Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 277 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Banat Automotive" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.453D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Decizia civilã nr. 509 din 14 iulie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.378/325/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Banat Automotive" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii prin care se solicitã executarea unor obligaţii contractuale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul de lege criticat impune plata unei taxe de timbru exagerate în raport cu veniturile pãrţii care a introdus o acţiune sau o cerere la instanţa judecãtoreascã şi cu natura cererii sau a acţiunii introduse, ceea ce contravine liberului acces la justiţie. Se mai aratã cã, în situaţia unei cereri privind declararea nulitãţii sau a unei cereri privind rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacã nu se solicitã repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxa de timbru se va calcula la valoarea obiectului contractului. Se încalcã astfel dreptul la apãrare, parte componentã a dreptului la un proces echitabil, persoana în cauzã neavând posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. Totodatã, se apreciazã cã sunt înfrânte şi prevederile constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã. Se mai susţine cã este încãlcat textul art. 53 din Constituţie, întrucât limitarea accesului la justiţie, prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru foarte mari, nu este proporţionalã cu scopul urmãrit, şi anume acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã textul de lege criticat este constituţional. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, potrivit cãrora: "(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Se mai invocã şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra aceluiaşi text de lege, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. Astfel, prin Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, invocând jurisprudenţa anterioarã asupra unor excepţii de neconstituţionalitate identice, Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor privind realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile legate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut cã plata unor taxe judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata lor anticipatã (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. De asemenea, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Curtea a reţinut cã, în cazul actelor juridice ce au în conţinut drepturi patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun. Or, apare ca fiind pe deplin justificatã soluţia adoptatã de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 în materia timbrãrii unor astfel de acţiuni cu o taxã calculatã în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacã se solicitã sau nu distinct repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în timp ce taxa cu valoare fixã urmeazã a fi datoratã numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi nepatrimoniale. Neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Banat Automotive" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
