Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 277 din 1 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, modificata si completata prin mai multe acte normative, precum si, in mod special, a dispozitiilor art. 14 teza intai si ale art. 15 din ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 5 septembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, modificatã şi completatã prin mai multe acte normative, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanta, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecãtoriei Urziceni.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, arãtând ca dispoziţiile legale criticate nu sunt discriminatorii. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, se arata ca, în realitate, comercianţii pot contesta în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, având posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.593/2002, Judecãtoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 11/1994 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 58/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 37/2002 , cu trimitere specialã la art. 14 teza întâi şi art. 15, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul lor, incalca libertatea comerţului, "ignorand calitatea consumatorului de parte activa a raportului comercial şi reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la rãzboiul dintre stat şi comerciant". De asemenea, se considera ca reglementarea data prin ordonanta criticata "excede cadrului constituţional, rolul statului fiind, conform art. 134 alin. (2) lit. b), <<protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã>>", iar în opinia autorului exceptiei, "nici unul din aceste interese nu se regaseste în ordonanta criticata şi nici vreun altul la care Constituţia sa facã referire directa".
Cu privire specialã la dispoziţiile art. 14 teza întâi din ordonanta criticata, autorul exceptiei susţine ca se incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 24 alin. (1), întrucât la simpla "cerere" a consumatorului se naşte în sarcina comerciantului obligaţia de "a înlocui" sau de "a restitui", fãrã ca acesta sa poatã recurge la judecata unei instanţe.
Referitor la dispoziţiile art. 15 din ordonanta, se susţine ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2), în sensul ca se ingradeste dreptul comerciantului de acces liber la justiţie, precum şi ale art. 134 alin. (1), întrucât sunt inlaturate posibilitãţile de stabilire a unei "înţelegeri între pãrţi, specifice economiei de piata". În acelaşi timp, autorul exceptiei apreciazã ca prin dispoziţiile art. 15 alin. 4 din ordonanta se incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, comerciantul fiind discriminat, iar posibilitãţile sale de a se apara şi a aduce dovezi impotriva constatãrilor procesului-verbal de contravenţie fiind limitate.
Judecãtoria Urziceni apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul susţine ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât comerciantul are posibilitatea sa se adreseze justiţiei cu plângere impotriva procesului-verbal de contravenţie şi sa-şi facã apãrãrile pe care le considera necesare.
De asemenea, în legatura cu susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 134, se arata ca acestea nu obliga statul sa protejeze "comercianţii de rãspunderea pe care o au atunci când introduc pe piata produse necorespunzãtoare calitativ, care pun în pericol viata, sãnãtatea sau interesele economice ale consumatorilor".
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca "textele criticate nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni, în calitate de consumatori, şi agenţii economici". Pe de alta parte, se susţine ca ordonanta vizeazã protecţia consumatorului, astfel ca este justificat un tratament juridic diferit al consumatorilor care nu sunt în aceeaşi situaţie cu comerciantul.
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, se arata ca, în realitate, comercianţii pot contesta în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, ceea ce autorul exceptiei a şi fãcut prin plângerea pe care a adresat-o instanţei.
De asemenea, Avocatul Poporului arata ca, potrivit prevederilor ordonanţei, comerciantul are posibilitatea sa refuze pretenţiile consumatorului, situaţie în care acesta se poate adresa instanţei, în fata cãreia fiecare parte îşi poate formula apãrãrile pe care le considera necesare.
În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile ordonanţei incalca prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca textul criticat asigura condiţiile necesare pentru comercializarea de produse şi prestarea de servicii, precum şi de eliminare a unor practici comerciale abuzive, ceea ce corespunde obligaţiei statului privind "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 21 din 21 august 1992 privind protecţia consumatorilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 11 din 7 martie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, ordonanta republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, ulterior modificatã şi completatã prin mai multe acte normative, şi, în special, dispoziţiile art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanta.
<>Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 are ca obiect reglementarea mãsurilor menite sa asigure protecţia consumatorilor în raporturile lor cu agenţii economici impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sãnãtatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile şi interesele economice legitime, precum şi de a avea acces la pieţe, care sa le asigure o gama variata de produse şi servicii de calitate, stabilind, corelativ, obligaţiile agenţilor economici - producãtori, comercianţi şi prestatori de servicii.
Dispoziţiile art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanta, în special vizate, au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 teza întâi: "În cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficienţelor apãrute în cadrul termenului de garanţie depãşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintã abateri fata de caracteristicile calitative prescrise, vânzãtorul este obligat, la cererea consumatorului, sa le înlocuiascã sau sa restituie contravaloarea acestora [...].";
- Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat dupã constatarea imposibilitãţii folosirii acestuia, dacã aceasta situaţie nu este imputabilã consumatorului.
Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizatã a acestuia, calculatã în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistica. Valoarea actualizatã astfel calculatã nu va putea fi mai mica decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.
Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut iniţial.
Persoanele împuternicite conform art. 49 sa constate contravenţia şi sa aplice sancţiunea prevãzutã de prezenta ordonanta vor stabili o data cu sancţiunea şi mãsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, dupã caz."
Critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din aceeaşi ordonanta, specificate de autorul exceptiei, se bazeazã pe susţinerea ca ar fi incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) privind economia, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Drepturile cetãţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au caracter de protecţie impotriva unor practici abuzive şi nicidecum discriminatoriu, cum susţine autorul exceptiei, acestea fiind adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producãtorii şi comercianţii care beneficiazã de plata preţului pentru produsul vândut. De altfel, în condiţiile în care, în mod evident, situaţiile în care se afla consumatorii şi partenerii lor - producãtori, comercianţi şi prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil sa fie diferit, aceasta justificandu-se în mod raţional şi obiectiv.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca este încãlcat liberul acces la justiţie, precum şi dreptul la apãrare, Curtea retine ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 , inclusiv cele menţionate special - art. 14 teza întâi şi art. 15 -, nu cuprind asemenea restrictii. Dimpotriva, din economia prevederilor ordonanţei rezulta ca în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti, potrivit legii, fãrã privilegii şi discriminãri. De asemenea, în cazul constatãrii unor contravenţii, comerciantul sau producãtorul poate sa conteste temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare şi sa-şi facã apãrãrile pe care le considera necesare.
Curtea nu retine nici susţinerea ca ar fi incalcate dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât funcţionarea normalã a economiei de piata este perfect compatibila cu mãsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã nu numai ca nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin statului, şi anume cea prevãzutã la art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, modificatã şi completatã prin mai multe acte normative, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanta, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecãtoriei Urziceni.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
