Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 279 din 10 august 2007 privind publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei civile nr. 134A din 24 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala
EMITENT: OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 4 septembrie 2007
DECIZIE nr. 279 din 10 august 2007
privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 134A din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã
EMITENT: OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 4 septembrie 2007
În temeiul art.131^2 alin. (9) teza a doua din <>Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi ale <>art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotãrile necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
având în vedere Referatul nr. SDG/1.609 din 10 august 2007 al Direcţiei registre, gestiune colectivã şi relaţii publice,
directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite urmãtoarea decizie:
ARTICOL UNIC
Se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilã nr. 134A din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a-IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta decizie, privind schimbarea în parte a Hotãrârii arbitrale din 13 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea modalitãţii de repartizare între organismele de gestiune colectivã beneficiare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã colectatã de cãtre organismele colectori unici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, prin <>Decizia nr. 86/2006 a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Directorul general adjunct
al Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor,
Eugen Vasiliu
Bucureşti, 10 august 2007.
Nr. 279.
ANEXÃ
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã
DECIZIA CIVILÃ Nr. 134A
Şedinţa publicã din data de 24 mai 2007
Curtea compusã din:
Preşedinte - Andreia-Liana Constanda
Judecãtor - Viorel Voineag
Grefier - Marina Daniela Ungureanu
Pe rol se aflã pronunţarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, apelanta Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - COPYRO şi apelantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) împotriva Hotãrârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în contradictoriu cu intimaţii Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România - UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - DACIN-SARA, Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor Audiovizuale - UPFAR-ARGOA şi Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - VISARTA.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 3 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, ce face parte integrantã din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a permite pãrţilor sã depunã concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 10 mai 2007, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18 mai 2007, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 24 mai 2007, când în aceeaşi compunere a dat urmãtoarea decizie:
CURTEA
Prin Hotãrârea arbitralã din 13 aprilie 2006 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în baza <>Deciziei nr. 86 din 17 aprilie 2006 a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor) a fost stabilitã modalitatea de repartizare între organismele de gestiune colectivã beneficiare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã colectatã de cãtre organismele colectori unici (COPYRO şi UPFR), în cauza având ca obiect Cererea de arbitraj înregistratã la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) cu nr. 1.222 din 16 februarie 2006, formulatã de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), în contradictoriu cu Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - COPYRO şi Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN-SARA), Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR-ARGOA), Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (UPFR).
Comisia arbitralã a decis urmãtoarele:
I. A respins ca nefondatã excepţia inadmisibilitãţii cererii de arbitraj formulate de COPYRO şi VISARTA, invocatã de UCMR-ADA.
II. A dispus repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã între organismele de gestiune colectivã beneficiare, încasatã de cãtre organismele colectoare unice, dupã cum urmeazã:
1. Remuneraţia compensatorie încasatã de Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (UPFR) pentru suporturile şi aparatele pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic [<>art. 107^2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], va fi repartizatã astfel:
a) 40% revin UCMR-ADA pentru autorii şi editorii operelor înregistrate;
b) 30% revin CREDIDAM pentru artiştii interpreţi sau executanţi;
c) 30% revin UPFR pentru producãtorii de înregistrãri sonore.
2. Remuneraţia compensatorie încasatã de UPFR pentru copiile înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic [<>art. 107^2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], va fi repartizatã astfel:
a) 33,33% revin DACIN-SARA şi UCMR-ADA, din care:
- 50% revin DACIN-SARA pentru autorii operelor audiovizuale;
- 50% revin UCMR-ADA pentru autorii operelor muzicale;
b) 33,33% revin CREDIDAM pentru artiştii interpreţi sau executanţi;
c) 33,33% revin UPFR-ARGOA pentru producãtorii de înregistrãri audiovizuale.
3. Remuneraţia compensatorie încasatã de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu analogic pe hârtie [<>art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], va fi repartizatã astfel:
a) 50% pentru autori, din care:
- 95% revin COPYRO şi VISARTA, conform înţelegerii acestora;
- 5% revin UCMR-ADA, din remuneraţia compensatorie colectatã, pânã la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
b) 50% pentru editori, din care:
- 95% revin editorilor de opere scrise;
- 5% revin editorilor de muzicã, reprezentaţi de cãtre UCMR-ADA.
4. Remuneraţia compensatorie încasatã de UPFR pentru copiile înregistrate sonor şi audiovizual prin procedeu digital [<>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], va fi repartizatã astfel:
a) 33,33% potrivit pct. II.1;
b) 33,33% potrivit pct. II.2;
c) 33,33% potrivit pct. II.3.
5. Remuneraţia compensatorie încasatã de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital pe hârtie [<>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], va fi repartizatã potrivit pct. II.3.
În motivarea hotãrârii, s-a arãtat, cu privire la excepţia inadmisibilitãţii cererii de arbitraj, cã <>art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede o procedurã specialã de arbitraj derogatorie de la prevederile art. 340 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, nu era necesarã încheierea unei convenţii arbitrale în acest sens, cu atât mai mult cu cât COPYRO şi-a manifestat implicit acordul în vederea organizãrii arbitrajului, prin participarea la tragerea la sorţi a arbitrilor.
Cu privire la excepţia lipsei calitãţii procesuale active a UCMR-ADA, UPFR, DACIN-SARA, CREDIDAM şi UPFAR-ARGOA pentru copia privatã de pe hârtie format A4 şi pentru aparatele ce permit reproducerea operelor scrise, invocatã de aceeaşi UCMR-ADA, cã, în realitate, nu are caracterul unei excepţii, ci vizeazã în fapt fondul cauzei, susţinerile pe acest aspect urmând a fi avute în vedere în cadrul acestuia.
Referitor la împãrţirea sumelor prevãzute la <>art. 107^2 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, completul de arbitraj a constatat cã nu sunt divergenţe între pãrţi şi sunt respectate întocmai dispoziţiile legale în materie.
În ceea ce priveşte împãrţirea remuneraţiei prevãzute la <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se constatã cã aceasta se face în mod egal între autori şi editori. Din categoria autorilor beneficiari fac parte autorii de opere scrise şi de opere fotografice sau orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei, reprezentaţi în domeniu numai de cãtre COPYRO şi VISARTA, precum şi autorii operelor muzicale pentru partituri, reprezentaţi de UCMR-ADA.
Arbitrii au reţinut cã utilizarea separatã a unei pãrţi din opera audiovizualã şi muzicalã prin reproducere pe hârtie determinã pierderea caracterului de operã audiovizualã şi muzicalã; prin urmare, nu poate atrage plata remuneraţiei compensatorii pentru copie privatã. Astfel, reproducerea separatã a textului operei muzicale, precum şi a scenariului unui film le conferã acestora caracterul de opere scrise. În mod similar, descompunerea fotogramelor din cadrul filmelor de animaţie le conferã acestora caracterul de opere fotografice.
În privinţa repartizãrii sumelor colectate în baza <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, remuneraţia se împarte în mod egal numai acelor beneficiari ale cãror opere pot fi reproduse pe suporturile şi de aparatele pentru care se plãteşte aceastã remuneraţie. Astfel, sumele colectate de cãtre COPYRO în calitate de colector unic pentru reproduceri prin procedeu digital, direct sau indirect, pe hârtie, se repartizeazã în condiţiile prevãzute la <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cãtre COPYRO şi VISARTA. Tot astfel, sumele colectate de cãtre UPFR în calitate de colector unic pentru copii înregistrate sonor sau audiovizual prin procedeu digital se repartizeazã în condiţiile prevãzute la <>art. 107^2 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cãtre beneficiarii prevãzuţi la lit. a), b) şi c).
Împotriva Hotãrârii arbitrale pronunţate la data de 13 aprilie 2006 de Completul de arbitraj de pe lângã O.R.D.A. a declarat apel UCMR-ADA, care a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 5.657/2/2006, COPYRO - societate de gestiune colectivã a drepturilor de autor, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 5.957/2/2006, şi CREDIDAM, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 6.021/2/2006.
La termenul de judecatã din data de 23 noiembrie 2006, Curtea a admis excepţia de conexitate a cauzelor ce formeazã obiectul dosarelor nr. 5.957/2/2006, nr. 6.021/2/2006 şi nr. 5.657/2/2006 şi a dispus ataşarea dosarelor nr. 5.957/2/2006 şi 6.021/2/2006 la Dosarul nr. 5.657/2/2006.
I. Prin motivele de apel, apelanta UCMR-ADA a solicitat modificarea în parte a hotãrârii arbitrale apelate, în ceea ce priveşte repartizarea remuneraţiilor colectate de cãtre COPYRO, în sensul ca: remuneraţiile colectate de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport, sã fie repartizate în mod egal între organismele de gestiune colectivã ce reprezintã beneficiarii corespunzând fiecãreia dintre cele trei categorii prevãzute de <>art. 107^2 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; remuneraţiile colectate de COPYRO, ce se încadreazã în prevederile <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cele colectate de COPYRO potrivit art. 107^2 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, în condiţiile anterior arãtate, sã fie repartizate astfel cum s-a solicitat în cererea de arbitraj. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecatã efectuate.
Apelanta UCMR-ADA a criticat hotãrârea atacatã, apreciind-o ca fiind netemeinicã şi nelegalã pentru urmãtoarele motive:
1. Hotãrârea arbitralã atacatã contravine dispoziţiilor legale prevãzute de <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi, în plus, aceeaşi prevedere legalã primeşte în cadrul hotãrârii douã interpretãri total diferite.
Sub acest aspect, legiuitorul a prevãzut în mod expres cã "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecãreia dintre cele trei categorii prevãzute la lit. a), b) şi c), iar în interiorul fiecãrei categorii, conform celor stabilite la literele amintite."
Fãrã a exista nicio derogare de la aceastã prevedere, prin hotãrârea arbitralã criticatã, aratã apelanta, s-a apelat la douã unitãţi de mãsurã disproporţionate şi vãdit nelegale.
Astfel, pentru remuneraţiile colectate de UPFR în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, s-a stabilit prin hotãrârea apelatã o repartizare egalã pentru toate categoriile de beneficiari prevãzuţi la lit. a), b) şi c), astfel cum dispune <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fãrã niciun fel de distincţie ori deosebire.
În acelaşi timp, adoptând o altã unitate de mãsurã, un alt criteriu de apreciere pentru aceeaşi dispoziţie legalã, în cazul remuneraţiilor colectate de COPYRO ce se încadreazã tot în prevederile <>art. 107^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, hotãrârea arbitralã repartizeazã aceste remuneraţii doar beneficiarilor prevãzuţi la lit. c) a art. 107^2 alin. (1) din aceeaşi lege.
În opinia apelantei, dispoziţiile <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu puteau fi aplicate decât în sensul cã toate remuneraţiile colectate în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport (inclusiv hârtie) şi indiferent dacã sunt colectate de COPYRO sau de UPFR, se repartizeazã în cote egale beneficiarilor prevãzuţi la lit. a), b) şi c) din aceeaşi lege.
Totodatã, prin pronunţarea hotãrârii atacate a fost încãlcat principiul disponibilitãţii.
2. În mod nelegal şi netemeinic s-a reţinut în considerentele hotãrârii arbitrale atacate cã "utilizarea separatã a unei pãrţi din opera audiovizualã şi muzicalã prin reproducerea pe hârtie determinã pierderea caracterului de operã audiovizualã şi muzicalã; prin urmare nu se poate atrage plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã. Astfel, reproducerea separatã a textului operei muzicale, cât şi a scenariului unui film le conferã acestora caracterul de opere scrise."
Aceastã concluzie nu este susţinutã de nicio motivare, nefiind administrate în cauzã niciun fel de dovezi pe care sã se întemeieze un astfel de considerent ce nu este fundamentat de nicio dispoziţie legalã.
Apelanta mai aratã cã opera muzicalã poate fi exprimatã grafic printr-o partiturã, ea rãmânând o operã muzicalã, cu alte cuvinte partiturile muzicale sunt opere muzicale exprimate grafic.
Trebuie operatã şi distincţia dintre faptele de prezentare, reprezentare şi redare a operei muzicale, transpunerea în scris reprezentând doar o modalitate de reproducere, de prezentare a operelor, inclusiv a operelor muzicale, care nu conduce la naşterea unei opere muzicale, literare sau de altã naturã, opera fiind astfel singularã, individualã, unicã, dar prezentatã în mai multe moduri (grafic, sonor, scris).
Pentru cele arãtate anterior, apelanta apreciazã cã privarea prin hotãrârea arbitralã atacatã a autorilor de opere muzicale cu text de dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privatã pentru reproducerea în scop privat a textului acestor opere este lipsitã de temei legal şi constituie o îngrãdire a drepturilor patrimoniale de autor.
Apelanta a mai învederat faptul cã este eronat considerentul reţinut în hotãrârea arbitralã apelatã, în sensul cã autorii de opere scrise sunt reprezentaţi numai de COPYRO, în condiţiile în care autorii textelor operelor muzicale sunt membrii UCMR-ADA, iar autorii scenariilor sunt membrii DACIN-SARA.
În acest context, ţinând seama şi de caracterul restrâns al reprezentativitãţii COPYRO, remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, dacã ar fi reţinutã de acest organism de gestiune colectivã (COPYRO), ar fi repartizatã unui numãr restrâns de autori, iar autorii reprezentaţi de UCMR-ADA, atât români, cât şi strãini, nu ar beneficia niciodatã de remuneraţia ce li se cuvine.
Apelanta UCMR-ADA a subliniat cã, potrivit <>art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copie privatã nu poate face obiectul unei renunţãri din partea beneficiarilor", motiv pentru care, cu atât mai mult, nu poate fi suprimat acest drept prin hotãrârea apelatã.
3. Hotãrârea apelatã este netemeinicã şi în privinţa repartizãrii remuneraţiei editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentaţi de UCMR-ADA, repartizarea dispusã fiind lipsitã de o motivare care sã o justifice.
Pe de altã parte, potrivit <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, repartizarea trebuie sã se realizeze printr-un protocol încheiat între asociaţiile de editori, or pentru aceastã repartizare nu a fost iniţiatã nicio negociere şi nici nu a fãcut obiectul cererii de arbitraj, motiv pentru care la arbitraj nu a participat, cu excepţia UCMR-ADA, nicio asociaţie de editori.
4. Hotãrârea arbitralã apelatã este netemeinicã şi nelegalã şi sub aspectul stabilirii în cadrul pct. 3 din dispozitivul acesteia cã repartizarea cãtre UCMR-ADA se face numai pentru remuneraţia colectatã pânã la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Astfel, pe de o parte, UCMR-ADA era îndreptãţitã la remuneraţie colectivã nu pânã la intrarea în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 , ci pentru perioada în care a fost permisã reproducerea în scop privat a partiturilor, iar autorii reprezentaţi de UCMR-ADA sunt îndreptãţiţi sã beneficieze de remuneraţia compensatorie pentru copie privatã, prevãzutã la pct. 3 din hotãrârea apelatã, nu pe o perioadã limitatã de timp, ci de remuneraţia aferentã perioadei în care este permisã reproducerea în scop privat a partiturilor.
II. Prin cererea motivatã de apel, apelanta COPYRO - societate de gestiune colectivã a drepturilor de autor, a invocat excepţia lipsei calitãţii procesuale active a apelantei UCMR-ADA, prin hotãrârea apelatã recunoscându-se în mod nefondat dreptul la copie privatã a UCMR-ADA pentru cota de 5% pentru autorii reprezentaţi de UCMR-ADA şi 5% pentru editorii de muzicã reprezentaţi de UCMR-ADA din remuneraţia colectatã de COPYRO pentru copia privatã de pe hârtie format A4 de 80 g/mp şi aparatele: imprimantã, scanner, multifuncţionalã, cu sau fãrã funcţie de fotocopiere, şi fotocopiator.
În susţinerea excepţiei, apelanta COPYRO a arãtat cã, potrivit deciziilor directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, respectiv deciziile nr. 147 din 13 iulie 2005 şi nr. 148 din 13 iulie 2007, opozabile UCMR-ADA, s-au stabilit atât categoriile de beneficiari (COPYRO şi VISARTA), cât şi colectorul unic (COPYRO), între care UCMR-ADA nu se înscrie, şi, în consecinţã, aceasta din urmã nu are calitatea de organism de gestiune colectivã beneficiar pentru copia privatã de pe hârtie format A4 g/mp şi aparatele: imprimantã, scanner, multifuncţionalã, cu sau fãrã funcţie de fotocopiere, şi fotocopiator.
Pe fondul cererii de apel, apelanta COPYRO a apreciat cã dreptul subiectiv la remuneraţie compensatorie pentru copie privatã în domeniul operelor scrise nu poate fi recunoscut în favoarea intimatei UCMR-ADA pentru partiturile muzicale, înfãţişând şi motivele unei astfel de susţineri.
III. La termenul din 23 noiembrie 2006 DACIN-SARA a formulat cerere de aderare la apelul UCMR-ADA, în temeiul art. 293 din Codul de procedurã civilã, fãrã a depune şi motivele de fapt şi de drept ale cererii.
IV. Prin cererea motivatã de apel, apelantul CREDIDAM a solicitat a se dispune modificarea pct. 5 a hotãrârii arbitrale atacate, în sensul celor solicitate prin cererea de arbitraj, pag. 3 pct. D, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecatã şi judecarea cauzei în lipsã.
Prin motivele de apel formulate în scris, apelantul CREDIDAM a criticat hotãrârea apelatã, apreciind cã aceasta a fost pronunţatã cu încãlcarea prevederilor <>art. 107^2 lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, conform cãrora "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecãreia dintre cele trei categorii prevãzute la lit. a), b) şi c), iar, în interiorul fiecãrei categorii, conform celor stabilite la literele amintite".
V. La termenul din 18 ianuarie 2007 CREDIDAM a formulat întâmpinare la apelul UCMR-ADA, arãtând cã pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este susţinut de CREDIDAM şi prin apelul propriu, fiind vorba despre acelaşi punct V din hotãrârea arbitralã.
La termenul din 1 martie 2007, Curtea a respins excepţia tardivitãţii motivãrii apelului de cãtre UCMR-ADA, întrucât prima zi de înfãţişare în cauzã nu a fost cea din data de 12 octombrie 2006, întrucât la acel moment cauza a fost amânatã la cererea avocaţilor ce îi reprezintã pe UCMR-ADA şi DACIN-SARA, datã fiind adeziunea la protestul iniţiat de Baroul Bucureşti, motiv asimilabil forţei majore, care a lipsit pãrţile de posibilitatea susţinerii calificate a intereselor lor, pãrţile neputând pune concluzii în termenii art. 134 din Codul de procedurã civilã.
La acelaşi termen, Curtea a respins şi excepţia tardivitãţii declarãrii apelului de cãtre CREDIDAM, întrucât termenul prevãzut de <>art. 131^2 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 de modificare a <>Legii nr. 8/1996 s-a împlinit la data de 12 iunie 2006, în timp ce apelul a fost declarat la data de 9 iunie 2006.
În privinţa excepţiilor de nulitate a apelurilor, Curtea a apreciat cã sunt incidente în speţã dispoziţiile art. 288 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, temei pentru care a respins excepţia nulitãţii apelului UCMR-ADA invocatã de COPYRO, deoarece cererea de apel a fost depusã la O.R.D.A, cu consecinţa respingerii, ca rãmasã fãrã obiect, a excepţiei nulitãţii cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, dat fiind caracterul incidental al acesteia în raport de apelul UCMR-ADA.
Totodatã, a admis excepţia cu acelaşi obiect privind apelurile formulate de COPYRO şi CREDIDAM invocatã de UCMR-ADA, cererile fiind depuse direct la instanţa de apel, cu încãlcarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
La acelaşi termen de judecatã, COPYRO a invocat excepţia lipsei calitãţii procesuale active a UCMR-ADA, în raport cu care Curtea a reţinut cã fusese invocatã prin apelul declarat, ce a fost anulat în aplicarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, astfel cã este posibilã soluţionarea sa separat drept excepţie procesualã absolutã, odatã cu apelurile, întrucât tinde la modificarea hotãrârii arbitrale întocmai ca şi cãile de atac împotriva acesteia.
Curtea se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor procesuale, dupã cum urmeazã:
În ceea ce priveşte excepţia nulitãţii apelurilor formulate de COPYRO şi CREDIDAM invocatã de UCMR-ADA, se constatã cã acestea au fost depuse direct la instanţa de judecatã, şi nu la O.R.D.A., organismul la sediul cãreia funcţioneazã Comisia arbitralã, şi se depune de cãtre aceasta din urmã hotãrârea arbitralã, asigurând comunicarea hotãrârii cãtre pãrţi.
Astfel, O.R.D.A. poate fi asimilat unei instanţe de judecatã inclusiv din perspectiva naturii şi a efectelor produse de hotãrârile arbitrale, asimilabile hotãrârilor judecãtoreşti, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, interpretate extensiv, potrivit cãrora "apelul se depune la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, sub sancţiunea nulitãţii".
<>Art. 131^2 pct. 9 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu derogã de la aceastã normã de drept comun, întrucât nu conţine nicio referire la locul depunerii apelului, fiind o normã de competenţã.
Drept urmare, Curtea va anula apelurile declarate de COPYRO şi CREDIDAM împotriva Hotãrârii arbitrale din 13 aprilie 2006.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calitãţii procesuale active a UCMR-ADA, invocatã de COPYRO, Curtea reţine cã aceasta vizeazã cotele de 5% pentru autorii reprezentaţi de UCMR-ADA şi 5% pentru editorii de muzicã reprezentaţi de UCMR-ADA din remuneraţia colectatã de COPYRO pentru copia privatã de pe hârtie format A4 de 80 g/mp şi aparatele: imprimantã, scanner, multifuncţionalã, cu sau fãrã funcţie de fotocopiere, şi fotocopiator.
În susţinerea excepţiei COPYRO a arãtat cã UCMR-ADA nu face parte dintre categoriile de beneficiari stabilite prin deciziile directorului general O.R.D.A. nr. 147 din 13 iulie 2005 şi nr. 148 din 13 iulie 2005, opozabile UCMR-ADA.
Aceastã apãrare vizând lipsa calitãţii de reprezentant al vreunei categorii de beneficiari pentru remuneraţia pentru copia privatã de pe hârtie format A4 de 80 g/mp şi anumite aparate este în strânsã legãturã cu fondul cauzei, considerentele relative la calitatea de reprezentant a UCMR-ADA regãsindu-se în analiza motivelor de apel ale acestei persoane (pct. 2 şi 4).
În acest moment se poate reţine cã în mod corect Comisia arbitralã a recunoscut dreptul autorilor de opere muzicale la remuneraţia pentru copia privatã în considerarea caracterului reproductibil al partiturilor, însã numai pânã la data de 25 septembrie 2005, data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 , prin care s-au exclus explicit partiturile de la plata remuneraţiei.
Examinând hotãrârea atacatã prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Curtea constatã urmãtoarele:
I. 1. În ceea ce priveşte apelul UCMR-ADA se constatã cã vizeazã în primul rând modul de aplicare, prin hotãrârea arbitralã atacatã, a prevederilor <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu trimitere implicitã la dispoziţia la pct. II.5 coroboratã cu pct. II.3.
Prin aceastã dispoziţie s-a stabilit cã remuneraţia compensatorie încasatã de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital pe hârtie va fi repartizatã potrivit pct. II.3, respectiv 50% pentru autori, din care doar 5% revin UCMR-ADA, şi 50% pentru editori, din care doar 5% revin editorilor de muzicã, reprezentaţi de cãtre UCMR-ADA.
Conform <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecãreia dintre cele trei categorii prevãzute la lit. a), b) şi c), iar în interiorul fiecãrei categorii, conform celor stabilite la literele amintite".
Interpretarea datã de UCMR-ADA textului citat, în sensul cã remuneraţia încasatã de COPYRO trebuie sã fie repartizatã egal tuturor categoriilor de beneficiari prevãzuţi la lit. a), b) şi c) ale art. 107^2 alin. (1), nu numai beneficiarilor prevãzuţi la lit. c), este excesivã, fiind bazatã pe o citire greşitã a normei şi pe ignorarea voinţei legiuitorului, motiv pentru care nu poate fi primitã.
Interpretat literal, textul trimite la fiecare categorie de suporturi ce reprezintã separat obiectul reglementãrilor prevãzute la lit. a), b) şi c) ale art. 107^2 alin. (1), şi nu la toate trei deodatã, în sensul cã pentru fiecare categorie de suport ce permite înregistrarea de copii, fie sonor [lit. a)], fie audiovizual [lit. b)], fie pe hârtie [lit. c)], de aceastã datã, prin procedeu digital, are loc o împãrţire separatã între aceiaşi beneficiari care sunt îndreptãţiţi, în fiecare caz, la remuneraţia pentru copiile realizate prin procedeu analogic.
Aşadar, şi textul cuprins la lit. d) presupune o triplã repartizare, în funcţie de fiecare tip de suport prevãzut la lit. a), b) şi c) ale art. 107^2 alin. (1), în cadrul cãreia se asigurã egalitatea dintre beneficiari iar, în cadrul acestora, conform aceloraşi reguli din ipotezele la care se face trimitere.
Dacã s-ar accepta interpretarea apelantei, ar însemna ca lit. d) sã presupunã o singurã repartizare a fiecãrei remuneraţii, încasatã fie de COPYRO, fie de UPFR, indiferent de suport, între toate categoriile de beneficiari, în mod egal, respectiv câte 33,33% pentru cei menţionaţi la lit. a), 33,33% pentru cei menţionaţi la lit. b) şi 33,33% pentru cei menţionaţi la lit. c), ceea ce nu poate fi acceptat nici printr-o interpretare logicã şi nici prin prisma voinţei legiuitorului la momentul editãrii normei.
Prin întregul art. 107^2 s-a urmãrit împãrţirea remuneraţiei pe categorii de beneficiari, ca titulari de drept de autor şi drepturi conexe, pentru opere în strictã legãturã cu suporturile şi aparatele ce permit reproducerea operelor, în sensul cã sunt îndreptãţiţi la remuneraţie doar titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse pe suporturile şi aparatele menţionate în fiecare dintre ipotezele enumerate la lit. a), b) şi c) ale alin. (1) al <>art. 107^2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Pentru identitate de raţiune (interpretarea logicã), şi în cazul înregistrãrilor realizate prin procedeu digital trebuie urmãritã aceeaşi finalitate a legiuitorului, care asigurã o repartizare justã şi echitabilã.
Importantã este determinarea în fiecare caz a categoriei de "beneficiari", care poate diferi în cazul înregistrãrilor prin procedeu digital de cea din ipoteza înregistrãrilor prin procedeu analogic.
Prin acceptarea interpretãrii apelantei s-ar extrapola noţiunea de "beneficiari", cu referire strictã la titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse cu ajutorul unor anumite aparate şi pe anumite suporturi, la alte categorii de titulari care nu au legãturã cu un anumit mod de reproducere a operei.
De exemplu, producãtorii de înregistrãri audiovizuale ar fi îndreptãţiţi la remuneraţia încasatã de COPYRO pentru opere înregistrate digital pe hârtie, ceea ce ar fi contrar voinţei legiuitorului, în acelaşi timp, inechitabil pentru adevãraţii beneficiari. În schimb, este acceptabil ca autorii de opere literare, alãturi de creatorii de opere muzicale sau audiovizuale, inclusiv editorii unor asemenea opere (prin voinţa legiuitorului) sã figureze printre beneficiarii remuneraţiei în cazul fonogramelor şi videogramelor (pe suport CD ori DVD), atât timp cât operele în sine sunt susceptibile de reproducere pe atari suporturi prin mijloace tehnice specifice.
Alãturi de noţiunea de "beneficiari", este importantã în interpretarea textului şi sintagma "pe orice tip de suport", care nu are sensul dat de apelantã - "indiferent de suport" -, ajungând la o cumulare a categoriilor de beneficiari într-o singurã repartizare a remuneraţiei.
În realitate, sensul dat de legiuitor este cel de "pe fiecare tip de suport" dintre cele reglementate distinct în ipotezele anterioare, pentru aceeaşi raţiune pentru care legiuitorul a delimitat categoriile de beneficiari în raport cu modul de reproducere a operei.
Contrar susţinerilor apelantei, Comisia arbitralã a respectat modul de repartizare prevãzut de lege cu referire la fiecare categorie de "beneficiari", având în vedere, în mod corect, în cazul copiilor înregistrate pe hârtie, exclusiv beneficiarii prevãzuţi la lit. c) - autori şi editori -, cãrora li s-a prevãzut o repartizare egalã, conform art. 107^2 alin. (1) lit. d) (dispoziţia prevãzutã la II.5 cu referire la pct. II.3 din hotãrârea arbitralã).
Instanţa de judecatã nu a fost învestitã cu aprecierea modului de repartizare a remuneraţiilor colectate de UPFR în cazul copiilor realizate prin procedeu digital, în absenţa unor critici explicite relative la dispoziţia cuprinsã la art. II.4 din hotãrârea arbitralã, referirile apelantei la acea dispoziţie având doar scopul de a întãri propria interpretare datã <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, apelanta fiind de acord cu conţinutul dispoziţiei respective.
Însã, faptul cã s-au avut în vedere în acel caz concomitent toate categoriile de beneficiari prevãzute la lit. a), b) şi c) ale <>art. 107^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu înseamnã cã s-au aplicat regulile de interpretare propuse de apelanta UCMR-ADA, ci cã s-a ajuns la acelaşi rezultat prin determinarea categoriilor de beneficiari, în raport cu tipul de suport cu care operele asupra cãrora poartã drepturile beneficiarilor sunt compatibile prin reproducere.
O dovadã a acestei concluzii este faptul cã în cazul remuneraţiilor încasate de COPYRO (colector unic al remuneraţiei pentru opere "de pe hârtie", conform <>Deciziei nr. 147 din 13 iulie 2005 emise de cãtre directorul general al O.R.D.A) s-au identificat alţi beneficiari, aşadar s-a procedat la o repartizare diferitã a remuneraţiei în raport cu aceştia, ceea ce denotã o aplicare unitarã a dispoziţiilor <>art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi nu o unitate dublã de mãsurã în aplicarea aceleiaşi norme, dupã cum susţine apelanta.
În cadrul fiecãrei categorii de beneficiari s-au aplicat regulile stabilite în aceleaşi ipoteze: cum în cazul menţionat la lit. c) nu se indica modul de repartizare între autori (ci doar între editori), era la latitudinea Comisiei arbitrale sã determine procentul de repartizare, ceea ce s-a şi întâmplat în cauzã, urmând a fi respinse ca nefondate criticile apelantei pe aspectele analizate.
2. Acest motiv de apel vizeazã modul de repartizare a remuneraţiei între autori (dispoziţia prevãzutã la pct. II.3, corespunzãtor şi cea de la pct. II.5), apelanta susţinând cã i se cuvine un procent de 29% în loc de 5%, în considerarea caracterului reproductibil al operei muzicale şi a naturii acesteia în cazul reproducerii pe hârtie.
Curtea agreeazã definiţia datã de apelantã operei muzicale ca fiind "ordinea sonorã expresivã codificatã grafic într-o partiturã" şi acceptã necesitatea fixãrii în format grafic a unei compoziţii sonore pentru a deveni operã muzicalã, consecinţa fireascã a acestei constatãri fiind posibilitatea reproducerii operei muzicale fixate grafic.
În contextul dispoziţiei criticate din hotãrârea arbitralã, nu intereseazã aptitudinea de reprezentare a operei, în sens de execuţie muzicalã, ce ar avea, eventual, legãturã cu realizarea de înregistrãri sonore ori audiovizuale, ci cu posibilitatea realizãrii de copii în format grafic, în aplicarea definiţiei reproducerii cuprinse la <>art. 14 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în contextul copiei private prevãzute la art. 34 din aceeaşi lege.
Aceastã posibilitate vizeazã partiturile muzicale, ca transpunere graficã a operei muzicale, al cãror regim juridic este diferit în reglementarea anterioarã datã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 faţã de cea actualã (în vigoare din 25 septembrie 2005), care intereseazã cauza în raport cu momentul cererii de arbitraj - 2006.
Autorii operei de aceastã naturã nu mai beneficiazã în prezent de plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã în cazul reproducerii partiturilor muzicale, astfel cum în mod corect au stabilit arbitrii, care le-au recunoscut dreptul doar pânã la modificarea reglementãrii.
Concluzia anterioarã se bazeazã pe dispoziţiile <>art. 34 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în forma stabilitã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 (s-a introdus sintagma subliniatã în paragraful urmãtor).
Acesta prevede la alin. (1) cã "nu constituie o încãlcare a dreptului de autor ... reproducerea unei opere, cu excepţia partiturilor muzicale, fãrã consimţãmântul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii ...", însã, în asemenea situaţii, titularul dreptului de autor este îndreptãţit la remuneraţia menţionatã la alin. (2), compensaţie strict legatã de reproducerea operei fãrã acordul titularului dreptului în situaţiile expres reglementate la alin. (1) şi acordatã inclusiv pentru suporturi pe care se pot realiza reproduceri ale operelor "fixate grafic".
Din interpretarea logicã a textului prin metoda per a contrario rezultã cã în prezent partiturile muzicale, deşi pot fi reproduse, dat fiind cã sunt exprimate grafic, nu pot fi reproduse fãrã consimţãmântul autorului nici mãcar în cazurile expres arãtate la alin. (1), ceea ce înseamnã şi cã sunt exceptate din categoria operelor cuprinse la alin. (2), pentru care se plãteşte remuneraţia.
Acest text, în forma în care este interpretat de instanţã, nu contravine Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţionalã (filele 9-15 din documentaţia depusã de COPYRO în dosarul întocmit la O.R.D.A.).
Directiva (art. 5 pct. 2) lasã la latitudinea statelor introducerea în legislaţia internã a unor derogãri sau limitãri de la dreptul la reproducere, cu excepţia partiturilor, ceea ce confirmã constatarea anterioarã cã partiturile muzicale nu pot face sub nicio formã obiectul unor încãlcãri permise ale dreptului de autor (în situaţii de natura celor prevãzute la art. 34 din legea internã, nu face obiectul cauzei de faţã analiza din perspectiva <>art. 33 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare), cu consecinţa cã autorul lor nici nu poate beneficia de remuneraţie.
Constatarea anterioarã impune consideraţii suplimentare pentru ipoteza în care partiturile sunt însoţite de text, valabile, de altfel, în cazul oricãrei opere muzicale compuse din compoziţia muzicalã în sine şi textul care o însoţeşte.
Atare operã muzicalã este, fãrã îndoialã, o operã comunã în sensul <>art. 5 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ca întreg alcãtuit din contribuţiile coautorilor, existând un singur drept de autor asupra întregului, exercitat în comun.
O concluzie asemãnãtoare poate fi formulatã şi în cazul operei audiovizuale lato sensu (incluzând şi operele cinematografice), astfel cum aceasta este definitã la <>art. 64 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, explicit caracterizatã de legiuitor ca fiind operã comunã, şi în art. 66 (cu toate cã pânã la acel moment fusese calificatã drept operã colectivã).
Apelanta a criticat considerentele Comisiei arbitrale, potrivit cãrora utilizarea separatã a unei pãrţi din opera muzicalã sau audiovizualã prin reproducere pe hârtie determinã pierderea caracterului de operã audiovizualã şi muzicalã, întrucât reproducerea separatã a textului operei muzicale, precum şi a scenariului unui film le conferã acestora caracterul de opere scrise.
În acest context, Curtea apreciazã cã, în principiu, modul de utilizare (în cauzã intereseazã posibilitatea reproducerii pe hârtie) nu afecteazã natura operei dobânditã la momentul creãrii sale, însã se impun urmãtoarele precizãri:
Posibilitatea utilizãrii separate, inclusiv prin reproducere, este recunoscutã în cazul operei comune prin art. 5 alin. (4) din lege, depinzând de modul de determinare a contribuţiei fiecãrui coautor: numai în mãsura în care aceasta este distinctã, uşor determinabilã în ansamblul operei, aşadar, dacã opera este divizibilã, pãrţile din operã astfel identificabile pot fi utilizate separat.
"Utilizare separatã" nu înseamnã însã simpla reproducere prin mijloace diferite, specifice genului cãruia îi aparţine partea respectivã (ca în exemplul dat în motivele de apel, când textul compoziţiei muzicale înregistrate pe un CD este reprodus în scris şi inclus în acelaşi CD), ci doar când atari reproduceri au loc în ocazii diferite, numai pentru una dintre cele douã pãrţi ale operei, în caz contrar este vorba despre o utilizare "împreunã" a contribuţiilor coautorilor.
În principiu, utilizarea separatã este posibilã când contribuţiile aparţin unor genuri diferite, fiind indiferentã mãsura în care atare posibilitate se concretizeazã în fiecare caz, întrucât în speţã intereseazã recunoaşterea şi acceptarea unor reguli, ce pot fi nuanţate în cazuri particulare.
Explicaţia acestui mecanism rezidã în faptul cã fiecare coautor asupra întregului este în acelaşi timp autor al propriei contribuţii, ceea ce înseamnã cã partea respectivã de contribuţie este susceptibilã de a face obiectul unei opere în sensul art. 7 din lege: în cazul textului operei muzicale, este recunoscut acela generic de operã scrisã, în mãsura în care nu poate fi încadrat în genul liric pentru a reprezenta o operã literarã (cazul operelor literare preexistente, în sensul cã nu au fost scrise special pentru a însoţi compoziţia muzicalã, este şi mai evident).
Aceastã constatare este valabilã şi în cazul partiturilor muzicale cu text - pentru a se putea da un rãspuns criticilor din cel de-al doilea motiv de apel al UCMR-ADA: în mãsura în care partitura este reprodusã însoţitã de text, se aplicã regimul juridic al partiturilor arãtat anterior, însã dacã se realizeazã o reproducere pe hârtie a textului separat de compoziţia muzicalã (vorbind în principiu) se aplicã regulile operei scrise.
În acest sens a apreciat Comisia arbitralã cã reproducerea separatã, pe suport hârtie, a textului operei muzicale îi conferã acesteia caracterul de operã scrisã: este discutabil dacã prin atare exploatare chiar se dobândeşte caracterul de operã scrisã ori doar se confirmã, însã distincţia este puţin importantã în context.
Esenţial este faptul cã se recunoaşte dreptul autorilor de opere muzicale cu text la remuneraţia compensatorie pentru copie privatã în cazurile şi condiţiile anterior arãtate, contrar susţinerilor apelantei.
Similar, dacã textul operei muzicale este reprodus pe hârtie "separat" (potrivit precizãrilor arãtate) de compoziţia muzicalã, se aplicã regulile operei scrise, iar dacã reproducerea pe hârtie a textului se realizeazã în cadrul folosirii operei muzicale ca întreg, aşadar "împreunã" cu compoziţia muzicalã, se aplicã regulile operei muzicale.
În acest ultim caz se impune o precizare: dupã cum s-a arãtat, opera comunã presupune un singur drept de autor cu mai mulţi titulari, ceea ce înseamnã cã, în cadrul utilizãrii operei ca întreg, coautorilor li se cuvine o singurã remuneraţie, conform art. 5 alin. (5) din lege, în proporţiile convenite sau proporţional cu contribuţia fiecãruia, în absenţa unei convenţii.
Aşadar, chiar dacã are loc o reproducere pe hârtie a textului alãturi de înregistrarea sonorã ori audiovizualã, reprodusã pe orice tip de suport (exceptând suportul hârtie, cu care cele douã forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plãti douã remuneraţii pentru fiecare contribuţie reprodusã prin mijloace specifice, în caz contrar încãlcându-se normele ce reglementeazã regimul juridic al operei comune.
Or, dreptul la remuneraţie pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotãrârea arbitralã la fixãrile sonore şi audiovizuale (dispoziţiile pct. II.1 şi II.2, precum şi ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoaşterii dreptului la remuneraţie şi pentru copia realizatã pe suport hârtie prin procedeu analogic sau digital.
Comisia arbitralã a considerat cã procentul cuvenit nu trebuie încasat de UCMR-ADA, ci de COPYRO, apreciere în legãturã cu care apelanta a formulat o criticã distinctã.
Conform <>Deciziei nr. 3/1997 , emisã de directorul general al O.R.D.A., UCMR-ADA a fost avizatã sã funcţioneze ca organism de gestiune colectivã a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical, în timp ce COPYRO îi reprezintã generic pe autorii de opere scrise susceptibile de a fi reproduse pe suport de hârtie atât prin procedeul analogic, cât şi digital.
Atribuţiile apelantei de gestionare a drepturilor sunt exercitate în strictã legãturã cu domeniul muzical, aşadar nu pot fi valorificate în cazurile în care se aplicã regulile operei scrise, dupã distincţiile arãtate anterior, ci doar în care este implicatã opera muzicalã ca întreg.
În cazul operelor scrise, gestiunea colectivã, obligatorie pentru exerciţiul dreptului la remuneraţia compensatorie pentru copia privatã realizatã pe suport hârtie în condiţiile <>art. 123^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 în forma actualã, se exercitã de cãtre COPYRO şi pentru titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, conform alin. (2) din aceeaşi lege, fiind vorba, aşadar, despre un mandat legal în cazul unei asemenea gestiuni colective obligatorii.
Curtea nu este în mãsurã sã evalueze dacã procentul de 5% stabilit a se încasa de cãtre beneficiarii reprezentaţi de UCMR-ADA este mic, neavând repere în acest sens, însã este cert cã nu poate fi acceptat procentul de 29% pretins de apelantã, dat fiind caracterul de excepţie al situaţiei în care aceşti beneficiari încaseazã remuneraţia pentru copia privatã pentru suport hârtie.
Faţã de cele expuse, Curtea va înlãtura ca nefondate susţinerile apelantei pe aspectele analizate.
3. În ceea ce priveşte modul de repartizare a remuneraţiei editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentaţi de UCMR-ADA, criticile apelantei sunt fondate.
Conform <>art. 107^2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "sumele cuvenite editorilor se repartizeazã acestora numai prin asociaţiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conţinând criteriile de repartiţie şi procentele cuvenite fiecãrei asociaţii", sens în care trebuie sã se iniţieze o negociere la care participã asociaţiile de editori care îndeplinesc cerinţele stabilite prin decizie a directorului general al O.R.D.A.
Aceastã negociere ţine de o etapã ulterioarã prezentei negocieri finalizate prin arbitraj, la care se presupune cã participã şi alte asociaţii decât cele reprezentate în speţã, situaţie în care nu era posibilã determinarea de cãtre Comisia arbitralã a asociaţiilor de editori cãrora li se cuvin pãrţi din cota ce revine editorilor şi nici procentele din atare cotã.
În acest sens, urmeazã ca din art. II pct. 3 lit. b) al dispozitivului hotãrârii arbitrale sã se elimine aceste menţiuni, iar textul va avea urmãtorul cuprins: "50% pentru editori".
4. În ceea ce priveşte durata în timp a repartizãrii cãtre UCMR-ADA a procentului de 5% stabilit în baza art. II.3 lit. a) al dispozitivului, se reţine cã apelanta a criticat acordarea acestuia numai pentru remuneraţia colectatã pânã la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 8/1996 .
Curtea apreciazã cã durata în timp a fost stabilitã corect de cãtre Comisia arbitralã, pentru argumentele deja dezvoltate la pct. 2 din motivele de apel al UCMR-ADA, întrucât dreptul la remuneraţie în considerarea reproducerii partiturilor muzicale a fost recunoscut de legiuitor prin reglementarea anterioarã, aşadar prin <>art. 34 alin. (1) în forma anterioarã modificãrii Legii nr. 8/1996 prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 , nu şi în prezent, în contextul includerii explicite în legea menţionatã a partiturilor ca excepţie de la plata remuneraţiei pentru copia privatã.
Curtea apreciazã însã cã dreptul beneficiarilor în legãturã cu partiturile poartã asupra remuneraţiei cuvenite pânã la acea datã, indiferent dacã a fost sau nu a fost colectatã, întrucât recunoaşterea dreptului nu poate fi arbitrarã, depinzând de împrejurãri exterioare, precum încasarea remuneraţiei de la fabricanţii şi importatorii de suporturi sau de aparate.
În aceastã situaţie, se impune modificarea hotãrârii arbitrale, în sensul cã art. II pct. 3 lit. a) din hotãrâre va avea urmãtorul cuprins: "5% revin UCMR-ADA din remuneraţia compensatorie datoratã pânã la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe", şi nu din cea efectiv colectatã pânã la acel moment.
Pentru considerentele expuse la pct. 3 şi 4 din motivele de apel, Curtea va admite apelul, va schimba hotãrârea arbitralã în temeiul art. 296 din Codul de procedurã civilã, în sensul celor anterior expuse, menţinând celelalte dispoziţii ale hotãrârii atacate.
III. În ceea ce priveşte cererea de aderare la apel formulatã de DACIN-SARA, se constatã cã nu s-au formulat motive de apel, dar cererea are caracter incidental în raport cu apelul UCMR-ADA, socotindu-se cã intenţioneazã sã îşi însuşeascã acele motive care vizeazã categoriile de beneficiari pe care DACIN-SARA înţelege sã îi reprezinte, respectiv autorii de scenarii de film.
Sunt întru totul valabile considerentele expuse în apelul UCMR-ADA relative la textieri, întrucât, dupã cum s-a arãtat, şi opera audiovizualã lato sensu (incluzând şi operele cinematografice), astfel cum aceasta este definitã în <>art. 64 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este caracterizatã de legiuitor în art. 66 ca fiind operã comunã, întocmai ca şi în cazul operei muzicale compuse din compoziţia muzicalã în sine şi textul care o însoţeşte.
Astfel, şi în cazul scenariştilor se considerã cã dacã scenariul este reprodus pe hârtie "separat" (potrivit precizãrilor arãtate) de opera audiovizualã, se aplicã regulile operei scrise, iar dacã reproducerea pe hârtie a textului se realizeazã în cadrul folosirii operei audiovizuale ca întreg, aşadar "împreunã" cu celelalte contribuţii la crearea operei, se aplicã regulile operei audiovizuale, cu consecinţe asupra beneficiarilor remuneraţiei pentru copia privatã în fiecare caz.
În situaţia în care scenariul însoţeşte, reprodus pe hârtie, un film sau o altã operã de aceeaşi naturã înregistrat analogic sau digital, pe orice tip de suport (exceptând suportul hârtie, cu care cele douã forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plãti douã remuneraţii pentru fiecare contribuţie reprodusã prin mijloace specifice, în caz contrar încãlcându-se normele ce reglementeazã regimul juridic al operei comune.
Or, dreptul la remuneraţie pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotãrârea arbitralã la fixãrile sonore şi audiovizuale (dispoziţiile pct. II.1 şi II.2, precum şi ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoaşterii dreptului la remuneraţie şi pentru copia realizatã pe suport hârtie, prin procedeu analogic sau digital.
Prima ipotezã este viabilã, însã beneficiarii sunt reprezentaţi de COPYRO pentru argumente similare ca şi în cazul textierilor.
IV. Dupã cum s-a arãtat, la termenul din 18 ianuarie 2007, CREDIDAM a formulat întâmpinare la apelul UCMR-ADA, arãtând cã pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este susţinut de CREDIDAM şi prin apelul propriu, fiind vorba despre acelaşi punct V din hotãrârea arbitralã.
În contextul anulãrii apelului principal formulat de CREDIDAM la termenul din 1 martie 2007, Curtea apreciazã cã susţinerile din întâmpinare, arãtate mai sus, pot fi socotite ca fiind rãspunzãtoare unui apel incidental, formulat în condiţiile art. 293 din Codul de procedurã civilã, în legãturã cu care, de altfel, COPYRO a invocat excepţia nulitãţii la acelaşi termen din 1 martie 2007, respinsã ca neîntemeiatã de cãtre instanţã.
Considerentele expuse cu ocazia analizãrii primului motiv de apel formulat de UCMR-ADA sunt pe deplin valabile şi în cazul cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, pe temeiul cãrora Curtea apreciazã cã şi cererea cu caracter incident este nefondatã şi o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia lipsei calitãţii procesuale active a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, invocatã de Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - COPYRO.
Anuleazã apelurile declarate de apelantele Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - COPYRO şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) împotriva Hotãrârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006.
Admite apelul declarat de apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA împotriva Hotãrârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în contradictoriu cu apelantele Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - COPYRO şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) şi intimaţii Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România - UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - DACIN-SARA, Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor Audiovizuale - UPFAR-ARGOA şi Societatea de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - VISARTA.
Schimbã în parte hotãrârea, în sensul cã:
Art. II pct. 3 lit. a) va avea urmãtorul cuprins: "5% revin UCMR-ADA din remuneraţia compensatorie datoratã pânã la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe".
Art. II pct. 3 lit. b) va avea urmãtorul cuprins: "50% pentru editori".
Menţine celelalte dispoziţii ale hotãrârii.
Respinge ca nefondate cererile de aderare la apel formulate de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) şi Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - DACIN-SARA.
Respinge cererea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA de acordare a cheltuielilor de judecatã.
Irevocabilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 mai 2007.
Preşedinte,
Andreia Constanda
Judecãtor,
Viorel Voineag
Grefier,
Marina Ungureanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
