Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 278 din 23 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 450 din 23 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 30D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna Monica-Iulia Costea, în calitate de consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa părţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează că partea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei, în principal ca inadmisibilă, întrucât este criticată o omisiune de reglementare, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, argumentând conformitatea textului de lege ce formează obiectul acesteia cu prevederile constituţionale invocate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat este constituţional numai în măsura în care termenul în care pot fi atacate hotărârile Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Apreciază că s-ar impune o decizie interpretativă care să suplinească lacuna legislativă semnalată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6.245 din 5 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.128/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucureşti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă regulile de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, cu efectul împiedicării exercitării dreptului la apărare de către persoana interesată. Arată că art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 reglementează un termen de 15 zile al cărui obiect nu se poate cunoaşte cu exactitate, întrucât nu se ştie dacă se referă şi la termenul în care trebuie introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sau doar la termenul în care hotărârea neatacată - într-un termen neprecizat de ordonanţă şi care poate fi mai scurt sau mai lung de 15 zile - devine titlu executoriu. Precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 instituie un contencios administrativ special, în care termenul căii de atac pentru hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu este nicăieri reglementat expres şi nici nu se face trimitere la vreun alt act normativ pentru instituirea termenului căii de atac. Menţionează că hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au întotdeauna natura juridică a unui act administrativ jurisdicţional, astfel că nu se poate reţine faptul că termenul la care se referă art. 20 alin. (10) din ordonanţă ar fi cel prevăzut la art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Apreciază că, în acest context, interpretul legii este obligat să suplinească reglementarea cu supoziţii, iar, prin modul de redactare, textul de lege criticat creează o confuzie care împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că îşi însuşeşte pe deplin motivarea cuprinsă în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere liberului acces la justiţie şi nici nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009, precizează că, potrivit art. 20 alin. (8) şi (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, hotărârile Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care se soluţionează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ. Arată că textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, în conformitate cu care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 - "Accesul liber la justiţie" şi art. 24 - "Dreptul la apărare" din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 încalcă dreptul la apărare ca urmare a faptului că reglementează un termen de 15 zile al cărui obiect nu se poate cunoaşte cu exactitate, întrucât nu se ştie dacă se referă la termenul în care trebuie introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sau doar la termenul în care hotărârea neatacată devine titlu executoriu.
Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate stabileşte că hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 "care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu". Alin. (2) al art. 20, la care face referire textul de lege criticat, prevede după cum urmează: "Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1)". Este vorba despre sesizarea pe care persoana care se consideră discriminată o poate adresa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
Articolul 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, la care se face trimitere în textul mai sus redat, priveşte structura şi rolul Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, stabilind că acesta este un "organ colegial, deliberativ şi decizional, responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009, analizând o critică similară, referitoare la faptul că nu este precis determinat momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul de lege ce formează şi obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor alin. (8) şi (9) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, hotărârile Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care acesta soluţionează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta având obligaţia ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituţional. Or, reglementările deduse controlului de constituţionalitate satisfac exigenţele impuse de normele constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentală şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
În plus, Curtea remarcă faptul că textul de lege a fost introdus prin art. I pct. 6 din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006. Or, la acel moment, art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 avea o redactare diferită de cea din prezent, astfel că folosirea, în cuprinsul textului de lege criticat, a formei articulate cu articol hotărât a substantivului "termen" se justifica, având în vedere ca acesta viza ipoteza normativă a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care, la data respectivă, prevedea că "Actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicţionale de atac".
Totodată, în acelaşi sens, Curtea observă că textul de lege criticat este plasat în corpul ordonanţei imediat după prevederea care stabileşte că "hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii", cuprinsă în art. 20 alin. (9) din ordonanţă, ceea ce conduce, printr-o interpretare teleologică, la ideea că termenul de 15 zile la care se referă art. 20 alin. (10) este cel prevăzut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în redactarea de la data introducerii în ordonanţă a textului de lege supus în cauza de faţă controlului de constituţionalitate. Ca atare, termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ. Necontestarea în acest termen a hotărârii menţionate conferă acesteia caracter de titlu executoriu.
De altfel, Curtea observă că, în art. 82 alin. (1) din anexa la Ordinul preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, se precizează explicit şi fără niciun echivoc că hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Alin. (2) al aceluiaşi articol reia cuprinsul textului de lege criticat în cauza de faţă, dar în condiţiile clarificării aduse prin alineatul precedent al art. 82 din ordinul menţionat.
Tot astfel, Curtea reţine că împrejurarea că hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au întotdeauna natura juridică a unui act administrativ jurisdicţional, aşa cum arată autorul excepţiei, nu are nicio relevanţă sub aspectul posibilităţii existenţei unui alt termen decât cel prevăzut de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, de vreme ce acesta din urmă nu distinge după cum actele administrative contestate pe calea contenciosului administrativ au sau nu caracter jurisdicţional. Mai mult decât atât, caracterul administrativ jurisdicţional este de esenţa hotărârilor pronunţate în baza art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
