Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 28 din 12 octombrie 2009 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) si art. 114 din Legea nr. 188/1999
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 20 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 28 din 12 octombrie 2009
privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 35 alin. (2) şi <>art. 114 din Legea nr. 188/1999
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 20 ianuarie 2010
Dosar nr. 5/2009
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit la data de 15 iunie 2009 pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 35 alin. (2) şi <>art. 114 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportate la art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (5) din acelaşi act normativ, precum şi la <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plãţii primelor de concediu de odihnã suspendate în perioada 2001-2006, privind admisibilitatea acordãrii controlorilor financiari şi altor categorii de personal contractual din cadrul Curţii de Conturi a primei de concediu, egalã cu indemnizaţia brutã din luna anterioarã plecãrii în concediu de odihnã, pentru perioada 2001-2007.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 72 de judecãtori din 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Constantin Antonia Eleonora, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã prima de concediu prevãzutã la <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se acordã controlorilor financiari (auditorilor publici externi) şi celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi.
În vederea deliberãrii, a fost amânatã pronunţarea la 12 octombrie 2009.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 35 alin. (2) şi <>art. 114 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportate la art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (5) din acelaşi act normativ, precum şi la <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plãţii primelor de concediu de odihnã suspendate în perioada 2001-2006, privind admisibilitatea acordãrii controlorilor financiari şi altor categorii de personal contractual din cadrul Curţii de Conturi a primei de concediu, egalã cu indemnizaţia brutã din luna anterioarã plecãrii în concediu de odihnã, pentru perioada 2001-2007.
Astfel, unele instanţe au admis acţiunile prin care controlorii financiari şi celelalte categorii de personal contractual din cadrul Curţii de Conturi au solicitat plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2007, reţinând cã, în cauzã, sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, întrucât Curtea de Conturi îşi desfãşoarã activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispoziţiile prevãzute în Constituţie şi în <>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, iar <>art. 114 din Legea nr. 188/1999 prevede cã dispoziţiile acestui act normativ se aplicã şi autoritãţilor administrative autonome, motiv pentru care personalul contractual angajat la instituţia în discuţie este îndreptãţit sã beneficieze de prima de concediu, situaţia acestuia fiind comparabilã cu cea a funcţionarilor publici.
S-a apreciat cã o altã interpretare a acestor dispoziţii legale ar contraveni prevederilor <>art. 16 din Constituţia României , care garanteazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, celor ale <>art. 7 şi <>23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului , care garanteazã dreptul la protecţie egalã a legii împotriva oricãrei discriminãri în legãturã cu dreptul la o remuneraţie echitabilã şi satisfãcãtoare, precum şi dispoziţiilor similare cuprinse în art. 14 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie şi <>art. 4 din Carta Socialã Europeanã, revizuitã, ratificatã prin Legea nr. 74/1999 .
De asemenea, s-a considerat cã, în conformitate cu art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel naţional, salariaţii au dreptul la acordarea unei prime de concediu, iar potrivit <>art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii , clauzele contractelor colective de muncã la nivel naţional produc efecte pentru toţi salariaţii din ţarã.
Prin urmare, angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, clauzele contractului colectiv de muncã fiind aplicabile şi contractului individual de muncã, aşa cum prevede <>art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii .
Alte instanţe, dimpotrivã, au respins acţiunile controlorilor financiari şi ale altor categorii de personal contractual din cadrul Curţii de Conturi, având ca obiect plata primei de concediu pentru perioada 2001-2007, reţinând, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 se aplicã numai funcţionarilor publici.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Problema de drept care se cere a fi soluţionatã prin recursul în interesul legii vizeazã dreptul controlorilor financiari şi personalului contractual din cadrul Curţii de Conturi de a beneficia de prima de concediu reglementatã de <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare "funcţionarul public are dreptul, pe lângã indemnizaţia de concediu, la o primã egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu, care se impoziteazã separat".
Art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ defineşte funcţionarul public ca "persoana numitã, în condiţiile legii, într-o funcţie publicã", iar sintagma "funcţie publicã" a fost definitã prin alin. (1) al acestui articol ca reprezentând "ansamblul atribuţiilor şi responsabilitãţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizãrii prerogativelor de putere publicã de cãtre administraţia publicã centralã, administraţia publicã localã şi autoritãţile administrative autonome".
Din examinarea prevederilor legale enunţate rezultã cã legiuitorul a condiţionat acordarea dreptului la prima de concediu, egalã cu salariul de bazã din luna anterioarã plecãrii în concediu, de calitatea de funcţionar public, care se dobândeşte de o persoanã prin numirea, în condiţiile legii, într-o funcţie publicã, implicã atribuţii şi responsabilitãţi specifice.
Funcţiile publice sunt prevãzute în mod expres şi limitativ în anexa la <>Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, funcţia de controlor financiar sau alte funcţii pentru personalul contractual din cadrul Curţii de Conturi neregãsindu-se printre acestea.
Controlorii financiari, în prezent auditori publici externi, precum şi celelalte categorii de personal contractual care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi a României nu întrã în categoria funcţionarilor publici, întrucât sunt persoane încadrate în baza unui contract individual de muncã, în posturi de naturã contractualã, care nu au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice, în sensul dispoziţiilor <>art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Pe acest aspect sunt relevante şi dispoziţiile <>Legii nr. 94/1992 , în forma republicatã în anul 2009, potrivit cãrora funcţia de controlor financiar a fost transformatã în aceea de auditor public extern pentru care, potrivit statutului acestei funcţii aprobat de Plenul Curţii de Conturi în temeiul art. 122 lit. k) din lege [devenit art. 58 lit. k)], se încheie un contract individual de muncã pe duratã nedeterminatã sau determinatã.
Or, prin <>art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se stabileşte cã prevederile acestui act normativ nu se aplicã acelor categorii de personal care nu exercitã prerogative de putere publicã şi cã persoanelor care lucreazã în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, fãrã a avea însã calitatea de funcţionar public, le este aplicabilã legislaţia muncii.
De aceea, norma înscrisã în <>art. 114 din Legea nr. 188/1999 , potrivit cãreia "dispoziţiile prezentei legi se aplicã în mod corespunzãtor şi autoritãţilor administrative autonome", trebuie interpretatã în strictã concordanţã cu intenţia legiuitorului, care a înţeles cã toţi funcţionarii publici, indiferent de locul unde îşi desfãşoarã activitatea, sã beneficieze de statutul creat prin actul normativ pe care l-a adoptat.
Menţionând cã legea se va aplica în mod corespunzãtor şi autoritãţilor administrative autonome, legiuitorul nu a dorit sã extindã sfera de aplicare a legii şi asupra altor categorii de personal decât cea a funcţionarilor publici, ci a avut în vedere faptul cã legile de organizare şi funcţionare a unor astfel de autoritãţi, cum este şi cazul Curţii de Conturi, conţin prevederi cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, de care va trebui sã se ţinã seama.
Ca efect al dispoziţiilor <>art. 114 din Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, beneficiazã de prima de concediu prevãzutã la <>art. 35 alin. (2) din lege numai funcţionarii publici care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi, nu şi personalul contractual al acestei autoritãţi.
Drepturile salariale ale controlorilor financiari şi ale celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi au fost stabilite prin reglementãri cu caracter special, şi anume <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, aprobatã prin <>Legea nr. 711/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobatã prin <>Legea nr. 383/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, acte normative care nu prevãd dreptul la plata primei de concediu şi nu fac trimitere la incidenţa <>Legii nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ori la alte dispoziţii legale care reglementeazã un astfel de drept.
O astfel de reglementare nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi nediscriminãrii consfinţit în <>art. 16 din Constituţia României , <>art. 7 şi <>23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi <>art. 14 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului .
Cu privire la garanţia instituitã de art. 14 din Convenţie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a subliniat în mod repetat cã o diferenţã de tratament are naturã discriminatorie doar dacã nu se bazeazã pe o justificare rezonabilã şi obiectivã, adicã nu urmãreşte un scop legitim sau dacã nu existã un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
Instanţa europeanã a arãtat şi cã statele dispun de o anumitã marjã de apreciere pentru a determina dacã şi în ce mãsurã diferenţele dintre situaţii analoge sunt de naturã sã justifice un tratament diferit, iar autoritãţile naţionale competente rãmân libere sã aleagã mãsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim (Moldovan şi alţii împotriva României, Hotãrârea din 12 iulie 2005, paragraful 137).
În acelaşi sens, Curtea Constituţionalã a statuat prin numeroase decizii cã principiul egalitãţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii în care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite, dar nu împiedicã aplicarea unui tratament juridic diferit, justificat obiectiv de existenţa unei situaţii diferite în care se aflã o categorie de cetãţeni, în comparaţie cu alta (Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999).
Avându-se în vedere cã, prin aspectul responsabilitãţii, atribuţiilor de serviciu, rigorilor ce le sunt impuse, funcţionarii publici se aflã într-o situaţie diferitã de cea a personalului contractual, existenţa unui regim diferenţiat pe aspect salarial îşi are pe deplin o justificare obiectivã.
Totodatã, <>art. 26 din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi prevede cã "durata concediului de odihnã şi a celorlalte concedii, cuantumul indemnizaţiei cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea şi amânarea concediului de odihnã, precum şi compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 6/1992 privind concediul de odihnã şi alte concedii ale salariaţilor, prin regulament aprobat de Plenul Curţii de Conturi".
De asemenea, prin art. 72 din Statutul auditorului public extern din 2009, aprobat de Plenul Curţii de Conturi, se stabileşte cã acesta "se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile Codului muncii, precum şi cu orice alte dispoziţii legale aplicabile".
Or, din prevederile <>art. 3 din Legea nr. 6/1992 şi, ulterior abrogãrii acestui act normativ, din cele ale art. 145 alin. (1) din Codul muncii rezultã fãrã echivoc faptul cã, pentru perioada concediului de odihnã, salariaţii din categoria cãrora face parte şi personalul contractual al Curţii de Conturi beneficiazã numai de indemnizaţia de concediu care, în prezent, nu poate fi mai micã decât salariul de bazã, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivã, prevãzute în contractul individual de muncã.
În acelaşi timp, prin dispoziţiile <>art. 157 alin. (2) din Codul muncii se prevede cã sistemul de salarizare a personalului din autoritãţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege.
Acest text de lege instituie o excepţie de la principiul negocierii drepturilor salariale, cunoscut în legislaţia muncii, excepţie justificatã prin calitatea specificã a acestei categorii de personal care este salarizat din fonduri bugetare.
În acest sens, sunt relevante şi dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care prevãd posibilitatea încheierii contractelor colective de muncã şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, dar stabilesc, totodatã, cã prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale cãror acordare şi cuantum sunt determinate prin lege.
Ca urmare, personalul contractual din cadrul Curţii de Conturi nu poate pretinde acordarea primei de concediu nici în temeiul dispoziţiilor contractelor colective de muncã, primã care, de altfel, nu este stabilitã în mod imperativ prin acestea nici pentru alţi salariaţi decât cei bugetari, ci doar se prevede cã se poate stabili ca, în raport cu posibilitãţile economico-financiare ale unitãţii, pe lângã indemnizaţia de concediu, sã se plãteascã şi o primã de vacanţã.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã , urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã prima de concediu prevãzutã la <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se acordã controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi) şi celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se stabileşte cã prima de concediu prevãzutã la <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se acordã controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi) şi celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul Curţii de Conturi.
Obligatorie, potrivit <>art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã .
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 12 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BÃRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
