Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 281 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^1, art. 371^2, art. 400^1, art. 400 alin. 2 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 385 din 4 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecãtoriei Oneşti.
La apelul nominal rãspunde, personal, autorul excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei depune o cerere de recuzare a procurorului de şedinţã şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.
Procurorul solicitã respingerea cererii de recuzare.
Curtea respinge cererea de recuzare a procurorului de şedinţã şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, depunând în acest sens note scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.874/2005, Judecãtoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Petcu într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În esenţã, autorul excepţiei susţine cã prin folosirea sintagmei "printr-un alt titlu", fãrã a se specifica în mod expres despre ce titlu este vorba, se încalcã prevederile constituţionale arãtate mai sus. De asemenea, se aratã cã accesul la justiţie este îngrãdit prin obligaţia plãţii unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, în cazul în care s-a cerut suspendarea executãrii.
Judecãtoria Oneşti aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã obligaţia depunerii unei cauţiuni nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, ci asigurã premisele pentru realizarea unui proces echitabil. De altfel, textele de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Curtea a fost sesizatã cu dispoziţiile art. 403 alin. 4^1, din motivarea excepţiei se observã cã autorul acesteia se referã la dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Art. 371^1 şi 371^2 au fost introduse prin <>art. I pct. 137 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 3 al <>art. 371^2 a fost introdus prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 3 al art. 371^2 a fost introdus iniţial prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 , dar aceastã ordonanţã a fost respinsã prin <>Legea nr. 69/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005. Textul alin. 3 al <>art. 371^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 este identic cu cel introdus prin <>Legea nr. 219/2005 . Art. 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 au fost introduse prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 . Art. 403 alin. 4 a fost modificat prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 .
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 371^1: "Obligaţia stabilitã prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunãvoie.
În cazul în care debitorul nu executã de bunãvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silitã, potrivit dispoziţiilor prezentei cãrţi, dacã legea nu prevede altfel.
Executarea silitã are loc pânã la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitãţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";
- Art. 371^2: "Pot fi executate silit obligaţiile al cãror obiect constã în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrãri sau în luarea unei alte mãsuri admise de lege.
În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalitãţi sau alte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.";
- Art. 400 alin. 2: "Contestaţia privind lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotãrârea ce se executã. Dacã o asemenea contestaţie vizeazã un titlu executoriu ce nu emanã de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.";
- Art. 400^1: "Împãrţirea bunurilor proprietate comunã poate fi hotãrâtã, la cererea pãrţii interesate, şi în cadrul judecãrii contestaţiei la executare.";
- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã nici unei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, se invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite sã facã posibilã realizarea efectivã a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia stabilitã prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silitã intervine numai în cazul neexecutãrii de bunãvoie a mãsurilor dispuse de judecãtor, fãrã a se încãlca dispoziţiile din legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 323 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003, a statuat cã textul de lege criticat nu reglementeazã o procedurã de competenţa instanţelor judecãtoreşti, ci o procedurã execuţionalã, datã în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor de platã, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operaţia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act, persoana care se considerã vãtãmatã în drepturile sale, debitorul sau creditorul obligaţiei de platã, are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit <>art. 399-404 din Codul de procedurã civilã. De asemenea, prin Decizia nr. 188 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 371^2 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã textul de lege criticat reglementeazã competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare, acestea fiind norme de procedurã pe care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, legiuitorul are dreptul exclusiv de a le legifera, fãrã ca în acest fel sã se încalce dispoziţiile din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã instanţa de contencios constituţional a statuat prin <>Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile art. 400^1 asigurã, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecãţii, iar, pe de altã parte, permit creditorilor sã treacã la executarea silitã al cãrei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Prin efectul partajului, creditorul pãstreazã posibilitatea fie de a urmãri întregul bun care a fãcut obiectul partajului, dacã acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor cãruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenitã debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, Curtea a reţinut cã reglementarea criticatã are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori puşi în acest mod la adãpost de riscul de a fi obligaţi sã participe la achitarea unei datorii care nu le incumbã, efectuând astfel o platã nedatoratã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, în urma modificãrii suferite de dispoziţiile de lege criticate, în cazuri urgente preşedintele instanţei poate dispune prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Suspendarea provizorie a executãrii va fi dispusã dacã s-a plãtit cauţiunea, care trebuie depusã în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Se constatã cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, în cazuri urgente, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite prin efectul suspendãrii acesteia şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici, fãrã a se încãlca dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecãtoriei Oneşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
