Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercialã "Banc Post" - S.A., Sucursala judeţului Timis, impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 din 6 decembrie 1995 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 5 martie 1996, în prezenta procurorului şi în lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 12 martie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 128 din 6 decembrie 1995, Curtea a admis excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>Decretului nr. 221/1960 şi a constatat ca dispoziţiile acestuia, referitoare la executarea silitã impotriva persoanelor fizice a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste, sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în prezent fostelor organizaţii socialiste fiindu-le aplicabile normele de drept comun în materie.
În considerentele <>Deciziei nr. 128 din 6 decembrie 1995 s-a reţinut ca, potrivit <>Decretului nr. 221/1960 , dispoziţiile sale se aplica şi pentru urmãrirea silitã a bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea creanţelor bãneşti ale fostelor organizaţii socialiste, constatate prin titluri executorii, dar, dupã decembrie 1989, unitãţile economice de stat sau cooperatiste au fost reorganizate astfel încît "organizaţiile socialiste" au dispãrut din economia nationala şi, ca urmare, prevederile acestui act normativ nu-şi mai gãsesc aplicare. De altfel, aceste dispoziţii ale <>Decretului nr. 221/1960 sînt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc ca proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, şi deci nu permit nici diferentierea pe care <>Decretul nr. 221/1960 , anterior legii fundamentale, a consacrat-o pentru organizaţiile socialiste, transformate în prezent în persoane juridice de drept privat.
Prin recursul declarat în termen legal impotriva <>Deciziei nr. 128 din 6 decembrie 1995 , Societatea Comercialã "Banc Post" - S.A., Sucursala judeţului Timis, solicita desfiinţarea deciziei recurate şi respingerea exceptiei de neconstituţionalitate invocate, pentru urmãtoarele motive:
- Curtea Constituţionalã, dispunind abrogarea <>Decretului nr. 221/1960 , şi-a depãşit competenta, substituindu-se organului legislativ, singurul în mãsura sa adopte legi prin care sa se dispunã abrogarea actelor normative;
- prin decizia recuratã, precum şi prin Decizia nr. 132/1994, Curtea a stabilit ca <>Decretul nr. 221/1960 este în vigoare şi urmeazã a fi aplicat, lasind deschisã doar calea intervenţiei Consiliului Legislativ pentru îmbunãtãţirea întregii legislaţii privind procedura de executare silitã;
- abrogarea nu se presupune, ci ea trebuie sa fie expresã şi consacratã prin lege, iar nu printr-o decizie a Curţii Constituţionale;
- Curtea şi-a extins competenta verificind constituţionalitatea unor acte normative anterioare Constituţiei, care nu sînt de categoria celor prevãzute de art. 144 lit. c) din Constituţie, respectiv decret şi hotãrîre, contravenind astfel Legii nr. 47/1992;
- <>Decretul nr. 221/1960 şi H.C.M. nr. 792/1960 nu contravin Constituţiei, ci prevederile acestora se coroboreaza cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 76/1992, republicatã, care prevede ca urmãrirea silitã se iniţiazã de cãtre bãnci prin scoaterea la vînzare a bunurilor constituite drept garanţie, iar valorificarea se face numai prin vînzare la licitaţie, cu eliminarea celorlalte faze ale executãrii silite.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul judecãtorului-raportor, prevederile <>Decretului nr. 221/1960 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Primul şi al treilea motiv de recurs, adicã cele referitoare la constatarea abrogãrii <>Decretului nr. 221/1960 , care alcãtuiesc în realitate unul singur, sînt neintemeiate şi urmeazã a fi respinse. Prin decizia recuratã, Curtea Constituţionalã nu a pronunţat, asa cum se afirma, abrogarea <>Decretului nr. 221/1960 , ci a constatat abrogarea dispoziţiilor referitoare la executarea silitã a creanţelor bãneşti impotriva persoanelor fizice, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia pronunţatã este conformã practicii constante a Curţii în aceasta materie, practica ce se întemeiazã pe prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmîn în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Dacã ele sînt contrare acesteia, concluzia este ca au fost abrogate, fapt intarit de altfel şi de principiul în baza cãruia legea posterioarã abroga pe cea care i-a precedat, dacã este contrarã. Desigur, instanta de drept comun are nu numai dreptul, dar şi obligaţia sa stabileascã dacã textul de lege a cãrui aplicare urmeazã sa se facã mai este sau nu în vigoare. Aceasta înseamnã ca ea trebuie sa se pronunţe, dacã textul în cauza a fost sau nu abrogat, expres sau implicit.
Dacã însã, ca în speta, instanta de drept comun nu a statuat în acest sens, ea se desesizeaza sub acest aspect, urmînd ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia sa fie trimisa spre soluţionare Curţii Constituţionale, care este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa îl aplice.
În acest sens sînt deciziile Curţii nr. 31 din 26 mai 1993 şi nr. 67 din 17 noiembrie 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 19 ianuarie 1994, şi nr. 12 din 8 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 23 mai 1994.
Cel de-al doilea motiv de recurs, în care se susţine ca însãşi Curtea prin deciziile sale nr. 132 din 23 noiembrie 1994 şi nr. 128 din 6 decembrie 1995 a stabilit ca <>Decretul nr. 221/1960 este în vigoare, urmeazã, de asemenea, a fi respins, întrucît teza recurentei rezulta dintr-o gresita înţelegere a celor statuate prin deciziile menţionate. Într-adevãr, aceste decizii au în vedere instituţia C.E.C., care, potrivit statutului sau, este o persoana juridicã de drept public, ceea ce justifica un regim special de executare a creanţelor sale, neaplicabil însã societãţilor comerciale, inclusiv bancare, care sînt persoane juridice de drept privat.
Şi motivul de recurs potrivit cãruia Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra actelor normative anterioare Constituţiei este neîntemeiat şi trebuie respins.
Potrivit art. 26 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 47/1992, aplicabil exclusiv actelor normative anterioare Constituţiei, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra acestora dacã, pe de o parte, ca în speta, pe baza lor s-au stabilit raporturi juridice, dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, şi, pe de alta parte, instanta de drept comun nu s-a pronunţat în legatura cu abrogarea în baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã.
Aceasta este practica constanta a Curţii, asa cum rezulta din deciziile definitive nr. 1 din 12 ianuarie 1993 şi nr. 5 din 23 februarie 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, nr. 41 din 7 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 6 septembrie 1993 şi nr. 57 din 18 mai 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 6 iulie 1994.
Referitor la faptul ca, prin decizia sa, Curtea s-a pronunţat cu privire la un decret, iar art. 144 lit. c) din Constituţie nu nominalizeaza decît legile şi ordonanţele, trebuie reţinut ca <>Decretul nr. 221/1960 , în regimul constituţional în care a fost adoptat, avea putere de lege şi, ca atare, Curtea era competenta sa verifice constituţionalitatea sa.
Invocarea în ultimul motiv de recurs a art. 4 din Legea nr. 76/1992, care prevede ca urmãrirea silitã se iniţiazã de bãnci prin scoaterea la vînzare a bunurilor constituite drept garanţie, valorificarea realizindu-se numai prin vînzare la licitaţie, cu eliminarea celorlalte faze ale executãrii silite, este o problema de interpretare a legii, nu de constitutionalitate şi, în consecinta, şi acest motiv de recurs se respinge.
Este de menţionat ca, prin art. 116 din Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, se stabileşte ca, pe data intrãrii ei în vigoare, <>Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silitã impotriva persoanelor fizice a plãţii impozitelor şi a taxelor neachitate în termen şi a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu privire la executarea confiscãrii, şi H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea <>Decretului nr. 221/1960 , cu modificãrile ulterioare, sînt abrogate. Potrivit art. 115 din ordonanta, aceasta intra în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Avînd în vedere considerentele expuse, vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercialã "Banc Post" - S.A., Sucursala judeţului Timis, impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 din 6 decembrie 1995 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 12 martie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
