Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 277 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua si cu cele ale art. 98 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , excepţie ridicatã de Zheng Xiaofang în Dosarul nr. 1.967/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.377D/2007, nr. 1.378D/2007 şi nr. 1.420D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate, în Dosarul nr. 1.377D/2007, cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , iar în celelalte douã dosare, cu dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Jiang Lujun, Ye Jinkui şi Chen Lincong în dosarele nr. 8.456/2/2006, nr. 10.002/2/2006 şi, respectiv, nr. 9.518/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund personal autorii excepţiei, prezentându-se şi domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.377D/2007, nr. 1.378D/2007 şi nr. 1.420D/2007 la Dosarul nr. 1.235D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicitã admiterea excepţiei aşa cum au formulat-o în faţa instanţei de judecatã. Zheng Xiaofang şi Jiang Lujun precizeazã cã, dupã venirea în România, au investit sume mari de bani în desfãşurarea unor activitãţi comerciale, or, textele de lege criticate nu le protejeazã investiţiile. Ye Jinkui şi Chen Lincong aratã cã întoarcerea lor în China ar avea drept consecinţã destrãmarea familiilor lor, ale cãror membri se aflã în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã nu este nesocotit nici principiul neretroactivitãţii legii şi nici dreptul la un proces echitabil, invocate de autori în motivarea scrisã a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 2.795 din 31 mai 2007, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.967/2/2006, şi prin încheierile din 27 iunie 2007, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 8.456/2/2006, nr. 10.002/2/2006 şi nr. 9.518/2/2006, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , şi, respectiv, a prevederilor <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate cu dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Zheng Xiaofang, Jiang Lujun, Ye Jinkui şi, respectiv, Chen Lincong în cauze civile având ca obiect anularea unor dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României şi a unor plângeri formulate împotriva refuzului Oficiului Român pentru Imigrãri de a acorda regimul tolerãrii şederii pe teritoriul României.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut similar, se susţine cã dispoziţiile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 sunt neconstituţionale, întrucât, prin coroborarea, pe de o parte, cu dispoziţiile <>art. 55 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , iar pe de altã parte, cu cele ale art. 98 alin. (3) din aceeaşi ordonanţã, au caracter retroactiv şi încalcã dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece impun îndeplinirea, la data soluţionãrii cererii de prelungire a dreptului de şedere, a unor condiţii mult mai restrictive decât cele care era necesar sã fie îndeplinite la data depunerii cererii, respectiv conduc la respingerea, ca tardiv introdusã, a contestaţiei împotriva refuzului acordãrii tolerãrii, cu consecinţa neexaminãrii fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Precizeazã cã prevederile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 "cuprind soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice nãscute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele pânã la data intrãrii în vigoare a noii reglementãri". Apreciazã cã acestea constituie "o mãsurã menitã sã asigure stabilitatea raporturilor juridice nãscute în aplicarea legii vechi, neputându-se susţine cã ar aduce atingere prevederilor cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie". Mai aratã cã, în opinia sa, prevederile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 "nu sunt de naturã sã încalce prevederile constituţionale care statueazã principiul liberului acces la justiţie".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. II din Legea nr. 56/2007 nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Aratã cã textele de lege criticate nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte actul de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul Dosarului nr. 1.235D/2007, deşi acesta îl reprezintã o decizie pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate, sesizarea este consideratã legalã, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fãcut o judecatã pe fondul cauzei, ci s-a pronunţat numai asupra admisibilitãţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, acesta fiind chiar obiectul recursului. În ce priveşte judecarea fondului, dosarul cauzei va fi transmis, odatã cu prezenta decizie, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua şi <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 56/2007 şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 : "Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.";
- Art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 : "(1) Strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, în urmãtoarele condiţii:
a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine;
b) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
c) este acţionar sau asociat al societãţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
d) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacã este acţionar, şi 500 euro lunar, dacã este asociat.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
b) obiectul activitãţii desfãşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;
c) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
d) este acţionar sau asociat al societãţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
e) investiţia este concretizatã fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puţin 15 locuri de muncã, în cazul acţionarului, şi 10, în cazul asociatului. În cazul creãrii de locuri de muncã, acestea trebuie sã fie încadrate cu persoane angajate cu normã întreagã de muncã, în condiţiile legii;
f) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacã este acţionar, şi 500 euro lunar, dacã este asociat, obţinute din activitatea desfãşuratã pe teritoriul României.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente:
a) planul de afaceri avizat de Agenţia Românã pentru Investiţii Strãine;
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
c) certificatul constatator, din care sã rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social şi obiectul principal de activitate al societãţii comerciale, menţiunile efectuate la comunicarea instanţelor de judecatã, durata de funcţionare a societãţii comerciale;
d) înscrierile de menţiuni prevãzute de lege, corespunzãtoare modificãrilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societãţii comerciale;
e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari, emis de instituţia competentã, care sã cuprindã, conform bilanţului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;
f) adeverinţã eliberatã de inspectoratul teritorial de muncã, din care sã rezulte numãrul persoanelor angajate sau contractele de muncã înregistrate la aceastã instituţie. [...]
(5) [...], iar în cazul strãinilor care fac dovada cã au efectuat investiţii de minimum 500.000 de euro sau cã au creat peste 50 de locuri de muncã cu normã întreagã, dreptul de şedere se prelungeşte pe perioade de 3 ani.";
- <>Art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 : "Neacordarea tolerãrii de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri poate fi contestatã în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentã teritorial. Instanţa se pronunţã în termen de 30 de zile, hotãrârea instanţei fiind irevocabilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care statueazã principiul neretroactivitãţii legii şi în art. 21 alin. (3) care garanteazã dreptul la un proces echitabil, precum şi celor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã, mai întâi, referitor la art. 55 din ordonanţã, cã nu este exactã afirmaţia autorilor excepţiei, potrivit cãreia noile condiţii de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României "sunt mult mai restrictive".
Printr-o simplã analizã comparativã a conţinutului normativ al <>art. 55 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 în redactarea pe care acesta o avea înainte de modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 56/2007 şi cea pe care o are în prezent, ca urmare a acestor modificãri şi completãri, se poate observa cu uşurinţã cã noua reglementare nu schimbã cu nimic cerinţele impuse strãinului care solicitã prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale. Aparentele diferenţe provin exclusiv din reformulãri sau detalieri, care însã, în niciun caz, nu "vizeazã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii", aşa cum susţin autorii excepţiei.
Nici chiar despre dispoziţiile <>art. 55 alin. (5), care a fost nou introdus prin Legea nr. 56/2007 , nu se poate reţine cã ar implica vreo restricţie pentru solicitant prin impunerea unei condiţii mai aspre. Acest din urmã text prevede doar necesitatea prelungirii succesive a dreptului de şedere temporarã cu frecvenţe diferite în funcţie de valoarea investiţiei sau de numãrul de locuri de muncã create. Astfel, cei care au o investiţie cu o valoare mai mare sau au creat mai multe locuri de muncã beneficiazã de o perioadã mai lungã de timp dupã care trebuie sã cearã o nouã prelungire a dreptului de şedere. Dar, totodatã, şi cei ale cãror investiţii sunt mai mici, dar se încadreazã totuşi în plafonul impus în art. 55 alin. (2) lit. e) în forma modificatã (care este identic cu cel care trebuia atins şi potrivit vechii reglementãri) pot beneficia de prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale, doar cã trebuie ca anual sã reînnoiascã cererea de prelungire, aceasta urmând sã fie admisã dacã, desigur, solicitantul îndeplineşte condiţiile cerute.
Aşadar, aplicarea imediatã, prin efectul <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 , a noii reglementãri cuprinse în <>art. 55 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravine principiului neretroactivitãţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În continuare, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 oferã strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României posibilitatea de a contesta refuzul Oficiului Român pentru Imigrãri de a le acorda permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii. Acest text de lege prevede o cale de atac inexistentã în reglementarea anterioarã.
Dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) au fost introduse prin Legea nr. 56/2007 şi reprezintã o îmbunãtãţire a sistemului în vigoare pânã la modificarea regimului strãinilor în România prin legea amintitã, o mãsurã suplimentarã de protecţie a strãinilor împotriva eventualelor abuzuri sau nelegalitãţi ale autoritãţii competente în domeniu.
Astfel, actul prin care Oficiul Român pentru Imigrãri refuzã acordarea tolerãrii pe teritoriul României poate fi supus controlului instanţei de judecatã, contestatorul având posibilitatea de a-şi valorifica toate drepturile şi de a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, desfãşurat în condiţii de contradictorialitate şi publicitate şi pe parcursul cãruia îşi poate face toate apãrãrile pe care le considerã utile, fie personal, fie printr-un avocat.
Aşadar, dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , aplicându-se, aşa cum spune <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 , de la data intrãrii în vigoare a legii amintite, care modificã şi completeazã ordonanţa, constituie un beneficiu pentru strãinii cãrora norma vizatã li se adreseazã.
De altfel, dispoziţiile art. 98 alin. (3) cuprind exclusiv norme de procedurã, care sunt de imediatã aplicare.
Aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 139 din 23 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004, "Legea nouã este însã aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiatã a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data modificãrii legii procesuale, ceea ce ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi."
Prin urmare, prevederile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate, pe de o parte, cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , iar pe de altã parte, cu cele ale <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , nu contravin prevederilor constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil şi nici celor referitoare la neretroactivitatea legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza doua şi cu cele ale <>art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , excepţie ridicatã de Zheng Xiaofang, Jiang Lujun, Ye Jinkui şi Chen Lincong în dosarele nr. 1.967/2/2006, nr. 8.456/2/2006, nr. 10.002/2/2006 şi, respectiv, nr. 9.518/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
