Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 280 din 22 martie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 280 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16 mai 2012
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în Dosarul nr. 6.680/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 343D/2012.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 344D/2012-355D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în dosarele nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
    Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 344D/2012-355D/2012 la Dosarul nr. 343D/2012, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 10 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.680/113/2010, nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în cauze ce au ca obiect drepturi bãneşti, respectiv reducerea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnã ca urmare a aplicãrii prevederilor Legii nr. 118/2010.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã indemnizaţia de concediu de odihnã nu intrã sub incidenţa dispoziţiilor criticate, întrucât în cuprinsul Legii nr. 118/2010, al Legii-cadru nr. 330/2009 şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 nu se face referire la indemnizaţia de concediu de odihnã şi, pe cale de consecinţã, nu vizeazã aceastã indemnizaţie. În continuare se aratã faptul cã indemnizaţia de concediu de odihnã nu poate fi asimilatã cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, obligaţia de platã a acesteia nefiind susceptibilã de executare succesivã, ci dintr-o datã, deosebindu-se astfel de obligaţiile de naturã salarialã.
    De asemenea, invocând practica unor instanţe de judecatã, aratã cã indemnizaţia de concediu, ca prestaţie unicã, nu poate fi asimilatã unor alte indemnizaţii pe care salariatul le primeşte succesiv, numai acestea putând fi drepturi salariale, astfel cã diminuarea cu 25% prevãzutã de Legea nr. 118/2010 nu afecteazã indemnizaţia de concediu.
    Totodatã, se considerã cã dispoziţiile criticate, în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnã, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, încãlcând principiul neretroactivitãţii legii. Textul de lege criticat creeazã şi o discriminare, deoarece diminuarea indemnizaţiei de concediu de odihnã are loc în funcţie de momentul la care se solicitã aceasta, ceea ce determinã şi încãlcarea principiului egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    În acest sens aratã cã, în urma solicitãrii şi aprobãrii efectuãrii concediului de odihnã anterior datei de 3 iulie 2010, plata indemnizaţiei de concediu de odihnã trebuie efectuatã cu cel puţin 10 sau 5 zile, dupã caz, conform contractelor colective de muncã, înainte de plecarea în concediu, astfel cã dreptul la indemnizaţie de concediu s-a nãscut anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 118/2010. Într-o atare situaţie, a impune aplicarea legii unei situaţii juridice anterioare apariţiei actului normativ echivaleazã cu încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii civile, astfel cã nu se poate pretinde restituirea echivalentului de 25% din indemnizaţia de concediu încasatã pe motivul intervenirii actului normativ ulterior încasãrii acesteia.
    De asemenea, considerã cã se creeazã o stare de discriminare, ce determinã încãlcarea principiului egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie.
    Se mai aratã cã indemnizaţia de concediu are natura juridicã a unui drept de creanţã, având valoare de "bun".
    Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile constituţionale menţionate, întrucât, în speţã, se pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce se constituie în chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, ce atrag competenţa instanţelor de judecatã, iar nu a Curţii Constituţionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu urmãtorul conţinut:
    - Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
    1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile legale criticate au avut o aplicabilitate limitatã în timp, respectiv pânã la data de 31 decembrie 2010.
    Însã, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare, Curtea constatã cã este competentã sã exercite controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care şi-au produs efectele faţã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum.
    2. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii.
----------
    *) Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012.

    Cu acel prilej, invocând jurisprudenţa sa anterioarã, Curtea a arãtat cã prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
    Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
    De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
    Totodatã, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii.
    De asemenea, Curtea a statuat cã, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit cã, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
    O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de naturã sã încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
    Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, respectiv a indemnizaţiei de concediu.
    3. În continuarea celor reţinute mai sus, Curtea observã cã, în ceea ce priveşte aspectele invocate de autorul prezentei excepţii, referitoare la modul de aplicare şi interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit cã, "întrucât dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenitã personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmântul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat dupã aceastã datã (3 iulie 2010) se impune a fi diminuatã proporţional, ca urmare a faptului cã se calculeazã în raport cu media zilnicã a veniturilor din fiecare lunã în care se efectueazã concediul."

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în dosarele nr. 6.680/113/2010 nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                Ioniţa Cochinţu

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016