Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 280 din 18 martie 2010 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 si art. 100 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 206 din 1 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dãnuţ-Valerian Chirleşan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.224/245/2009, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dãnuţ-Valerian Chirleşan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate prevãd cumulativ douã sancţiuni pentru comiterea aceleiaşi fapte contravenţionale, şi anume atât aplicarea unei amenzi, cât şi reţinerea permisului de conducere, contravenind astfel prevederilor art. 25 şi art. 53 din Constituţie. De asemenea, reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, încalcã dreptul la liberã circulaţie, iar cuantumul exagerat al amenzilor denatureazã scopul moralizator al actului normativ prin procedee represive, încãlcându-se astfel principiile art. 53 din Constituţie. Se mai susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece pentru aceeaşi contravenţie sunt prevãzute douã sancţiuni, respectiv amenda şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadã de 30 de zile.
Judecãtoria Iaşi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cuprinse în art. 96 alin. (1)-(4) care reglementeazã sancţiunile contravenţionale complementare, în art. 97 privind mãsurile tehnicoadministrative şi în art. 100 alin. (3) care reglementeazã faptele ce constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 25 - Libera circulaţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se invocã, totodatã, dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Astfel, nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberã circulaţie, deoarece acesta nu are legãturã cu textele de lege criticate. Dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se observã cã textul constituţional se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altã parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Referitor la susţinerea prin care autorul excepţiei contestã reglementarea cumulativã a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptã, Curtea constatã cã, în cazul sãvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutierã, reglementarea prin lege, pe lângã sancţiunea principalã - amenda şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare, nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlãturarea stãrii de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege.
În ceea ce priveşte art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituţionalitate formulate, se constatã cã nu este incident în cauzã principiul potrivit cãruia nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit penal pentru sãvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrâre definitivã, consacrat de acesta, vizând o altã ipotezã decât cea a textelor de lege criticate.
În acelaşi sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009, <>Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, <>Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, <>Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi <>Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat cã aceste prevederi legale, criticate fie distinct, fie împreunã cu alte dispoziţii cuprinse în acelaşi act normativ, nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o fundamenteazã îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dãnuţ-Valerian Chirleşan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
