Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 281 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Maramures - Secţia comercialã în Dosarul nr. 2.087/2000. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.087/2000, Tribunalul Maramures - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de instanta din oficiu, în cadrul unui litigiu de munca ce are ca obiect contestaţia formulatã impotriva desfacerii disciplinare a unui contract de munca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate instanta de judecata susţine ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 114, deoarece prin acestea "nu se puteau modifica dispoziţiile unei legi organice cum este <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã". În ceea ce priveşte art. IV alin. 3 din aceeaşi ordonanta se considera ca dispoziţiile acestuia incalca art. 49 din Constituţie, întrucât restrang drepturile procesuale ale pãrţilor, în sensul ca acestea "nu vor avea o judecata echitabila la care au dreptul potrivit art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 ". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, considera ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999), aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 118/2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001), dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecata vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de munca şi litigii de munca din cadrul tribunalelor." Textele constituţionale invocate de instanta de judecata ca fiind incalcate sunt art. 114, referitor la Delegarea legislativã, şi art. 49, privind Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu poate fi primitã nici una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de instanta de judecata. Astfel, Curtea constata ca este nejustificatã susţinerea potrivit cãreia ordonanta de urgenta criticata contravine prevederilor constituţionale ale art. 114, întrucât ar modifica dispoziţiile unei legi organice, şi anume <>Legea nr. 92/1992 . În jurisprudenta sa, concretizata în numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile art. 114 din Constituţie nu prevãd interdicţia de a se emite ordonanţe de urgenta în domeniul legilor organice, limitarea prevãzutã pentru ordonanţele emise în baza legii de abilitare nefiind aplicabilã în cazul ordonanţelor de urgenta. Nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 contravine art. 49 din Constituţie, în sensul ca este restrâns exerciţiul drepturilor procesuale ale pãrţilor. Acest text de lege stabileşte instanta competenta sa soluţioneze recursurile în materia conflictelor de munca dupã data infiintarii completelor specializate create în temeiul <>art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin aceasta ordonanta de urgenta. Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, stabilirea competentei şi a cãilor de atac intra în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituţionale. Aceasta înseamnã ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementãri corespunzãtoare, care sa atribuie caracter definitiv unor hotãrâri judecãtoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea cãilor de atac. Asa fiind, Curtea observa ca prevederile constituţionale ale art. 49, raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu sunt incidente în cauza, întrucât stabilirea competentei diferitelor instanţe judecãtoreşti şi a cãilor de atac impotriva hotãrârilor acestora nu lezeaza dreptul persoanei "la judecarea în mod echitabil, în mod public, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege", a cauzei sale, nefiind obligatorie existenta mai multor grade de jurisdicţie. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, şi Decizia nr. 93 din 27 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 mai 2001. Deoarece în cauza de fata nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea în materie a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Maramures - Secţia comercialã în Dosarul nr. 2.087/2000. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
