Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 279 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 331 din 16 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Ioan Vlaic în Dosarul nr. 10.194/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.681D/2011.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 7.039 din 24 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.194/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Ioan Vlaic într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã definiţia legalã a noţiunii de colaborator al Securitãţii, astfel cum este reglementatã prin textul de lege criticat, îngrãdeşte dreptul de exprimare liberã a opiniilor, dat fiind faptul cã, în opinia sa, furnizarea de informaţii prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist nu reprezentau altceva decât exprimarea liberã a opiniilor cu privire la activitatea ori atitudinea unei anumite persoane, iar nu desfãşurarea de activitãţi de informare a fostei Securitãţi. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, prevederea legalã criticatã este retroactivã, deoarece se aplicã unor fapte sãvârşite ulterior intrãrii sale în vigoare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens punctul de vedere exprimat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 209 din 15 februarie 2011, nr. 980 din 25 iunie 2009, nr. 1.338 din 22 octombrie 2009, nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009 şi nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008, potrivit cãrora:
"În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
(...) b) colaborator al Securitãţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formã, precum note şi rapoarte scrise, relatãri verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii, prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului. (...)"
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi în art. 30 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor sau credinţelor şi la interzicerea cenzurii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, constatând cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Curtea a reţinut cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Actuala reglementare legalã are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
De asemenea, în legãturã cu invocarea încãlcãrii principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, prin Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a reţinut cã prevederile art. 2 lit. b) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoanã sã fie calificatã colaborator al Securitãţii, nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calitãţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrãrii în vigoare a reglementãrii legale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea.
Distinct de cele reţinute prin aceste decizii, Curtea mai constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia furnizarea de informaţii prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist nu reprezentau altceva decât exprimarea liberã a opiniilor cu privire la activitatea ori atitudinea unei anumite persoane, iar nu desfãşurarea de activitãţi de informare a fostei Securitãţi.
Libertatea de exprimare este o libertate fundamentalã a omului, care presupune libera manifestare a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor sau a creaţiilor de orice fel, însã aceasta nu poate fi una absolutã, astfel încât exercitarea sa comportã anumite responsabilitãţi, între care şi grija pentru protejarea unor interese colective sau individuale, acestea din urmã referitoare la demnitatea, onoarea sau viaţa particularã a persoanei ori respectarea drepturilor ei fundamentale.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 şi ratificat de România prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevãd cã exercitarea libertãţii de exprimare poate fi supusã anumitor limitãri, stabilite în mod expres prin lege, necesare respectãrii drepturilor sau reputaţiei altora sau apãrãrii securitãţii naţionale, ordinii publice, sãnãtãţii sau moralei publice.
În mod similar, dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentalã adoptatã în anul 1991 definesc conţinutul juridic şi precizeazã limitele exercitãrii libertãţii de exprimare, statuând cã libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel este inviolabilã. În egalã mãsurã însã, potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 30 alin. (6), exercitarea acestei libertãţi fundamentale nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Prin urmare, în accepţiunea acestui principiu constituţional, Curtea constatã cã activitatea de colaborator al Securitãţii, constând în furnizarea de informaţii, precum note, rapoarte scrise sau relatãri verbale consemnate în mod real de lucrãtorii Securitãţii, prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, nu se circumscrie sferei libertãţii de exprimare, ci, având în vedere cadrul şi scopul acestor activitãţi, constituie acţiuni de colaborare directã cu autoritãţile regimului totalitarist comunist, cu grave consecinţe asupra drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţeanului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Ioan Vlaic în Dosarul nr. 10.194/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
