Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 280 din 29 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata cu modificari prin Legea nr. 200/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 9 decembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicatã de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti în Dosarul nr. 2.734/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde avocat Iosif Friedmann Nicolescu, pentru autorul exceptiei, şi Casa Centrala "Creditcoop" din Bucureşti, reprezentatã prin consilier juridic Mircea Claudiu Preda, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (2), art. 123 alin. (1), art. 125, 126, 128 şi 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Casei Centrale "Creditcoop" din Bucureşti arata ca este de acord cu punctul de vedere al autorului exceptiei, pe care şi-l însuşeşte.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, considerând ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.734/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie invocatã de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin prevederile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 se aduce atingere principiilor consacrate de art. 123 alin. (1) şi de art. 125 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, "hotãrârea pronunţatã de Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României nu a fost pronunţatã în numele legii", iar pe de alta parte, "membrii Consiliului de administraţie nu fac parte din autoritatea judecãtoreascã". De asemenea, autorul exceptiei invoca şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 202 din ordonanta de urgenta în raport cu prevederile art. 126 din Legea fundamentalã, întrucât şedinţa Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României nu a fost publica. Arãtând ca ordonanta de urgenta "incalca Constituţia, dar şi multe din principiile procedurii civile" şi ca "hotãrârea pronunţatã este sub toate aspectele neconstitutionala", autorul exceptiei invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 128 din Legea fundamentalã. De asemenea, susţine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ considera ca dispoziţiile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece este prevãzut "accesul la justiţie prin posibilitatea de sesizare a instanţei de judecata, dupã regulile de competenta şi de procedura stabilite de legiuitor". Apreciind ca excepţia este neîntemeiatã, instanta mai arata ca susţinerea privitoare la neconstituţionalitatea art. 202 din ordonanta de urgenta, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu referire la art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "urmeazã a fi interpretatã ca vizând, în realitate, art. 6 alin. (1) din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca susţinerea autorului exceptiei privind încãlcarea prin textul de lege criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 123 alin. (1) şi ale art. 125 nu poate fi reţinutã, deoarece, pe de o parte, "hotãrârea Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României reprezintã un act administrativ-jurisdicţional, legiuitorul optand în acest caz pentru instituirea unei jurisdicţii administrative, prealabile celei judecãtoreşti", iar pe de alta parte, "posibilitatea atacarii la Curtea Suprema de Justiţie a hotãrârii Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României constituie o materializare a principiului accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie". Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 202 din ordonanta de urgenta, prin raportare la prevederile art. 126 din Legea fundamentalã, se arata ca "trebuie observat ca principiul publicitãţii are în vedere şedinţa de judecata şi nu procedura administrativ-jurisdicţionalã specialã reglementatã de textul criticat". Se considera ca nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului exceptiei privind încãlcarea art. 128 din Constituţie, deoarece "hotãrârea Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României este supusã controlului judiciar, prin posibilitatea atacarii acesteia la Curtea Suprema de Justiţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 200/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Actele emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenta pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României, care se pronunţa prin hotãrâre în termen de 30 de zile de la data sesizãrii.
Hotãrârea consiliului de administraţie poate fi atacatã la Curtea Suprema de Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare."
Autorul exceptiei susţine ca acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), conform cãrora nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accesului liber la justiţie, ale art. 123 alin. (1), privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 125, referitoare la instanţele judecãtoreşti, ale art. 126, care reglementeazã caracterul public al dezbaterilor, ale art. 128, privind folosirea cãilor de atac, şi ale art. 20, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând dispoziţia legalã criticata, prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate, aceasta este neîntemeiatã, deoarece instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrarã principiului prevãzut la art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în fata unei instanţe judecãtoreşti. În acest sens Curtea a statuat prin Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.
II. Textul de lege criticat, reglementand o modalitate procedurala prealabilã acţiunii la instanţele judecãtoreşti, nu contravine nici art. 123 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu se constituie o instanta judecãtoreascã în înţelesul acestor prevederi ale Legii fundamentale. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat ca un organ cu activitate jurisdicţionalã nu se poate substitui instanţei judecãtoreşti, astfel ca pãrţilor nu li se limiteazã exercitarea unui drept consfintit de Constituţie.
III. În ceea ce priveşte critica formulatã de autorul exceptiei, potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3), "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, în care primul grad are caracter administrativ-jurisdicţional, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului şi în consecinta nu contravine prevederilor constituţionale.
IV. Curtea nu poate retine nici critica conform cãreia dispoziţiile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare prevederilor art. 126 din Constituţie, prin aceea ca şedinţa Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României nu a fost publica, deoarece publicitatea şedinţelor de judecata este unul dintre principiile fundamentale ale infaptuirii justiţiei, fãrã incidenta asupra procedurilor administrativ-jurisdicţionale.
V. De asemenea, Curtea constata ca este neîntemeiatã şi susţinerea autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea textului de lege criticat, în sensul ca se ingradeste accesul la toate gradele de jurisdicţie. Potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul este acela care stabileşte atât cãile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora. Aceasta înseamnã ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementãri corespunzãtoare, care sa atribuie caracter definitiv unor hotãrâri judecãtoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea cãilor de atac.
VI. În sfârşit, Curtea retine ca existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale este acceptatã şi în jurisprudenta Curţii Europene a Dreptului Omului, jurisprudenta prin care, în legatura cu aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, s-a subliniat ca "Ratiuni de flexibilitate şi eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridicã a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei", 1981). În consecinta, nu poate fi primitã nici susţinerea autorului exceptiei privind contrarietatea dintre prevederile <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 şi cele ale art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicatã de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti în Dosarul nr. 2.734/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
