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Pot fi atacate cu recurs: [...]
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militarã de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 11, privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (2), potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi celor ale art. 21 alin. (3), care garanteazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, în motivarea susţinutã în şedinţã publicã în faţa Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a arãtat cã prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã încalcã şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã dreptul de liber acces la justiţie, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Prin numeroase decizii, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 122 din 1 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, Curtea a reţinut cã raţiunea excepţiei instituite de dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã este aceea cã procesul penal se reia de la faza judecãţii în primã instanţã şi a statuat cã prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în nici un fel dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, se oferã tuturor pãrţilor interesate exercitarea acestui drept în condiţii de echitate, întrucât, de vreme ce se procedeazã la o nouã judecatã asupra fondului, partea interesatã are posibilitatea sã îşi valorifice toate drepturile şi interesele legitime, fãrã nici un fel de limitãri. Cu acelaşi prilej s-a reiterat concluzia Curţii Constituţionale, potrivit cãreia în sensul practicii europene conceptul de "proces echitabil" nu implicã în mod necesar "existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac al hotãrârilor judecãtoreşti, inclusiv exercitarea acestor cãi de atac de cãtre toate pãrţile din proces".
De asemenea, şi prin <>Decizia nr. 94 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea Constituţionalã a analizat excepţia prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, a constatat cã prin Hotãrârea Kreuz contra Poloniei, 2001, instanţa europeanã a statuat, în conformitate cu jurisprudenţa sa anterioarã, cã liberul acces la justiţie nu este un drept absolut, el pretându-se la anumite limitãri implicit admise, statului revenindu-i sarcina de a reglementa exerciţiul acestui drept. În ceea ce priveşte existenţa unei a doua cãi de atac (recurs) în materie penalã, Curtea de la Strasbourg a reamintit în cauza Krombach contra Franţei, 2001, cã statele dispun, în principiu, de o largã marjã de apreciere pentru a decide modalitãţile de exerciţiu al dreptului la douã grade de jurisdicţie. Totuşi limitãrile aduse de cãtre legislaţiile interne dreptului la recurs trebuie, prin analogie cu liberul acces la justiţie consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, sã urmãreascã un scop legitim şi sã nu aducã atingere substanţei dreptului. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, aceste cerinţe au fost respectate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Tãfãlan în Dosarul nr. 1.175/P/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
