Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 277 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 alin. (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 27 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Recoli Concept" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã prevederile legale criticate nu impun sarcini fiscale, ci stimuleazã personalul cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Totodatã se mai aratã cã în cazul în care contribuabilul se considerã vãtãmat prin actele încheiate de inspectorii fiscali, acesta le poate contesta în justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.072/COM/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Recoli Concept" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al acelei instanţe, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni împotriva deciziei emise de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva unui proces-verbal încheiat de organul de inspecţie fiscalã. Prin acest proces-verbal au fost stabilite în sarcina autorului excepţiei obligaţii fiscale suplimentare, dobânzi şi penalitãţi de întârziere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã contravin textului constituţional al art. 53 [devenit art. 56 dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei].
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate "creeazã premisa pentru ca inspectorii fiscali sã stabileascã în mod abuziv obligaţii suplimentare de platã şi sã aplice contravenţii cât mai mari contribuabililor, pentru a încasa în propriul lor interes cota de 5% pe care le-o permite legea". De asemenea, se mai aratã cã prevederile <>art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au impus o practicã de naturã a conduce la "abuzuri evidente din partea inspectorilor fiscali".
Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii instanţa aratã cã "sumele reţinute în sarcina contribuabililor prin acte administrative fiscale încheiate de organele de control nu sunt stabilite arbitrar, ci în baza unor criterii legale". De asemenea, se mai aratã cã acel "contribuabil care se simte lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal are dreptul de a-l contesta, atât în baza dispoziţiilor Codului de procedurã fiscalã, cât şi la instanţele de contencios administrativ, în baza <>Legii nr. 554/2004 , existând şi posibilitatea suspendãrii executãrii actului atacat". Astfel, numai "dupã epuizarea tuturor cãilor de atac, sumele cuprinse în titlurile de creanţã şi în celelalte acte administrative fiscale sunt stabilite în mod irevocabil".
Instanţa apreciazã cã, în conformitate cu textul art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Codul de procedurã fiscalã, devenit în urma republicãrii acestuia art. 195, "cota de 5% [...] se reţine din sume al cãror cuantum nu mai poate fi pus în discuţie". În consecinţã, se considerã cã "nu se poate reţine cã funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale au libertatea de a stabili arbitrar sume în sarcina contribuabililor, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale art. 195, se instituie rãspunderea patrimonialã a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi rãspunderea personalã civilã şi penalã a funcţionarilor publici pentru aceleaşi considerente".
De asemenea, se mai aratã cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile art. 56 din Constituţie, întrucât "funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale nu obligã contribuabilii la prestaţii în afara cadrului legal, ci doar la cele stabilite prin lege".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã, "în exercitarea drepturilor, ceea ce se prezumã şi se impune este buna-credinţã, astfel cum rezultã din prevederile art. 57 din Constituţie", în acest sens fiind şi prevederile legale criticate de autorul excepţiei. De asemenea, se mai susţine în continuare cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Constituţie, "cel interesat are posibilitatea de a ataca actul fiscal nelegal şi de a supune orice abuz rigorilor legii".
Totodatã Guvernul apreciazã cã textul art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Codul de procedurã fiscalã creeazã "posibilitatea stimulãrii îndeplinirii atribuţiilor cu respectarea întocmai a cerinţelor legii şi nu pentru a le încãlca". În consecinţã, "scopul reglementãrii criticate nu poate fi considerat [...] contrar prevederilor Constituţiei".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât, "fãrã a stabili sarcini fiscale pentru contribuabili, textele criticate stabilesc dreptul unitãţilor administrativ-teritoriale, în calitatea lor de creditor fiscal, de a constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate şi completate prin dispoziţiile <>art. I pct. 134 din Legea nr. 174/2004 de aprobare a acestei ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004. Anterior sesizãrii Curţii, în temeiul <>art. II din Legea nr. 174/2004 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004.
Curtea constatã cã, în urma republicãrii Codului de procedurã fiscalã, soluţia legislativã cuprinsã iniţial de art. 187 alin. (4), (5) şi (6) se regãseşte în textul art. 195 alin. (6), (7) şi (8). În consecinţã, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie cu privire la constituţionalitatea acestui din urmã text legal. Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
"(6) Unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate:
a) prin executarea silitã, conform legii;
b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã şi a falimentului;
c) din impozitele şi taxele locale stabilite ca urmare a constatãrii de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspecţiilor fiscale efectuate, precum şi din dobânzile şi penalitãţile de întârziere aferente acestora.
(7) Aprobarea stimulentelor prevãzute la alin. (6) se face de cãtre ordonatorul de credite, la propunerea conducãtorului compartimentului de specialitate.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentã."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 56, care are urmãtorul cuprins:
"(1) Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã prin constituirea unor fonduri, în valoare de 5% din sumele încasate conform dispoziţiilor art. 195 alin. (6) lit. a)-c) din Codul de procedurã fiscalã, pentru acordarea unor stimulente personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, se creeazã premisele unei practici abuzive din partea inspectorilor fiscali, ceea ce este de naturã a încãlca prevederile constituţionale ale art. 56.
Curtea reţine cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu contestã necesitatea existenţei unui sistem legal de impuneri şi nici existenţa vreunei disproporţii între veniturile supuse sistemului de impuneri şi nivelul taxelor şi impozitelor stabilite potrivit legii, ci apreciazã cã instituirea unor stimulente în favoarea personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale ar putea duce la exercitarea cu rea-credinţã a atribuţiilor acestuia, determinându-l sã stabileascã obligaţii fiscale mai mari. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine cã legislaţia fiscalã stabileşte criteriile necesare şi condiţiile pentru stabilirea sarcinilor fiscale, precum şi posibilitatea contribuabililor de a contesta, inclusiv în justiţie, actele de impunere ori cele prin care sunt stabilite amenzi în cazul sãvârşirii unor contravenţii.
Totodatã Curtea constatã cã textul legal criticat nu impune sarcini fiscale sau alte prestaţii în sarcina persoanelor fizice ori juridice, ci stabileşte posibilitatea stimulãrii personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. De altfel, stimulentele respective nu sunt stabilite în mod arbitrar sau în afara cadrului legal, ci în baza unor criterii legale obiective şi, prin urmare, modul lor de stabilire nu poate fi considerat ca premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri.
Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate, prin ele însele, nu încalcã textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei, iar eventualitatea la care se referã autorul excepţiei, ca personalul cu atribuţii fiscale sã sãvârşeascã abuzuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu, reprezintã o situaţie de fapt, a cãrei stabilire este de resortul autoritãţilor competente, inclusiv a instanţelor judecãtoreşti sesizate în condiţiile legii, iar nu a instanţei de contencios constituţional. Astfel, eventualele abuzuri sãvârşite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de cãtre personalul cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale art. 195 din Codul de procedurã fiscalã, atrag rãspunderea patrimonialã a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului, precum şi rãspunderea personalã civilã şi penalã a acestor persoane. De asemenea, Curtea observã cã persoana care se considerã vãtãmatã prin actele încheiate de inspectorii fiscali se poate plânge împotriva acestor acte, în conformitate cu prevederile titlului IX din Codul de procedurã fiscalã, organului administrativ competent şi, dacã este în continuare nemulţumit de soluţia datã contestaţiei sale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, astfel cum a procedat şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 alin. (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Recoli Concept" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
