Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 278 din 1 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 7 si 10 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilvania" - S.A. Ghimbav în Dosarul nr. 13.829/2002 al Judecãtoriei Braşov. La apelul nominal este prezenta Societatea Comercialã "Transilvania" - S.A. Ghimbav, prin avocat Florea Maican şi consilier juridic Viorel Opris, lipsind Valerica Savin, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în fata instanţei de judecata. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statuat ca textele ce fac obiectul exceptiei sunt constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 13.829/2002, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilvania" - S.A. Ghimbav. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, contravin prevederilor art. 16, 41, 134 şi 135 din Constituţie. În opinia autorului exceptiei, bunurile dobândite în procesul de privatizare au devenit obiect al proprietãţii private, statul neavând un drept de dispoziţie asupra lor, acestuia din urma revenindu-i obligaţia de a ocroti proprietatea în mod egal, indiferent de titular. Posibilitatea recunoscuta statului de a dispune înstrãinarea unor bunuri care nu-i aparţin echivaleaza cu intervenţia statului în raporturile de drept privat, ceea ce are ca efect o inadmisibila restrangere a domeniului libertãţii şi siguranţei contractelor, incompatibilã cu conceptul de economie de piata. Se mai susţine ca dispoziţiile criticate contravin art. 16, 41 şi 135 din Constituţie, prin aceea ca, deşi proprietatea este ocrotitã în mod egal, indiferent de titular, egalitatea este infranta, deoarece se acorda un regim de favoare chiriaşilor cumpãrãtori în dãuna proprietãţii private a societãţilor comerciale. Instanta de judecata considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Guvernul apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Este invocatã în acest sens jurisprudenta Curţii, care, prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 şi prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, a statuat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 1: "Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi. Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuintele care depãşesc suprafeţele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat locuintele din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare, echivalente unor lucrãri de arta sau ornamentale deosebite, sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscina, sauna, sera, crama, bar-vinoteca, camera frigorifica sau altele asemenea. De asemenea, sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitãrii funcţiei, chiar dacã acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuinţelor de protocol."; - Art. 7: "Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat. Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrala sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 . Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1997 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 . Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor. Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare. Locuintele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de munca, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vand. Unitãţile economice sau bugetare pot sa detina şi sa construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de munca. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor. Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."; - Art. 10: "În cazul în care într-o clãdire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie, o data cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-pãrţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotãrilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. Dreptul de proprietate prevãzut la alin. 1 se dobândeşte indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinta şi spaţiul cu alta destinaţie. Dreptul de proprietate prevãzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clãdirii, asa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de mãsurãtori ale terenului aferent clãdirii. Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile <>art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 . Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub forma de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toatã durata existenţei clãdirii. Dreptul de proprietate prevãzut la alin. 1, 3 şi 4 se determina pe cote, proporţional cu suprafata construitã a locuinţelor şi a spaţiilor cu alta destinaţie." Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000. S-a apreciat în soluţia data de Curte, în sensul constituţionalitãţii textului art. 7 din legea menţionatã, ca prin aceste prevederi a fost consacratã "o norma de justiţie socialã, întrucât s-a dat posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinta ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii. Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 10 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea constata, de asemenea, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Aceste texte nu prevãd o expropriere, ci o trecere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective. De altfel, şi asupra constituţionalitãţii alin. 4 al art. 10 Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, şi Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuand ca dispoziţiile <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, sunt constituţionale. Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilvania" - S.A. Ghimbav în Dosarul nr. 13.829/2002 al Judecãtoriei Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
